Proprietate preluată în mod abuziv de stat. Contestaţie fondată pe Legea nr. 10/2001. Excepţia autorităţii lucrului judecat
Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Restituire. Excepţia autorităţii lucrului judecat
Index alfabetic: Drept civil
- Proprietate preluată abuziv de stat
- Restituire
- Excepţia autorităţii lucrului judecat
Legea
nr. 10/2001:
art. 48
Excepţia autorităţii lucrului
judecat nu operează pentru cazurile reglementate prin art. 48 al Legii nr.
10/2001, conform căruia persoana îndreptăţită, precum și persoanele vătămate
într-un drept al lor, cărora, până la intrarea în vigoare a legii, li s-au
respins prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acţiuni având ca
obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau
de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor
pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 884 din 3 februarie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 19 aprilie 2002, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins atât excepţia autorităţii de lucru judecat, cât și acţiunea reclamanţilor, persoane fizice, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bistriţa și cu pârâta M.A., împotriva dispoziţiei nr. 780 din 28 decembrie 2001 emisă de primarul Municipiului Bistriţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, Primăria Bisitriţa, prin dispoziţia nr. 780 din 28 decembrie 2001, a procedat judicios la restituirea în natură a unui imobil, cu destinaţie de locuinţă și teren aferent în suprafaţă de 274 m2, situat în Bistriţa, faţă de pârâta M.A., în calitate de legatară universală, a autoarei F.H., de la care imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 114 din 16 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
Recursul declarat de reclamanţi nu este fondat.
Imobilul - casă de locuit și teren - ce face obiectul litigiului, a fost proprietatea tabulară a autoarei F.H., de la care a fost preluat prin Decretul nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile.
Prin testamentul încheiat în formă autentică din 13 decembrie 1957, F.H. a instituit-o pe M.A. legatară universală.
În temeiul prevederilor art. 21 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, Municipiul Bistriţa, prin primar, prin dispoziţia nr. 780 din 28 decembrie 2001 a dispus restituirea în natură către pârâta M.A., a imobilului în litigiu.
Așadar, pârâta M.A., a făcut dovada calităţii sale de succesoare - legatară universală – a autoarei F.H., iar în conformitate cu prevederile art. 4 și art. 48, din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada: 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este îndreptăţită să primească în natură imobilul în litigiu.
Prin urmare, critica reclamanţilor recurenţi, referitoare la faptul că pârâta M.A. nu are vocaţie succesorală, în condiţiile Legii nr. 10/2001, asupra averii rămase pe urma autoarei F.H., nu poate fi primită întrucât nu are fundament juridic.
Neîntemeiată este și critica referitoare la faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat, între decizia atacată și alte hotărâri judecătorești care au în vedere același obiect – imobilul în litigiu.
Potrivit art. 1201 C. civ., este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere îm judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părţi, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speţă, nu există autoritate de lucru judecat, deoarece decizia civilă nr. 662/1998 a Curţii de Apel Cluj – invocată de recurenţi, a avut ca obiect plângerea pârâtei M.A. împotriva H.G. nr. 2 din 9 iulie 1996 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995, întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995, iar decizia civilă nr. 114 din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – recurată de reclamanţi – are ca obiect contestaţie formulată de reclamanţi împotriva Dispoziţiei nr. 780 din 28 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Bistriţa, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
De altfel, art. 48 din Legea nr. 10/2001, crează posibilitatea persoanelor îndreptăţite, precum și persoanelor vătămate într-un drept al lor – cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - să formuleze acţiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat și să solicite, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a reţinut că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecinţă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi.