Persoană fizică. Punerea sub interdicţie. Curatelă
Cuprins pe materii: Drept civil. Persoane. Persoană fizică.
Punerea sub interdicţie
Index alfabetic: Drept civil
- Persoană fizică
- Interdicţie
- Curatelă
Codul familiei: art. 142, art. 152 și urm.
Dacă o persoană, deși capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-și
administreze bunurile și să-și apere interesele, din cauza bătrâneţii, a bolii
sau a unei infirmităţi fizice, nu sunt întrunite condiţiile pentru punerea sub
interdicţie, ci cele pentru instituirea curatelei, de către autoritatea
tutelară, conform art. 152 și urm. din Codul familiei.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 3653
din 18 mai 2004
O.F. a solicitat punerea sub interdicţie a fiului său O.M. în vârstă de 40 de ani, pe motiv că acesta, fiind bolnav psihic de 10 ani, nu poate să-și administreze singur bunurile și se manifestă violent atât faţă de părinţi cât și faţă de alte persoane.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 233 din 9 aprilie 2003, a respins acţiunea, reţinând, pe baza certificatului medical nr. 837 din 20 februarie 2003 eliberat de ISTPH Sibiu – comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, a expertizei medico-legale psihiatrice nr. 184/IV/a/54 din 20 martie 2003 și a depoziţiilor martorilor audiaţi, că O.M., cu diagnosticul alcoolism cronic, sindrom de dependenţă etanolică, personalitate dizarmonică, nu este cazul să fie pus sub interdicţie deoarece este capabil să-și exprime liber voinţa și să-și administreze bunurile.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 369/A din 17 iunie 2003, a respins apelul declarat de reclamant.
Recursul declarat de reclamant nu este întemeiat.
Punerea sub interdicţie este o instituţie menită să ocrotească persoana care, din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale, nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
Prevederea legală înscrisă în art. 142 C. fam. condiţionează punerea sub interdicţie de existenţa unei stări de tulburare mintală cu caracter general și permanent. Aceasta înseamnă că slăbirea trecătoare a facultăţilor mintale, inconștienţa generată de beţie, hipnoză, de unele decepţii trecătoare, etc. nu sunt de natură să determine luarea unei asemenea măsuri.
În speţă, se constată că au fost respectate cerinţele impuse de prevederile legale incidente – art. 30 și 31 și 33 alin. (2) și ultim din Decretul nr. 32/1954 în sensul că, în prima fază procedurală, procurorul, care a efectuat cercetările, a cerut și a obţinut părerea unei comisii de medici specialiști concretizată într-un raport de expertiză medico-legală-psihiatrică, iar, în faza a doua procedurală, instanţa de judecată a ascultat pe cel a cărui punere sub interdicţie s-a cerut.
Au fost audiaţi martori atât de procuror – în faza cercetărilor – cât și de instanţă – în faza de judecată.
Concluzia instanţei în sensul că cel în cauză, deși bolnav – cu diagnosticul de specialitate alcoolism cronic, sindrom de dependenţă etanolică, personalitate dizarmonică – nu trebuie pus sub interdicţie are la bază întregul material probator.
Diagnosticul iniţial pus celui în cauză de către comisia de expertiză medicală din cadrul ISTPH Sibiu – tulburarea de personalitate polimorfă cu afectarea comportamentului, pentru care s-a recomandat dispensarizarea – este în concordanţă cu diagnosticul pus de comisia de medici specialiști care au întocmit raportul de expertiză medico-legală-psihiatrică – alcoolism cronic, sindrom de dependinţă etanolică, personalitate dizarmonică.
Instanţele nu au exclus faptul că O.M. se comportă adesea violent, fizic și verbal, că nu-și îngrijește corespunzător bunurile, că risipește banii pe alcool - susţineri făcute de către tatăl reclamant și de martorii audiaţi - dar au reţinut o împrejurare esenţială și anume că acesta trimite regulat o sumă de bani fiicei sale, care urmează cursurile școlare.
Concluzia instanţelor, trasă din întregul material probator, a fost că diagnosticul celui în cauză nu este ireversibil.
Dacă o persoană, deși capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-și administreze bunurile și să-și apere interesele în codiţii mulţumitoare din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, nu sunt întrunite condiţiile pentru punerea sub interdicţie, ci cele pentru instituirea curatelei de către autoritatea tutelară.
În consecinţă, recursul a fost respins.