Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Revizuire solicitată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Condiția înscrisului de a fi determinant

 

 

Cuprins pe materii :  Drept procesual civil. Căi de atac. Revizuire fondată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Condiția înscrisului de a fi determinant

 

Index alfabetic : Drept procesual civil

-          revizuire (cerere fondată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.)

 

 

C. proc. civ., art. 322 pct. 5 C. proc.civ.

 

            Printre condițiile cumulative, pentru care se poate retracta o hotărâre judecătorească definitivă, pe calea revizuirii reglementată prin art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este și aceea ca înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

 

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2568 din 31 martie 2005

 

           

            Prin sentința civilă nr.83 din 30 ianuarie 1998, a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, definitivă prin decizia nr.107 din 3 iunie 1999 a Curții de apel București, secția a IV-a civilă și irevocabilă prin decizia  nr.3129 din 22 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea  civilă din 19 mai  1997 introdusă de reclamanții P.P. și alții, împotriva Consiliul General al Municipiului București și Societatea Comercială „Herăstrău Nord” SA  București având ca obiect  revendicarea unui imobil situat în București,   compus din 413 mp teren și clădire.

            Instanțele au reținut că imobilul a fost  expropriat  pentru cauză de utilitate publică, iar foștii proprietari au fost  despăgubiți cu un apartament în valoare de 184.111 lei și suma în numerar de 30.433 lei, valori ce egalează și corespund cu valoarea de 214.544 lei a proprietății  expropriate.

            Prin cererea de revizuire din 19 aprilie 2002, reclamanții au solicitat retractarea  sentinței mai sus arătate pentru  cazul de revizuire  prevăzut prin art.322 pct.5 C. proc. civ. și, în temeiul  actelor noi prezentate, admiterea  acțiunii așa cum a fost formulată.

            Motivând cererea, revizuienții arată că  soluția dată fondului pricinii are ca fundament  înscrisurile depuse la dosarul cauzei care atestau  că valoarea imobilului la data exproprierii era de 214.500 lei, însă partea adversă Consiliul Local al  Municipiului București s-a aflat în posesia unui  înscris, pe care nu l-a prezentat justiției, care atestă că, la circa un an de la data exproprierii chiar Consiliul a  reevaluat imobilul la suma de 456.000 lei. S-a precizat că s-a luat  cunoștință de existența înscrisului prin adresa nr.1349 din 18 septembrie 2001 emisă de Administrația Fondului Imobiliar  din cadrul Consiliului General al Municipiului  București, adresă care  precizează că suma de 456.000 lei este valoarea de inventar a imobilului la data intrării în patrimoniul statului.  

            Cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.499 din 26 mai 2003 pronunțată  de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, iar apelurile au fost respinse ca nefondate prin  decizia  civilă nr.7 din 7 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel  București, secția a IV-a civilă.

            Instanțele au calificat înscrisurile  ca nefiind acte noi în înțelesul art.322 pct.5 C. proc. civ. întrucât revizuienții nu au  făcut dovezi  că au fost împiedicați să-l invoce cu prilejul  judecării  fondului pricinii, fie pentru că el a fost reținut voluntar sau involuntar de către partea potrivnică , fie pentru că a existat o împrejurare mai presus de voința revizuienților.

            Recursul declarat de unul din reclamanți nu este fondat.

            Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C. proc. civ. și a se admite cererea  de revizuire  trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică  intenționat sau involuntar, fie dintr-o împrejurare mai presus de  voința părților;

- înscrisul să fie determinant , în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Dacă una din  condițiile arătate mai sus nu este  îndeplinită, cererea de revizuire nu poate fi admisă.

În concret, revizuientul a invocat drept acte noi fișele pentru evaluarea construcției expropriate, întocmite la  data de 13  octombrie 1972 de către Direcțiunea Generală  de Gospodărire Locativă – Întreprinderea de Administrație Locativă 1 din cadrul Consiliului Popular al Municipiului București, fișe transmise revizuientului, în copii certificate, prin adresa nr.1349 din 18 septembrie 2001 a  Administrației Fondului Imobiliar – Oficiul de Administrare nr.2 din cadrul Consiliului  General al Municipiului București. 

Înscrisurile îndeplinesc primele 4 cerințe mai sus descrise ale unui act nou, atât tribunalul, cât și curtea de apel, greșind în motivarea dată în sensul că nu s-a făcut dovada  imposibilității prezentării lor cu prilejul judecării fondului.

Cu toate acestea recursul nu este întemeiat, iar soluțiile  date asupra cererii de revizuire în gradele de jurisdicție sunt legale în esența lor, chiar dacă sunt greșit motivate.

Astfel, înscrisurile invocate  nu îndeplinesc cerința  de a fi determinante.

Aceasta pentru că, așa cum  rezultă din conținutul lor, fișele în cauză cuprind, într-adevăr, mențiunea privind valoarea de 456.000 lei, dar aceasta este expresia valorii de înlocuire a imobilului și nu valoarea reală a acestuia de la momentul exproprierii, întrucât aceleași fișe mai cuprind mențiuni din care rezultă că imobilul avea un  grad de uzură de 57% reprezentând în expresie valorică suma de 260.000 lei din valoarea  de înlocuire de 456.000 lei, așa încât valoarea rămasă de 196.000 lei reprezintă  valoarea reală (456.000 lei – 260.000 lei=196.000 lei).

Așadar, înscrisul prezentat, cu valență de act nou, nu face dovada pretinsă, atestând valoarea de 196.000 lei, nicidecum de 456.000 lei.

Or, valoarea de 196.000 lei rezultată din  înscrisurile analizate este chiar mai mică decât valoarea de 214.544 lei avută în vedere cu prilejul  soluționării fondului.

Ca urmare, înscrisurile prezentate ca acte noi prin cererea de revizuire nu pot fi calificate în sensul cerut de lege, întrucât nu demonstrează că ar fi determinat o altă soluție decât cea  pronunțată dacă ar fi fost cunoscute cu ocazia judecării fondului.

Pentru cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat