Restituirea imobilelor proprietate de stat și deţinute de primăria localităţii. Persoana căreia îi revine obligaţia de restituire
Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Imobile preluate în mod abuziv. Restituire. Persoana căreia îi revine obligaţia de restituire a imobilelor când deţinător este primăria localităţii
Index alfabetic : Drept civil
- Imobil preluat în mod abuziv
- Imobil
- Restituire
- Persoana obligată a restitui imobilul
Legea nr. 10/2001, art. 20-23
Obligaţia restituirii imobilelor preluate de stat în mod abuziv, revine primăriei care deţine bunul, iar nu primarului care, potrivit art. 20 alin. (3) emite decizia/dispoziţia de restituire.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 5682 din 19 octombrie 2004
La 10 aprilie 2002, reclamantele Z.W.O. și Z.W.L. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1168 din 9 aprilie 2002 emisă de primarul Municipiului Constanţa prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeţei de 21,22 ha teren intravilan situat în zona Palazu Mare Constanţa, expropriat în baza Decretului nr. 187/1945 și, ca o consecinţă, obligarea Municipiului Constanţa și Consiliului Local Constanţa a le lăsa în deplină proprietate și netulburată posesie imobilul.
Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 757 din 12 iulie 2002, a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă. Instanţa a reţinut că, în conformitate cu procedura specială instituită de Legea 10/2001, numai primarul poate dispune restituirea în natură prin dispoziţie motivată (în cazul când unitatea deţinătoare este primăria) și, în consecinţă, soluţionarea contestaţiilor, împotriva acestor dispoziţii, se poate realiza de instanţa judecătorească numai în contradictoriu cu organul emitent, respectiv primarul, care are calitatea procesuală.
Apelul declarat de către reclamante împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 14/c din 19 noiembrie 2002, reţinând că în mod corect instanţa de fond a apreciat că Primăria și Consiliul local nu au calitate procesual pasivă. Că, pentru a avea calitate procesual pasivă, este necesar să existe identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecăţii; or, în cazul în speţă, restituirea în natură sau prin echivalent este de competenţa exclusivă a primarului conform art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Recursul declarat de reclamante este fondat.
Legea nr. 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, două etape și anume: o etapă necontencioasă și o etapă contencioasă.
Această lege, în art. 21, stabilește și părţile între care se desfășoară aceste proceduri și anume „persoana îndreptăţită” la restituire și „persoana juridică deţinătoare a imobilului”.
În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice, care sunt obligate la restituirea proprietăţii, către persoanele îndreptăţite, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere.
În aliniatul 3 al acestui articol se menţionează și primăriile cu precizarea că „în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziţia motivată a primarilor”.
Deci, primăriile au fost incluse în cadrul „unităţilor deţinătoare” cu menţiunea că dispoziţia o dă primarul.
În consecinţă, cele două părţi „persoana îndreptăţită” la restituire, care are calitatea procesual activă și „unitatea deţinătoare” (de reţinut că legiuitorul folosește termenul de deţinător nu de proprietar) care are calitatea procesual pasivă, vor avea aceste calităţi, atât în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând să fie înlocuite de o altă parte.
Deci, instanţele, de fond și apel, au considerat greșit că, dacă dispoziţia a fost emisă de către primar, acesta va fi chemat în nume propriu; primarul nu în nume propriu emite dispoziţia, ci ca reprezentant al deţinătorului imobilului.
Distinct de cele mai înainte arătate, urmează a mai reţine că reclamantele, de altfel, au chemat în judecată Municipiul Constanţa prin primar, împrejurare care nu a fost observată de către instanţele de fond.
Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat decizia curţii de apel și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului.