Teren expropriat, pentru edificarea unor locuinţe, teren căruia, prin Hotărâre a Guvernului, i s-a stabilit regimul de proprietate publică. Cerere de restituire a părţii din teren neafectată conform scopului exproprierii
Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Teren expropriat, pentru edificarea unor locuinţe, teren căruia, prin Hotărâre a Guvernului, i s-a stabilit regimul de proprietate publică. Cerere de restituire a părţii din teren neafectată conform scopului exproprierii
Index alfabetic : Drept civil
- teren expropriat
- restituire (partea din teren neafectat conform scopului exproprierii)
- proprietate publică (regim stabilit terenului expropriat)
Legea nr. 10/2001 republicată : art. 1 alin. (2),
art. 2 lit. h (fost art. 2 lit. g); art. 11 alin. (3)
Legea nr.213/1998: art. 6 alin. (1)
Partea din terenul expropriat, neafectată conform scopului exproprierii este restituibil în natură, în temeiul art. 1 alin. (2), art. 2 lit. h (fost art. 2 lit. g) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicate, chiar dacă prin Hotărârea Guvernului i s-a stabilit regimul de „proprietate publică”.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 3364 din 25 aprilie 2005
La data de 23 iulie 2002, contestatorii V.C.C. și C.C. au solicitat anularea dispoziţiei nr.1192 din 12 mai 2002 emisă, în temeiul Legii nr.10/2001, de către Primăria Lugoj prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 812 mp teren, situat în Lugoj, pe motiv că bunul face parte din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public.
Tribunalul Timiș, prin sentinţa civilă nr. 43 din 28 ianuarie 2003, a admis contestaţia, a anulat parţial dispoziţia atacată, a dispus rectificarea CF nr.223 Lugojul Român, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra nr.top 9005/a/37/1/1/1/1/3 în suprafaţă de 138 mp și asupra nr.top 9005/A/37/1/1/1/1/2 în suprafaţă de 155 mp și înscrierea acestor parcele topografice într-un nou CF pe numele reclamanţilor prin reconstituirea în natură a proprietăţii, conform Legii nr.10/2001 și în baza raportului de expertiză tehnică întocmită în cauză.
Totodată, s-a dispus acordarea despăgubirilor bănești, conform suplimentului la raportul de expertiză, pentru parcelele nr.top 9005/A/37/1/1/1/1/4 în suprafaţă de 51 mp și nr.top 9005/A/37/1/1/1/1/5 în suprafaţă de 468 mp, în sumă totală de 60.179.088 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că suprafaţa de 812 mp în litigiu a fost expropriată în anul 1977 de la autorii reclamanţilor în vederea construirii unor blocuri de locuinţe.
Din terenul de 812 mp, o suprafaţă de 293 mp a rămas liberă de construcţii, în sensul Legii nr.10/2001, nefiind afectată de detalii de sistematizare, motiv pentru care tribunalul a considerat întemeiată în parte cererea contestatorilor de restituire în natură.
Pentru suprafaţa de teren de 519 mp, ce nu poate fi restituită în natură, s-au acordat despăgubiri contestatorilor, conform expertizei întocmită în condiţiile Legii nr.10/2001.
Apelul declarat de Primăria Municipiului Lugoj a fost respins ca nefondat prin decizia nr.116 din 8 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timișoara, secţia civilă cu motivarea că, potrivit art.11 (3) din Legea nr.10/2001, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii are dreptul la despăgubiri. S-a menţionat că legiuitorul nu a avut în vedere apartenenţa bunului la domeniul public la data formulării cererii de restituire.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Lugoj susţinând că dispoziţiile Legii nr.10/2001 trebuie corelate cu prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, astfel că, din interpretarea acestor norme, rezultă că entitatea administrativă, ca persoană deţinătoare, are plenitudinea de competenţă în a aprecia, în funcţie de necesităţile localităţii, dacă dispune restituirea în natură a bunului sau acordă beneficiul celorlalte măsuri reparatorii. Or, în cauză, s-a dovedit că terenul în litigiu aparţine domeniului public conform inventarului aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.129/12 octombrie 1999 reactualizat prin Hotărârea Consiliului Local nr.9/21 februarie 2002 și atestat prin Hotărârea de Guvern nr.977/2002 și este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.
Recurenta susţine că instanţa de apel a aplicat greșit legea și sub aspectul confuziei pe care a făcut-o între ipoteza prevăzută de art.11(1) și art.11(3) din Legea nr.10/2001.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în fond respingerea cererii reclamanţilor de restituire în natură a terenului în litigiu deoarece acesta aparţine domeniului public, destinat a fi folosit în cadrul unor activităţi de interes general.
Recursul este nefondat.
Prin expertizele întocmite în cauză s-a stabilit că din terenul expropriat de la autoarea intimaţilor se poate restitui în natură suprafaţa de 293 mp, teren neafectat de construcţii și instalaţii, fiind liber de orice sarcini.
Recurenta nu a formulat obiecţiuni la aceste concluzii ale expertului, ci doar la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură.
Pornind de la această situaţie de fapt, în mod judicios, instanţa de apel a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora persoana îndreptăţită putea obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial.
Art.1 alin. (2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Acest principiu se aplică și în cazul prevăzut de art.2 lit. g din Legea nr.10/2001 ce se referă la imobilele preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este definit de art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Deci, apartenenţa terenurilor la domeniul public nu împiedică restituirea în natură a acestora.
De altfel, în cauză, utilitatea publică ce a constituit raţiunea exproprierii nu operează pentru întreaga suprafaţă de teren, iar cele două parcele în litigiu sunt libere, una din ele respectiv cea de 155 mp fiind folosită în permanenţă de foștii proprietari, ca grădină, încă din anul 1977.
Chiar dacă terenul expropriat a fost trecut în domeniul public prin Hotărârea de Guvern nr.977/2002, acest act normativ are caracter inferior Legii nr.10/2001, ale cărei dispoziţii trebuie să le respecte și nu să statueze în contra lor.
Pe de altă parte, este de observat că prin Decretul nr.85/1997 statul a expropriat de la autoarea intimaţilor numai suprafaţa de 407 mp și nu suprafaţa de 812 mp, iar pentru blocurile de locuinţe este afectat doar terenul în suprafaţă de 519 mp.
Faţă de cele ce preced, a fost respins ca nefondat recursul.