Reparaţii/despăgubiri solicitate, în baza Legii nr. 10/2001, pentru bunurile mobile preluate de stat din imobilul
ce funcţiona ca farmacie
Cuprins pe materii : Drept civil. Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Bunuri mobile aflate în farmacia preluată în mod abuziv de stat. Despăgubiri
Index alfabetic : Drept civil
- Farmacie naţionalizată
- Bunuri mobile aflate în farmacie
- Măsuri reparatorii
- Despăgubiri
Legea nr. 10/2001, art. 6
În raport cu obiectul acţiunii – despăgubiri pentru bunuri mobile – nu sunt incidente
prevederile Legii nr. 10/2001 care se referă la regimul juridic al imobilelor
preluate de stat în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
și al bunurilor mobile prevăzute limitativ în art. 6
Secţia
civilă, decizia nr. 2961 din 21 aprilie 2004
La 19 februarie 2002, invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamantul A.S. a chemat în judecată S.C.F. Centrofarm și Ministerul Sănătăţii și Familiei, pentru constatarea nulităţii absolute a actului de naţionalizare a unei farmacii din București, naţionalizarea făcându-se fără titlu valabil și obligarea pârâţilor de a plăti despăgubiri, în conformitate cu valoarea inventarului alcătuit cu ocazia efectuării naţionalizării la data de 2 aprilie 1949.
Prin sentinţa nr. 673 din 29 aprilie 2002 a Tribunalului București, secţia a IV–a civilă, a fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere și ca prescrisă cererea de despăgubiri.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 403 din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel București, secţia a IV–a civilă.
Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat.
Acţiunea, cât și concluziile scrise depuse în toate fazele procesului precum și cererea de apel și recurs cuprind susţineri ale reclamantului din care nu rezultă că a solicitat constatarea preluării fără titlu valabil a farmaciei, ci, dimpotrivă, că a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de naţionalizare, acesta fiind obiectul cererii, urmat de motivarea că naţionalizarea s-a făcut fără titlu valabil.
Dar, obiectul principal al investirii instanţei este acţiunea în despăgubiri, ca urmare a preluării inventarului farmaciei, ce a aparţinut tatălui reclamantului, după naţionalizare. Deci, nu se revendică imobilul, localul farmaciei, ci se solicită despăgubiri pentru inventarul farmaciei, preluat în anul 1949, cum ar fi: veselă, aparatura, ustensile, medicamente, substanţe și droguri, materiale sanitare, articole de drogherie, descrise în anexele 1 – 9 la procesul verbal de predare-preluare din 2 aprilie 1949. Este vorba deci de plata despăgubirilor derivând din preluarea unor bunuri mobile.
În raport de obiectul cererii, se constată că nu sunt incidente, în speţă, prevederile Legii nr. 10/2001, invocată de reclamant, lege care, astfel cum este definită și prin titlul său, are în vedere regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Or, autorul reclamantului nu solicită retrocedarea de imobile, astfel că cererea formulată nu poate fi fundamentată pe prevederile acestei legi.
Așa fiind, recursul a fost respins.