Proprietate intelectuală. Noutate tehnică.
Cuprins pe materii. Proprietate intelectuală. Noutate tehnică. Condiţii de fond și de formă.
Index alfabetic. Proprietate intelectuală.
- Noutate tehnică.
- Condiţii de fond și de formă
Legea nr. 64/1991
Conform dispoziţiilor Legii nr. 64/1991, noutatea și utilitatea unei realizări tehnice reprezintă condiţiile de fond pentru a putea fi protejată.
Aprecierea noutăţii și utilităţii realizării tehnice este un atribut al unităţii, cu personalitate juridică, care aplică inovaţia.
În tăcerea legii, atestarea calităţii de autor, a noutăţii și utilităţii realizării tehnice poate fi fondată pe orice mijloc de probă.
Capacitatea de a-si asuma îndeplinirea obligaţiei civile, în legătură cu noutatea tehnică, poate fi delegată unei subunităţi din structura organizatorică a persoanei juridice.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6057 din 7 iulie 2005
Prin acţiunea civilă din 1 august 2002 înregistrată la Judecătoria Petroșani, reclamanta Compania Naţională a Huilei SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâţii Exploatarea Minieră Lupeni și persoanele fizice I.C., S:T., S.A., F.A. și G.I., solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune nr.4/fără dată, completat cu procesul verbal de negociere nr.281 din 8 mai 1997, prin care pârâta Exploatarea Minieră Lupeni s-a obligat să aplice timp de un an realizarea tehnică aparţinând celorlalţi pârâţi, intitulată „Instalaţie de sortare tip ciur cu bare rotative cu acţionare preluată de la banda de clauboj” și să le plătească procentul de 10% din valoarea economiei realizate prin aplicarea realizării tehnice.
Motivând acţiunea, reclamanta susţine că Exploatarea Minieră Lupeni nu a avut capacitatea de a contracta, cauza contractului este ilicită, iar obiectul contractului nu întrunește condiţia imperativă impusă de art.67 din Legea nr.64/1991, lipsindu-i caracterul de noutate cerut de textul enunţat, fiecare susţinere constituind caz de nulitate absolută a contractului potrivit art.948 și următoarele din Codul civil.
Prin sentinţa civilă nr.176 din 10 martie 2003, Tribunalul Hunedoara- Secţia civilă a respins acţiunea ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.375/A din 27 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba – Iulia, Secţia civilă.
In esenţă, instanţele au reţinut că reclamanta a avut capacitatea de a contracta, care i-a fost transmisă prin hotărârea nr.2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome a Huilei, că realizarea tehnică obiect al contractului are caracter de noutate atestat prin eliberarea brevetelor de invenţie, și a fost utilă pârâtei Exploatarea Minieră Lupeni, neexistând o cauză ilicită, iar lipsa datei certe a contractului, a post-calculului economic și a adeverinţei care să ateste calitatea de autor, precum și neînregistrarea contabilă a invenţiei ca activ necorporal, nu constituie motive de nulitate absolută, ci doar, cel mult, cazuri de nulitate relativă prescriptibilă în termen de 3 ani.
Reclamanta a declarat recurs arătând că:
- interpretând eronat contractul de cesiune, instanţa ajunge la concluzia că acesta are cauza licită, bazându-se doar pe simplul enunţ că realizarea tehnică ar fi condus la eficientizarea activităţii Exploatării Miniere Lupeni;
- s-a reţinut greșit că Exploatarea Minieră Lupeni a primit drepturi depline în domeniul proprietăţii industriale, inclusiv capacitatea de a încheia contracte de cesiune, neobservând că, prin hotărârea nr.2/1996 a consiliului de administraţie, a fost doar aprobată nota Direcţiei Tehnice Dezvoltare-Restructurare, nerezultând și delegarea de competenţă în negocierea și aprobarea recompenselor autorilor propunerilor de realizări tehnice;
- reţinând că realizarea tehnică și-a dovedit utilitatea și eficienţa, s-a dat o greșită interpretare Deciziei nr.229 din 6 octombrie 1997, neobservând propunerea inserată în aceasta, anume că „recompensarea autorilor să se facă prin negociere cu Regia Autonomă a Huilei România”, deoarece o parte din autori fac parte din conducerea Exploatării Miniere Lupeni,;
- au fost interpretate eronat și trunchiat, anume prevederea imperativă din art.67 al Legii nr.64/1991, potrivit căreia drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract, dacă aceasta este nouă la nivelul unei unităţi, utilă acesteia și dacă a fost atestată calitatea de autor. In speţă, însă, caracterul de noutate și utilitate a fost stabilit doar pe fundamentul calculului economic și procesului verbal de punere în funcţiune, întocmite în mod unilateral și subiectiv de către pârâta Exploatarea Minieră Lupeni, neînsușite și neavizate de Regia Autonomă a Huilei România (actualmente reclamanta C.N.H.-S.A.
