Revendicarea unuia din apartamentele aceluiași proprietar, naționalizate prin Decretul nr.92/1950 și vândute chiriașilor. Titlul statului. Calitatea procesuală pasivă
Cuprins pe materii : Drept civil. Drept procesual civil. Dreptul de proprietate. Imobile preluate de stat prin naționalizare. Revendicare. Titlul statului. Calitate procesuală pasivă
Index alfabetic : Drept civil. Drept procesual civil
- imobil naționalizat
- revendicare (imobil naționalizat)
- titlul statului
- calitate procesuală pasivă
Decretul nr.92/1950, art.I și II
C.civ.art.480, art.645
Legea nr.213/1998, art.6 și art. 12 alin.5
Legea nr.215/2001
Legea nr.112/1995
Statul nu are titlu valabil pentru imobilul naționalizat cu nerespectarea Decretului nr. 92/1950 și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 645 C.civ. (dobândirea proprietății, de către stat, și prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripțiune , prin lege și prin ocupațiune).
Numai împrejurarea existenței prescripției pentru mai multe apartamente, nu justifică, fără probe, concluzia că erau folosite în scop de exploatare de către persoana ce făcea parte din categoria acelora exceptate de la măsura naționalizării prin art. II al Decretului nr. 92/1950.
Acțiunea în revendicare, introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, trebuie soluționată pe temeiul invocat, art. 480 C. civ., iar nu în baza legii citate.
Dacă, la data acțiunii în revendicare, statul prin unitățile sale nu mai avea posesia imobilului revendicat, fiind vândut, nu mai are calitatea procesuală pasivă.
Acțiunea în revendicare nu trebuie admisă dacă nu este intentată împotriva posesorului imobilului vândut de stat chiriașului, în temeiul Legii nr. 112/1995, și nu s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3422 din 26 aprilie 2005
Prin acțiunea în revendicare înregistrată la 23 martie 1998, reclamantul P.S. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și SC Romvial SA București pentru obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentele nr. 1, nr. 3 și nr. 5 cu dependințe și anexe gospodărești, ale unei construcții din București, naționalizate nelegal prin Decretul nr. 92/1950 pe numele autoarei sale I.V.
La data de 5 iunie 1998, P.A. și R.I. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu și au solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că au cumpărat apartamentul nr. 3 - revendicat de reclamant - în temeiul Legii nr. 112/1995.
După un prim ciclu procesual, Tribunalul București, secția a IV a Civilă, prin sentința civilă nr.184 din 15 februarie 2002, a respins ca nefondată acțiunea și a admis cererea de intervenție. Instanța de fond a reținut, în esență, că, față de numărul mare de apartamente ce intrau în componența imobilului litigios, se poate deduce intenția fostei proprietare (autoarea reclamantului) de a le folosi în scopul închirierii, situație în raport cu care s-a apreciat că preluarea bunului s-a făcut, prin naționalizare, cu titlu valabil de către stat
Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia nr. 152 din 1 aprilie 2003, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul General al Municipiului București și SC Romvial SA București în ce privește capătul de cerere referitor la apartamentele nr. 1 și nr. 3 și a respins cererea de revendicare a acestora pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților; a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentelor în litigiu nr. 1, nr. 3 și nr. 5; a obligat pârâții Consiliul General al Municipiului București și SC Romvial SA București să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 5. S-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la admiterea cererii de intervenție.
Instanța de apel a reținut că pârâții Consiliul General al Municipiului București și SC Romvial SA București , chemați în judecată ca reprezentanți ai statului, nu mai au în posesie apartamentele nr. 1 și nr. 3, pe care le-au înstrăinat intervenienților (aparatemntul nr. 3) și altor persoane (apartamentul nr. 1) conform Legii nr. 112/1995, fapt pentru care nu mai au calitate procesuală pasivă cu privire la cererea de revendicare a apartamentelor vândute. Referitor la apartamentul nr. 5 , s-a reținut că acesta se află încă în posesia statului, fiind închiriat unei persoane fizice, pentru că reclamantul și-a dovedit calitatea de unic moștenitor al proprietarei inițiale, deposedată prin naționalizare, probând, totodată, nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat bunul, acesta este îndreptățit la restituirea lui, în deplină proprietate și posesie.
Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs reclamantul și de pârâtul Consiliul General Municipiului București.
Reclamantul a susținut, că, deși instanța de apel a reținut că preluarea apartamentelor revendicate s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, în mod nelegal a fost respins capătul de cerere prin care a solicitat restituirea în natură și a apartamentelor nr. 1 și 3 pentru considerentul că pârâții Consiliul General al Municipiului București și SC Romvial SA București nu au calitate procesuală pasivă, întrucât apartamentele au fost vândute în temeiul legii nr. 112/1995.
Pârâtul Consiliul General al Municipiului București a susținut că soluția privind titlul statului, în sensul că nu este valabil, este greșită întrucât autoarea reclamantului, ca proprietară a 14 apartamente, nu făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare. S-a mai susținut că soluțiile instanței, în sensul că Decretul nr. 92/1950 ar contraveni dispozițiilor Constituției din 1948, sunt eronate întrucât acestea prevedeau că dreptul de proprietate este ocrotit de lege iar dispozițiile constituționale făceau trimitere la legile ordinare existente în vigoare la acea vreme și că statul, la data înstrăinării apartamentelor avea un titlu de proprietate valabil, în sensul art. 645 C.civ., o lege nouă putând modifica sau suprima regimul juridic al dreptului anterior dar nu poate desființa modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv.
