Moștenire cuprinzând și pasivul succesoral. Excepţia competenţei teritoriale ridicată de creditorul succesiunii
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competenţă teritorială. Împărţeala bunurilor în materie de moștenire. Pasiv succesoral
Index alfabetic : Drept procesual civil
- Împărţeala bunurilor moștenite și a pasivului succesoral
- Competenţă teritorială
C.
proc. civ.:
art. 14
În materie de
moștenire, conform art. 14 C. proc. civ., competenţa teritorială a
instanţei ultimului domiciliu al defunctului este exclusivă și absolută și
poate fi invocată de orice persoană care are un interes – cum este cazul
creditorului succesiunii – precum și din oficiu.
I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 2456 din 25 martie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 3753 din 13 octombrie 2003, Judecătoria Zalău și-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Baia-Mare pentru împărţeala bunurilor și a pasivului din succesiunea defunctului B.O.
S-a reţinut că în materie de moștenire, competenţa teritorială a acţiunii aparţine Judecătoriei Baia-Mare în a cărei rază de jurisdicţie a avut ultimul domiciliu defunctul.
Prin cererea de recurs a reclamantului se critică hotărârea judecătoriei ca fiind nelegală și având la bază aplicarea greșită a normelor legale imperative la care se referă art. 13 C. proc. civ. conform cărora competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află imobilul supus împărţelii, astfel că, în cauză, competenţa teritorială îi revine Judecătoriei Zalău.
Recursul nu este fondat.
Defunctul B.O., decedat la data de 14 martie 2003, a avut ultimul domiciliu în localitatea Baia Sprie , judeţul Maramureș.
Într-adevăr, din masa succesorală, s-a indicat ca făcând parte și un imobil din localitatea Bârsa, judeţul Sălaj, ceea ce ar atrage, conform art. 13 C. proc. civ. competenţa de jurisdicţie a Judecătoriei Zalău.
Art.13 și 14 C. proc. civ., cuprind norme de competenţă teritorială exclusivă, absolută, ce pot fi invocate în cursul procesului de orice persoană care justifică un interes și chiar de către instanţă din oficiu.
În cauza de faţă, excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Zalău a fost invocată de intimatul-pârât B.L., fratele defunctului, ce a formulat o cerere reconvenţională prin care a pretins că a suportat din surse materiale proprii întreg pasivul succesoral de 124.250.000 de lei.
Deși intimatul este un terţ faţă de succesiune, acesta justifică un interes în cauză pretinzând ca moștenitorii să-i restituie pasivul succesoral, astfel că în mod legal, instanţa a reţinut spre soluţionare excepţia invocată de această parte.
Revenind la raportul în care se găsesc dispoziţiile art.14 faţă de dispoziţiile art. 13 C. proc. civ., Curtea considerând că prin aplicarea și interpretarea corectă a dispoziţiilor legale, Judecătoria Zalău a statuat că soluţionarea litigiului de faţă revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defunctului, și nu judecătoriei pe raza căreia se află unul din imobilele succesorale.
Având în vedere că procesele referitoare la moștenire sunt complexe, în cadrul lor ivindu-se adesea necesitatea lichidării unor pretenţii reciproce între moștenitori sau între aceștia și terţii creditori ai succesiunii, este firesc că în cazul în care cererea ar privi un imobil, competenţa trebuie să aparţină tot instanţei chemate să rezolve litigiile succesorale conform art. 14 C. proc. civ.
Trebuie avut în vedere și modul cum sunt orânduite textele de lege: dispoziţiile privitoare la succesiune, fiind derogatorii de la regulile de competenţă stabilite pentru toate celelalte categorii de acţiuni personale și reale, mobiliare și imobiliare, sunt situate după dispoziţiile cuprinzând aceste reguli.
Considerând legală sentinţa pronunţată de Judecătoria Zalău care a declinat competenţa de soluţionare a procesului succesoral de faţă în favoarea Judecătoriei Baia-Mare în a cărei rază teritorială a avut ultimul domiciliu defunctul B.O., Curtea a respins ca nefondat recursul.