Restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat. Notificare prin care s-a solicitat restituirea mai multor imobile, iar nu separat. Consecinţa, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001
Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv de stat. Restituire. Condiţia notificării prevăzute de art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001
Index alfabetic : Drept civil
- Imobil preluat în mod abuziv de stat
- Notificarea prevăzută de art. 21 alin. (1) al Legii nr. 10/2001
Legea nr. 10/2001, art. 21 alin. (1)
Notificarea prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu se sancţionează cu nulitate chiar dacă prin ea se solicită restituirea mai multor imobile din aceeași localitate, preluate în mod abuziv de stat, sau nu cuprinde toate elementele de identificare, la care se referă art. 22. Într-un asemenea caz, conform dispoziţiilor legii și acelora de la pct. 21 lit. b) din Normele metodologice de aplicare , aprobate prin H.G. nr. 498/2003, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare cerere, iar conform art. 23 alin. (2) și art. 25 alin. (2) din legea enunţată, deţinătorul notificat va invita persoana îndreptăţită să-și susţină cererea și, când este cazul, pentru clarificarea aspectelor nelămurite, inclusiv cu privire la identificarea imobilelor solicitate.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 7145 din 15 decembrie 2004
Prin dispoziţiile nr. 60 și 61 din 28 februarie 2002, primarul orașului Nehoiu, judeţul Buzău a respins solicitările lui P.R.I., adresate prin notificările nr. 41 din 9 august 2001 și nr. 26 din 6 februarie 2002, privind restituirea în natură a unor imobile sau pentru acordarea de despăgubiri, pe motiv că nu s-au respectat prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva dispoziţiilor, P.R.I. a formulat contestaţie, la data de 18 martie 2002, reproșând emitentului că a dat o interpretare greșită prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 și că în fiecare notificare a individualizat imobilele ce le revendică precum și autorii care le-au avut în proprietate.
Prin sentinţa nr. 298 din 28 iunie 2002, Tribunalul Buzău, secţia civilă, a respins contestaţiile, conexate, soluţie confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secţia civilă, care, prin decizia nr. 121 din 29 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut și motivat că reclamantul a formulat notificarea nr. 41 din 9 august 2001, adresată Primăriei orașului Nehoiu, prin care a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a unor imobile – case de locuit și a terenurilor aferente - precizând doar faptul că bunurile au aparţinut celor patru autori ai săi și menţionând actele în baza cărora aceștia le-au deţinut, fără ca bunurile să fie individualizate, fiecare în parte, pentru a putea fi identificate de comisia constituită potrivit Legii nr. 10/2001 și fără ca pentru fiecare imobil să se formuleze, separat, câte o notificare, ceea ce înseamnă o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că atât comisia constituită în baza Legii nr. 10/2001, cât și instanţele judecătorești au fost puse în imposibilitate de a verifica dacă sunt ori nu îndeplinite cerinţele legii pentru a se putea restitui imobilele solicitate sau pentru acordarea de despăgubiri.
Recursul declarat de contestator este fondat.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica, în termen de un an de la data intrării în vigoare a legi, persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
Noţiunea de “notificare”, folosită de Legea nr. 10/2001, nu reprezintă și nu trebuie confundată cu notificarea din dreptul comun, adică cu actul de procedură purtând aceeași denumire, săvârșit prin intermediul executorului judecătoresc sau al notarului public și prin care, exempli gratia, creditorul îl pune în întârziere pe debitor sau prin care cesionarul comunică debitorului cedat cesiunea de creanţă. În terminologia Legii nr. 10/2001, notificarea este chiar cererea de restituire în natură sau de acordare a altor măsuri reparatorii pentru imobilele ce formează obiectul reglementării.
Legea dispune că, în situaţia în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare nemișcător în parte. Chestiunea supusă recursului de faţă este aceea dacă forma cerută de legiuitor pentru întocmirea notificării este absolută ori exclusivă în sensul că, dacă persoana îndreptăţită, întocmind o singură notificare pentru mai multe imobile, demersul ei poate fi sancţionat cu nulitatea absolută, constituind un impediment real și serios pentru continuarea procedurii administrative, și ulterior, dacă este cazul, a celei judiciare.
Calificând “notificarea” prevăzută de Legea nr. 10/2001 ca fiind o cerere de restituire în natură a unui imobil sau de acordare a altor măsuri reparatorii, rezolvarea chestiunii supusă prezentului recurs se găsește în prevederile art. 21 alin. (2( lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/14 mai 2003, în conformitate cu care “în cazul în care notificarea s-a făcut în bloc, pentru mai multe imobile, din aceeași localitate, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz”.
Pe cale de consecinţă, când persoana îndreptăţită a formulat o singură notificare pentru mai multe imobile ce se găsesc în aceeași localitate, așa cum este cazul în speţă, soluţia nu este respingerea demersului întreprins, cum greșit au procedat atât persoana notificată, cât și instanţele, ci “disjungerea” notificării pentru fiecare caz în parte.
Chiar și în situaţia în care notificarea nu ar fi cuprins toate elementele prevăzute de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana notificată nu putea respinge a priori solicitarea ce i s-a adresat, fiind obligată, conform art. 23 alin. (2) și art. 25 alin. (2) din aceeași lege, să invite persoana îndreptăţită să-și susţină cererea în faţa organului de conducere al unităţii deţinătoare pentru clarificarea tuturor aspectelor nelămurite și pentru a-i comunica persoanei îndreptăţite, dacă este cazul, toate datele de identificare necesare pentru situaţia în care unul sau mai multe nemișcătoare sunt deţinute de o altă persoană fizică sau juridică decât aceea notificată.
Întrucât din notificările în discuţie rezultă posibilitatea de identificare a imobilelor solicitate, care se găsesc în aceeași localitate, și cum instanţele nu au sancţionat conduita culpabilă a persoanei notificate care, fără o motivare reală și convingătoare, a respins solicitarea persoanei îndreptăţite, în loc să disjungă notificarea pentru fiecare imobil în parte, s-a impus admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecăţii de la prima zi de înfăţișare.