Frauda informatică. Elemente constitutive
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 161/2003
Indice alfabetic: Drept penal
- frauda informatică
Legea nr. 161/2003, art. 49
Infracţiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.
Vânzările fictive de bunuri on-line, realizate prin intermediul platformelor specializate în tranzacţionarea de bunuri on-line, care cauzează un prejudiciu persoanelor vătămate induse în eroare prin introducerea de date informatice cu privire la existenţa bunurilor și determinate, în acest mod, să plătească preţul unor bunuri inexistente, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003. În acest caz, nu sunt întrunite și elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune, întrucât infracţiunea de fraudă informatică reprezintă o variantă a infracţiunii de înșelăciune săvârșită în mediul virtual, iar art. 49 din Legea nr. 161/2003 constituie norma specială în raport cu art. 215 C. pen., care constituie norma generală, fiind aplicabilă exclusiv norma specială.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2106 din 14 iunie 2013
Prin sentinţa nr. 20 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia penală, s-a respins cererea formulată de inculpaţi prin apărători privind schimbarea încadrării juridice din concurs ideal între infracţiunile de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 și înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele în formă continuată, în infracţiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind pe inculpaţii C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N.
În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.A. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la 2 ani închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.N. la 2 ani închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, Ia 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.N. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N. la 2 ani și 6 luni închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N. în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 14 și art. 15 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata următoarelor sume faţă de următoarele părţi civile: 6.716,70 euro faţă de F.F.; 5.300 euro faţă de L.P.; 600 dolari australieni faţă de C.W.; 6.300 euro faţă de E.G.; 250 euro faţă de T.I.; 1.094,41 USD faţă de Y.Y.; 210 USD faţă de D.G.; 900 USD faţă de R.A.; 150 euro faţă de L.M.; 605 euro faţă de D.S.; 225 USD faţă de R.A.; 132 GBS faţă de R.L.; 400 USD faţă de J.G.; 300 euro faţă de D.S.; 2.139,37 USD faţă de R.S.; 1.815,84 USD faţă de R.A.; 500,63 euro faţă de L.C.; 1.744,03 USD faţă de C.P. și K.P.; 71,45 euro faţă de R.C.; 1.000 euro faţă de H.N.; 210 euro faţă de J.T.; 800 euro faţă de C.M.; 100 euro faţă de H.C.; 228,28 euro faţă de A.R.; 3.500 euro faţă de A.H.; 2.190,51 euro faţă de H.G.; 3.700 USD faţă de L.B.; 5.781,55 euro faţă de R.W.; 500 euro faţă de S.J.; 500 euro faţă de D.C.; 150 euro faţă de V.M.; 283,6 euro faţă de M.H.; 1.500 lire faţă de S.M.
S-a dispus confiscarea următoarelor echipamente electronice de la inculpaţii: C.I. - hard disk-ul marca H.; C.N. - un laptop marca T., împreuna cu adaptor și cablu de alimentare; C.A. - un laptop marca P., împreuna cu adaptor și cablu de alimentare; P.D. - un laptop marca A., împreuna cu hard disk.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Ca urmare a formulării de plângeri penale de către părţile vătămate de naţionalitate străină privind înșelăciunea pe internet (acestea fiind trecute în actul de sesizare a instanţei), FBI a sesizat autorităţile judiciare din România să se efectueze cercetări sub acest aspect.
Tribunalul a constatat că inculpaţii C.A. și P.D., folosind fie calculatoarele sălilor de internet, fie pe cele proprii, au procedat iniţial la postarea, pe site-uri comerciale, a unor anunţuri prin care comunicau că oferă spre vânzare telefoane mobile, utilaje agricole ori alte bunuri (noi sau folosite), pe care în realitate nu le deţineau, la preţuri situate sub preţul pieţei.
Operaţiuni mai complicate (cumpărare de domenii, creare de conturi de utilizator etc.) necesitau, însă, site-urile oneroase, platformele respective fiind accesate, de regulă, de inculpatul C.A. O mare parte din datele de identificare pe care le introduceau în momentul înscrierii anunţurilor pe site-urile cu oferte gratuite erau false, fiind reale doar cele ce permiteau contactarea lor de persoanele interesate (număr de telefon, adresă de e-mail). Pentru a realiza descrierea produselor, sus-numiţii căutau pe Google anunţuri de vânzare a unor produse similare cărora le copiau conţinuturile, folosindu-le astfel în scop propriu.
În convorbirile cu potenţialii cumpărători se recomandau sub alte identităţi, folosind nume false (după cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice autorizate de instanţă).
Amatorii unor astfel de produse îi contactau, fie la adresa de e-mail atașată anunţului, fie prin intermediul site-ului comercial ce permitea celor interesaţi solicitarea de informaţii suplimentare. Intrarea în corespondenţă electronică determina astfel declanșarea procesului de inducere în eroare, constând în convingerea celor cu care conversau că tranzacţia este sigură și că nu există niciun risc să vireze banii ce reprezentau contravaloarea bunurilor.
Pentru a crea aparenţa de seriozitate a tranzacţiei, autorii procedau la a-i informa pe cumpărători că aceasta urma să fie garantată de o firmă de transport ori curierat sau chiar de un alt site, cunoscute de utilizatorii de internet, după care, modificând informatic adresele de e-mail ale acestor firme, le trimiteau mesaje ce păreau că vin din partea reprezentanţilor lor. Totodată, în funcţie de cât de „convingători” trebuiau să fie, achiziţionau în prealabil de la alte persoane ce se ocupau cu astfel de activităţi drepturi de a utiliza site-uri false (prin introducerea unui nume de utilizator și a unei parole) ce conţineau numere de colet pe care, de asemenea, le introduceau în corespondenţa dintre ei și cumpărători cărora le comunicau că se pot folosi de aceste informaţii pentru a putea urmări traseul geografic al coletului lor, cei interesaţi putând să le acceseze și astfel având convingerea că totul este sigur.
Totodată, cooperarea autorilor, denumiţi „lansatori” în cadrul procesului de fraudare, prin utilizarea în comun a acelorași conturi, a acelorași texte de inducere în eroare, prin punerea la dispoziţie, de la unul la celălalt, a unor mijloace logistice ce permiteau optimizarea modurilor de operare, prin transportul săgeţilor comune, prin primirea banilor comuni de la coordonatori etc., finalizate cu împărţirea proporţională a sumelor astfel obţinute ori cu plata serviciilor oferite, a determinat prejudicierea unor victime comune care sunt, de altfel, părţile vătămate din cauză.
Mecanismul de fraudare presupunea în continuare comunicarea către potenţialii cumpărători a posibilităţilor de a trimite banii, sens în care aveau nevoie de alţi participanţi care să le asigure nu numai anonimatul, pentru a nu fi identificaţi în cazul unei eventuale cercetări, dar și timpul suficient pentru a pune în aplicare rezoluţia infracţională, scutindu-i astfel de a mai avea și alte atribuţii. În acest sens, stabileau de la început procentul din aceste sume la a căror obţinere aveau o contribuţie esenţială, pe care urmau să-l primească, respectiv 60-70%.
Referitor la infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, tribunalul a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul C.A. a iniţiat și constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârșirii de infracţiuni informatice asociate cu infracţiunea de înșelăciune în convenţii privind persoanele fizice cetăţeni străini, iar inculpaţii P.D., C.I., M.N. și C.N. au aderat și sprijinit acest grup prin săvârșirea unor asemenea fapte, fie în forma autoratului, fie sub forma instigării sau/și complicităţii.
Pe fondul cauzei, apărătorii inculpaţilor au ridicat excepţia privind schimbarea încadrării juridice din concurs ideal între infracţiunile de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 și înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., ambele în formă continuată, în infracţiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Tribunalul a respins această excepţie, reţinând că din interpretarea textelor de lege incidente rezultă că infracţiunile de mai sus se află în concurs etiologic, caracterizat (de conexitate), respectiv, infracţiunea de fraudă informatică a fost săvârșită în scopul săvârșirii infracţiunii de înșelăciune și că mijlocul prin care a fost săvârșită infracţiunea de înșelăciune a fost săvârșirea infracţiunii de fraudă informatică.
În ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind pe inculpaţii C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N., tribunalul a admis-o, având în vedere dispoziţiile art. 146 C. pen.
Tribunalul a reţinut că din conţinutul raportului de expertiză contabilă efectuat în faza cercetării judecătorești rezultă că prejudiciul total cauzat de inculpaţi ca urmare a săvârșirii infracţiunii de înșelăciune în formă continuată este de 172.238,42 lei, deci, sub valoarea de 200.000 lei.
Pe cale de consecinţă și conform art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracţiunile prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., respectiv, art. 25 și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., privind pe inculpaţii C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea și inculpaţii C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N.
Prin decizia nr. 143/A/MF din 22 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea și, între altele, au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.A., C.I., M.N., P.D. și C.N. la plata sumei de 2.200 dolari australieni faţă de partea civilă W.L.
Potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-au confiscat sumele de 100 euro și 228,28 euro pentru care părţile civile H.C. și A.R. nu s-au constituit părţi civile, 26 euro diferenţa dintre prejudiciul de 526 euro și suma de 500 euro pentru care partea vătămată S.J. nu s-a constituit parte civilă și 200 lire sterline pentru care partea vătămată M.H. nu s-a constituit parte civilă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, între alţii, inculpaţii C.I., C.A. și P.D.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate, din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. și prin extindere, potrivit art. 3857 C. proc. pen., și cu privire la inculpatul C.N., se constată următoarele:
1. Referitor la reţinerea de către instanţă a comiterii, în concurs, a infracţiunilor prevăzute în art. 215 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 161/2003, se constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003, constituie infracţiunea de fraudă informatica fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.
Rezultă, așadar, că norma anterior enunţată, care, prin raportare la cea prevăzută în art. 215 C. pen., constituie norma specială, reglementează o formă particulară de fraudă, cea în sistem informatic. În mod evident aceasta presupune, ca element material, desfășurarea unor activităţi specifice (introducere/modificare/ștergere de date informatice, restricţionarea accesului la asemenea date, împiedicarea funcţionării unui sistem informatic) în scopul obţinerii unui folos patrimonial și având ca rezultat determinarea unei pagube.
Se retine, astfel, că variantele normative ale infracţiunii - cu referire la multiplele modalităţi în care se poate realiza latura obiectivă sub aspectul elementului material al acesteia - are ca punct și efect comun, pe de o parte, frauda cu consecinţe prejudiciabile pentru subiectul pasiv, iar pe de altă parte obţinerea în mod vădit injust și nelegal a unui folos de către subiectul activ. De asemenea, este de domeniul evidenţei că fraudarea subiectului pasiv implică inducerea sa în eroare, deoarece, în caz contrar, consumarea infracţiunii ar fi imposibilă. De altfel, concluzia că frauda informatică este în realitate o variantă a înșelăciunii comisă în mediul virtual rezultă și din pedepsele prevăzute de normele de incriminare.
Totodată, se impune a se constata că realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de norma specială de incriminare produce unul și același prejudiciu cu cel ce s-ar putea reţine corelativ aprecierii în sensul comiterii infracţiunii prevăzute de norma generală (art. 215 C. pen.). Așadar, având în vedere principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală și că este inadmisibilă eventuala îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile prin repararea dublă a prejudiciului atât prin efectul reţinerii infracţiunii din legea specială, cât și a celei din norma generală, respectiv din Codul penal se impune concluzia că în cazul concursului dintre norma specială și cea generală va avea eficientă norma specială. De altfel, o concluzie contrară ar avea ca efect dubla sancţionare (datorată unui exces de reglementare) în plan civil și penal, ceea ce este inadmisibil. Așa fiind, potrivit art. 334 C. proc. pen., se va proceda la schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.
2. În ceea ce privește conduita infracţională a inculpaţilor, instanţa de recurs, în baza propriei aprecieri dată probelor legal administrate în cursul urmăririi penale și readministrate în etapa cercetării judecătorești, constată că starea de fapt a fost just stabilită prin hotărârile anterior pronunţate, cu precizările ce vor fi aduse în cele ce urmează:
a. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul C.A. probele administrate conduc la concluzia că a iniţiat și constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârșirii de infracţiuni informatice comise împreună cu ceilalţi coinculpaţi.
Inculpatul a accesat, fără drept, sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, sistemele aparţinând unor platforme informatice; același inculpat a accesat, fără drept, conturile utilizatorilor legitimi ai unor companii și ai altor platforme specializate în tranzacţii on-line de bunuri și servicii în scopul obţinerii de date informatice și de a introduce date informatice necesare racolării părţilor vătămate (victimele cumpărători), inducerii lor în eroare (prin oferirea spre vânzare a unor bunuri ce în final nu au fost livrate, deși s-au încasat sumele de bani negociate) și obţinerii de foloase patrimoniale, inculpaţii deţinând coduri de acces și date informatice în scopul săvârșirii unei infracţiuni prevăzute în art. 42 - art. 45 din Legea nr. 161/2003.
Așadar, relativ la inculpatul C.A., sunt realizate sub aspect obiectiv și subiectiv conţinuturile constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (2), art. 46 alin. (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003, fapte comise în formă continuată și în calitate de autor, precum și conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003.
