Prescripţia extinctivă. Cerere de repunerea în termenul de exercitare a acţiunii în justiţie. Condiţia concretizării acţiunii
Cuprins pe materii : Drept civil. Acţiune civilă. Termen de exercitare. Prescripţie extinctivă. Cerere de repunerea în termenul de exercitare a acţiunii în justiţie. Condiţia concretizării acţiunii
Index alfabetic : Drept civil
- prescripţia extinctivă
- termen de exercitare a acţiunii prescriptibilă
- repunerea în termenul de exercitare a acţiunii
Decretul nr. 167/1958, art. 19
Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, instanţa judecătorească poate, în cazul în care constată că fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depășit, să dispună, chiar și din oficiu, judecarea acţiunii.
În acest scop, trebuie, însă să se concretizeze ce anume acţiune se intenţionează a se exercita, deoarece, în raport cu aceasta urmează a se stabili dacă sunt motive temeinice de repunere în termen.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr.5493 din 21 iunie 2005
La 4 august 2003, M.E. a chemat în judecată pe pârâţii B.N.A. și B.E. și a solicitat repunerea în termen pentru exercitarea dreptului la orice acţiune împotriva pârâţilor întrucât, datorită unor cauze temeinic justificate, nu au introdus acţiune în termenul de prescripţie prevăzut de lege.
Judecătoria Focșani, prin sentinţa civilă nr.3995 din 4 noiembrie 2003, a respins acţiunea, soluţie menţinută prin decizia civilă nr.85 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia civilă.
Instanţele de fond și de apel au reţinut că la data de 26 iunie 1989 s-a încheiat între pârâtul B.N.A., în calitate de vânzător și reclamant, alături de soţia sa M.M., în calitate de cumpărători, un contract prin care cel dintâi le-a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra locuinţei situate în vatra satului Tichiriș, comuna Vidra, judeţul Vrancea, cu preţul de 15.000 lei. În cuprinsul actului s-a prevăzut că terenul aferent construcţiei este proprietatea statului, iar cumpărătorilor li se transmite dreptul de folosinţă asupra acestuia, în condiţiile art.47 din Legea nr.4/1973.
S-a considerat că cererea de repunere în termenul de prescripţie nu este întemeiată faţă de împrejurarea că reclamantul nu a precizat dreptul la acţiune supus termenului de prescripţie la care se referă.
Reclamantul a declarat recurs susţinând, în esenţă, că greșit instanţele nu au intrat în cercetarea fondului, nu au administrat probe , chiar din oficiu, pentru a constata cauzele temeinic justificate pentru care termenul de prescripţie a fost depășit.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.19 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă instanţa judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea acţiunii.
Repunerea în termen presupune existenţa „acţiunii” în sensul de drept la acţiune având un obiect patrimonial care se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabili de lege.
Instanţele de fond și de apel au reţinut corect că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, nu a precizat expres care este, concret, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, prescriptibil, în aport de care să poată fi analizată cererea de „repunere în termen”.
Analiza cauzelor temeinic justificate ce au dus la depășirea termenului de prescripţie nu este posibilă „in abstracto”.
Faţă de considerentele menţionate, s-a respins recursul ca nefondat.