Recursurile sunt nefondate.
În ce privește critica recurentului-reclamant privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București : În discuție fiind valabilitatea titlului statului pentru imobilele preluate prin naționalizare, Consiliul General al Municipiului București are dreptul și interesul, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998 și ale Legii administrației publice locale nr.215/2001, a avea calitatea de parte într-un proces civil de natura celui ce face obiectul prezentei cauze.
În speță, însă, excepția a fost admisă nu în legătură cu această chestiune, ci pentru faptul că la data formulării acțiunii în revendicare, C.G.M.B. și SC Romvial SA nu mai dețineau apartamentele nr. 1 și nr. 3 în litigiu, rezultând că, față de prevederile art. 480 C.civ., instanța de apel nu putea decât să constate, sub acest aspect, lipsa calității procesuale pasive a acestora. Aceasta, întrucât, acțiunea de revendicare este o acțiune reală, prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Altfel spus, prin acțiunea în revendicare, o persoană cere să i se recunoască în justiție dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. Este o acțiune petitorie, ce tinde să stabilească direct existența dreptului de proprietate prin care se urmărește predarea posesiunii unui lucru iar din această particularitate rezultă că acțiunea în revendicare se îndreaptă împotriva celui care deține materialmente lucrul revendicat.
Reclamantul a formulat, la data de 23 martie 1998, o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun împotriva Consiliului General al Municipiului București și a SC Romvial SA București, solicitând obligarea pârâților la a-i restitui în natură, în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentele nr. 1, nr. 3 și nr. 5 din București, str. Berzei nr.50 bis, sector 1.
La data de 5 iunie 1998, P.A. și R.I. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, invocând faptul că apartamentul nr.3 a fost cumpărat de ei, în temeiul legii nr.112/1995, la 28 iulie 1997 și, ca urmare, Consiliul General al Municipiului București și SC Romvial SA București nu mai exercită nici posesia, nici vreun alt drept asupra acestui apartament. În susținerea cererii, s-au depus contractul de vânzare-cumpărare nr. 982/112/28.07.1997 transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sub nr.12665/1997 și procesul verbal de predare-primire al locuinței.
Deși la termenul din 11 iunie 1998, când cauza se afla, într-o primă fază procesuală, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București (dosar nr. 5475/1998) reclamantul a luat cunoștință de această împrejurare, nu a înțeles să cheme în judecată pe cumpărătorii apartamentului 3 – intervenienții P.A. și R.O. – și nici pe N.G. și N.M. cumpărătorii apartamentului nr. 1, care figurau în evidențele Administrației Financiare a sectorului 1.
În considerarea celor ce preced, în mod legal instanța de apel a statuat că, referitor la apartamentele nr. 1 și nr. 3 Consiliul General al Municipiului București și SC Romvial SA București nu își justifică legitimarea procesuală pasivă, câtă vreme aceștia nu mai dețin posesia asupra bunului, definită ca o stare de fapt generatoare de efecte juridice, care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, cu intenția și voința celui care posedă, de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau în calitate de titular al unui alt drept real. De aceea, prin hotărârea atacată s-a admis acțiunea reclamantului numai pentru apartamentul nr. 5 care nu a fost înstrăinat, constatându-se că titlul statului nu este valabil, neexistând nici o contradicție între acestea și faptul că acțiunea a fost respinsă cu privire la apartamentele înstrăinate.
Susținerile invocate în recursul reclamantului, în sensul că înstrăinarea apartamentelor, de către pârâții C.G.M.B și SC Romvial SA, s-a făcut cu rea credință și prin fraudă la lege, nu au relevanță întrucât instanța nu a fost investită legal cu o cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, nefăcând obiectul cercetării judecătorești iar cadrul procesual nu se poate extinde în acest sens, în recurs, prin analiza chestiunilor invocate în legătură cu nevalabilitatea contractelor amintite.
Referitor la criticile invocate de recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului București.
Chiar dacă pe numele I.V. (autoarea reclamantului) au fost naționalizate 14 apartamente, printre care și apartamentele ce fac obiectul prezentului litigiu, acest fapt nu determină, implicit, încadrarea autoarei reclamantului în categoria exploatatorilor de locuințe, supuși naționalizării, conform art. I din Decretul nr. 92/1950, în lipsa altor dovezi, doar numărul apartamentelor, prin el însuși, neputând proba și reprezenta o premisă pentru a concluziona că acestea erau folosite în scopul închirierii și deci al exploatării.
Așa fiind, în mod legal, instanța de apel, în aplicarea dispozițiilor art. 6 al Legii nr. 213/1998, a constatat că preluarea de către stat a apartamentelor în litigiu s-a făcut cu nerespectarea chiar a dispozițiilor actului normativ prin care au fost preluate, respectiv cu încălcarea art. I pct. 1-5 și ale art. II ale Decretului nr. 92/1950, în speță probându-se, cu un înscris, că autoarea reclamantului făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la măsura naționalizării.
Din perspectiva considerentelor arătate, critica formulată de intimații - intervenienți referitoare la lipsa capacității procesuale a Consiliului General al Municipiului București se verifică a fi nefondată cum nefondată este și susținerea că în raportul juridic dedus judecății în anul 1998 ar fi incidente dispozițiile legii nr. 10/2001, intrată în vigoare la 14 februarie 2001 și nu dispozițiile dreptului comun pe care reclamantul a înțeles să le invoce atunci când și-a întemeiat acțiunea, în drept.
Având în vedere temeiurile mai înainte menționate, recursurile s-au respins ca nefondate.