b. Referitor la inculpatul P.D., se constată că a participat, în calitate de autor, ca și ceilalţi membri ai grupului infracţional, la comiterea de fraude informatice prin vânzări fictive on-line, încasându-se sumele negociate cu cumpărătorii induși în eroare prin manoperele dolosive utilizate; inculpatul a folosit adresa de e-mail a grupului și a acţionat coordonat cu ceilalţi inculpaţi, pentru obţinerea de foloase bănești nelegale, a identificat (la solicitarea inculpatului C.A.) pe inculpatul M.N. pentru ridicarea unor sume obţinute fraudulos, faptele indicate realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
c. Relativ la inculpatul C.I., acesta a determinat pe inculpatul M.N., racolând și pe făptuitorii P.S., M.I. și D.C., să comită infracţiuni de fraudă informatică și asociere în vederea săvârșirii de infracţiuni în scopul obţinerii unor sume de bani, faptele fiind comise în mod repetat și a sprijinit el însuși activitatea infracţională prin ridicarea unor sume fraudulos obţinute, fiind realizat conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003.
d. Referitor la activitatea derulată de inculpatul C.N., se constată că acesta a acţionat în calitate de autor, săvârșind acte materiale specifice și care se circumscriu laturii obiective a infracţiunii prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003, sprijinind grupul infracţional din care făcea parte în scopul obţinerii unor sume de bani, inducând în eroare prin fraudă informatică mai multe părţi vătămate și încasând sumele de bani trimise de acestea, fără a Ie livra produsele a căror cumpărare se urmărea de către victimele infracţiunii, activitatea derulată fiind specifică celei desfășurată de autor, iar nu de complice, cum eronat s-a reţinut în hotărârile anterior pronunţate.
3. Relativ la cuantumul sancţiunilor aplicate și modalitatea de executare a pedepselor rezultante, se constată că pedeapsa aplicată sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost greșit determinată, întrucât ea nu poate fi superioară, ca și cuantum, sancţiunilor aplicate pentru infracţiunile reprezentând scopul grupului infracţional organizat.
În ceea ce privește cuantumul sancţiunilor aplicate inculpatul C.A., se constată că cele aplicate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 46 din aceeași lege, comise în formă continuată, corespund criteriilor și scopurilor prevăzute în dispoziţiile art. 52 și art. 72 C. pen. Totodată, se impune reducerea cuantumului sancţiunii pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, de la 3 la 2 ani, perioadă suficientă realizării funcţiilor și scopului pedepselor, pedeapsa ce se va aplica pentru comiterea infracţiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. urmând a fi de 2 ani și 6 luni, în considerarea dispoziţiilor art. 52 și art. 72 C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
Referitor la pedepsele aplicate recurentului inculpat C.I., se apreciază că pentru comiterea infracţiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, în formă continuată, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este de natură a respecta criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. și funcţiile sancţiunii prevăzute în art. 52 C. pen., cu motivarea anterior expusă, urmând a se reduce de la 3 la 2 ani pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003. Pentru ambele infracţiuni se vor reţine dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., avute în vedere și anterior.
Se va aprecia, totodată, că aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni inculpatului P.D. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 este legală și temeinică (prin prisma dispoziţiilor art. 52 și art. 72 C. pen.), urmând a se reduce cuantumul sancţiunii aplicată pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, de la 4 ani la 2 ani și 6 luni, faţă de inculpat fiind incidente și impunându-se reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului C.N. pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, aceasta se va reduce de la 3 la 2 ani și 6 luni, pentru comiterea infracţiunii prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 urmând a se aplica pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.
Relativ la modalitatea de executare a pedepselor de către inculpaţii C.A., C.I. și P.D. se apreciază îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege (art. 861 C. pen.) pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei; se va avea în vedere sub acest aspect profilul socio-moral al inculpaţilor și aspectele derivând chiar din circumstanţele atenuante reţinute în favoarea acestora - prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Se constată, astfel, că simpla pronunţare a condamnării este suficientă și că aceasta, coroborată cu măsurile de supraveghere pe durata termenului de încercare, sunt apte de a conduce la reeducarea inculpaţilor și la o mai bună reintegrare în societate, inculpaţii executând, de altfel, în regim privativ de libertate, părţi însemnate (și suficiente) din pedepsele rezultante aplicate. Se constată, totodată, că, faţă de natura și gravitatea faptelor, se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., suspendându-se executarea acesteia conform art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3857 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de inculpaţii C.A., C.l. și P.D. împotriva deciziei nr. 143/A/MF din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie și a extins efectele acestora și cu privire la inculpatul C.N.
A casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentinţa nr. 20 din 15 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia penală și, în rejudecare:
A descontopit pedepsele rezultate stabilite inculpaţilor C.N., C.A., C.I. și P.D. pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.A. și P.D. din infracţiunile prevăzute în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din infracţiunea prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C.I., în infracţiunea prevăzută în art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului C.N., în infracţiunea prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
l. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menţionate cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului C.A. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. A făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen.
2. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. A făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen.
3. În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului P.D. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. A făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și b) C. pen.
4. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul C.N. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.N. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.