- greșit au fost calificate drept motive de nulitate relativă susţinerile referitoare la lipsa datei certe a contractului și la neînregistrarea realizării tehnice ca activ necorporal.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art.67 din forma iniţială a Legii nr.64/1991, devenit art.72 în urma republicării legii la data de 15 octombrie 2002, „Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unităţi și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate”.
Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligaţia să ateste calitatea de autor.
Incălcarea prevederilor alin.1 și 2 atrage obligaţia unităţii de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcţie de rezultatele economice obţinute de unitate”.
Textul citat este singurul din legislaţia naţională care reglementează regimul realizărilor tehnice cu caracter de noutate relativă, denumită în legislaţia anterioară „inovaţii”, cărora le acordă o protecţie limitată și constituie sediul materiei pentru soluţionarea litigiului de faţă.
Prin unitate în sensul legii se înţeleg persoanele juridice, în speţă asemenea calitate având reclamanta Compania Naţională a Huilei SA Petroșani.
Capacitatea de a-și asuma și îndeplini obligaţii civile prin încheierea de acte juridice este o aptitudine a persoanei juridice, ceea ce însă nu împiedică delegarea acestei competenţe unor subunităţi din structura organizatorică a persoanei juridice.
Compartimentul „Tehnic –Dezvoltare” din cadrul Regiei Autonome a Huilei din România, antecesoarea reclamantei-recurente a propus printr-o notă împuternicirea exploatărilor miniere de a rezolva problemele apărute în aplicarea Legii nr.64/1991, prin delegarea de competenţă juridică în domeniul proprietăţii intelectuale.
Nota a fost aprobată prin Hotărârea nr.2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administraţie al Regiei Autonome a Huilei din România, hotărâre care a fost transmisă tuturor exploatărilor miniere din subordine prin adresa nr.1096 din 12 martie 1996, cărora li s-a precizat că delegarea competenţei juridice în domeniul proprietăţii industriale conferă atribuţii privind întreaga problematică reglementată prin Legea nr.64/1991.
In consecinţă, Exploatarea Minieră Lupeni a avut capacitatea de a contracta, conferită de însăși reclamanta recurentă prin delegare expresă de competenţă. De aceea, critica privind lipsa acestei capacităţi este nefondată, fiind îndeplinită condiţia cerută prin art.948 punctul 1 din Codul civil pentru validitatea contractului.
Nici lipsa datei certe a contractului în litigiu nu constituie motiv de nulitate absolută a acestuia, întrucât deși aceasta nu este înscrisă în contractul în cauză, ea rezultă din procesul verbal de negociere nr.281 din 8 mai 1997, anexă la contract și parte integrantă a acestuia, ceea ce constituie probă pertinentă și suficientă potrivit art.1191 din Codul civil.
Neîntemeiate sunt și criticile privind cauza contractului.
Potrivit art.968 din Codul civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
In speţă, contractul nu numai că nu este interzis de lege, ci, dimpotrivă, este expres prevăzut prin alin.1 al art.67 din Legea nr.64/1991.
De asemenea, nu există pretinsa încălcare a unor dispoziţii imperative ale aceluiași text de lege, în sensul invocat de reclamantă.
Este adevărat că noutatea și utilitatea reprezintă condiţii de fond pentru ca realizarea tehnică să fie protejată, însă aprecierea lor, precum și atestarea calităţii de autor al inovaţiei, constituie atributul exclusiv al unităţii care aplică inovaţia. In tăcerea legii, trebuie apreciat că atestarea calităţii de autor, a noutăţii și utilităţii realizării tehnice poate fi făcută de unitatea care aplică inovaţia prin orice mijloc, cum ar fi adeverinţă sau certificat, ori chiar, cum este cazul de faţă, prin procesul verbal de negociere dintre părţi sau prin însuși contractul de cesiune intervenit între autorii inovaţiei și unitatea care a aplicat-o.
In fine, celelalte critici nu se circumscriu nici unui caz de nulitate a contractului, eventuala ușurinţă cu care Exploatarea Minieră Lupeni a încheiat contractul, pretins a fi nejustificat sub aspectul eficienţei economice a aplicării acestuia, nefiind caz de nulitate absolută.
Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de reclamantă, instanţa de recurs constată că instanţa de apel a aplicat corect legea situaţiei de fapt pe deplin stabilite, iar recursul fiind nefondat, a fost respins.