Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

 

Condiționarea restituirii unui imobil în natură de rambursarea sumei reprezentând despăgubiri primite în baza Legii nr. 112/1995. Legalitate.

 

Legea  nr. 247/2005, din Titlul  VII, art. 21

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic:        Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor

Despăgubiri

Hotărâre judecătorească. Dispozitiv

Imobil. Restituire în natură

                                    obligație corelativă      

 

Este legală inserarea în conținutul unei decizii a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor a unei prevederi privind condiționarea restituirii unui imobil în natură de rambursarea sumei reprezentând despăgubiri primite în baza Legii nr. 112/1995, chiar dacă hotărârea judecătorească al cărei dispozitiv a fost pus în aplicare prin emiterea acestei decizii nu prevede o astfel de condiționare.

            Din Normele de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 rezultă că obligația restituirii în natură și obligația corelativă de rambursare a sumei reprezentând despăgubirea primită sunt simultane, astfel încât este firesc ca prin aceeași decizie să fie prevăzute toate obligațiile ce se referă la imobilul ce face obiectul deciziei, neexistând nici un impediment legal pentru a nu se proceda astfel.

Decizia 3892 din 6 iulie 2011

 

Reclamanta  TM  a  chemat   în judecată Statul Român  reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând  instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului   administrativ  să dispună  anularea deciziei   de restituire  în natură nr. 7901/23 martie 2010 și obligarea  pârâtei la emiterea unei  noi decizii de restituire în natură, care  să conțină  datele corecte de identificare a imobilului   care s-a restituit, respectiv imobilul cu nr. top 1242/2 nr.  cad. 12050/2.

            Decizia   de   restituire  în natură nr. 7901 din 23  martie   2010 a  fost emisă la Comisia Centrală în aplicarea    dispozitivului  sentinței civile nr. 358 din  7 iulie   2009 din dosarul  civil nr. 909/33/2009 prin care  s-a prevăzut  obligația emiterii în favoarea   reclamantei TM   a  dispoziției de restituire în natură a  cotei e 3/8 din imobilul   situat   în Cluj Napoca, Str. XY.

            Cu decizia  de restituire în natură nr. 7901 din 23 martie   2010, reclamanta  s-a prezentat la  Oficiul de  Cadastru și Publicitate  Imobiliară Cluj, BCPI  Cluj  - Napoca, solicitând  îndeplinirea  formalităților  de publicitate imobiliară, însă a  primit    încheierea    de respingere  nr. 64928 cu motivarea   că imobilul  a fost  greșit identificat cu datele  de carte funciară, situație juridică actuală fiind  diferită  de aceea  de la data  preluării    abuzive.

            Reclamanta  a  mai susținut că,   în dosarul  aflat   la   Comisia Centrală sub nr.   5235/CC/2005 se găsesc  toate  actele   care dovedesc  situația actuală   a  cotei de 3/8 parte   din imobilul din  str.  XY.

            Prin sentința  civilă nr. 358/7 iulie   2009 din dosarul   civil  nr. 909/33/2009, irevocabilă, a  fost   admisă acțiunea  în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor  și cu   deținătorul  anterior al imobilului  RADP  Cluj Napoca, care  au fost   obligați la   predarea  imobilului   și la   emiterea   deciziei de restituire.

            În dispozitivul  sentinței civile  nr. 358 din   7 iulie 2009  obligația    de  a se  emite    decizia  de restituire   în natură  a  cotei    de 3/8  parte   din imobil nu este  condiționată de restituirea despăgubirilor , actualizate.

            Prin întâmpinarea  formulată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor  a  invocat excepția   lipsei   procedurii prealabile cu privire  la contestația  formulată  de reclamantă la Decizia   nr. 7901123.03.2010

            Prin  sentința civilă nr. 343 din 29   septembrie   2010 Curtea  de Apel Cluj  -  Secția comercială, contencios administrativ și fiscal  a  dispus următoarele:

            1) a respins   excepția   lipsei    procedurii prealabile

            2) a admis în parte   acțiunea  formulată  de reclamanta TM   și, în   consecință, a anulat în parte   decizia  de restituire   în natură   nr. 7901/23.03.2010 în sensul că:

            - a înlăturat    din   cuprinsul   art. 2 din   decizie mențiunea „condiționat de restituirea   sumei  de  457.677.360 ROL, actualizată   cu indicele  de inflație, încasată  la data  de 15  iunie  2000, astfel  cum reiese din adresa   emisă de DGFP Cluj”, și a stabilit, în detaliu, datele de identificare  ale imobilului   ce  se  restituie în natură,   prevăzute la art.  1 din decizie;

            3) a respins   cererea de   emitere a   unei   noi decizii    de restituire.

            Pentru a  pronunța  această sentință instanța  a   reținut   următoarele:

            Referitor   la excepția    lipsei   procedurii  prealabile  s-a reținut că reclamanta  a  îndeplinit această procedură , întrucât  aceasta   a depus  la dosarul   cauzei înscrisul  intitulat „memoriu” care   constituie plângere prealabilă.

            În ceea ce   privește    fondul   dreptului  s-a   reținut    că dreptul   reclamantei de restituire în natură  nu poate fi pus în discuție, el fiind consacrat irevocabil prin sentința    civilă nr. 358/2009 a  Curții de   Apel   Cluj. În baza   acestei sentințe a fost emisă   decizia   nr. 7901/23  martie   2010.

            Față de împrejurarea  că în   prezent imobilul  are alte   date    de identificare, cererea   reclamantei , reține instanța    de fond,  este justificată, în contextul în care   decizia  nr. 7901/2010 este un înscris autentic  și reprezintă titlul    de proprietate al reclamantei.

            Cât privește    condiționarea   restituirii   sumei de   457677 360 ROL, actualizată cu indicele  de inflație încasată în data    de   15 iunie   2000, s-a reținut că o  astfel      de obligație nu a  fost   impusă prin sentința  civilă nr. 358/2009 așa   încât  s-a dispus  înlăturarea ei din    cuprinsul    deciziei  de restituire   nr. 7901/23 martie   2010, menționându-se  că acest lucru   nu echivalează  cu pierderea   dreptului  pârâtei de a  valorifica această creanță printr-un demers  separat  și nu   prin intermediul    procedurii  de emitere a   deciziei   de restituire.

            Împotriva  acestei sentințe a   formulat  recurs pârâta   Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor  susținând  că   hotărârea   atacată este   nelegală și netemeinică  pentru următoarele   motive , respectiv   argumente:

            - instanța de fond în mod greșit a  indicat   obiectul acțiunii   ca fiind  „executarea  sentinței civile nr. 358/2009 pronunțată   de Curtea de Apel Cluj , în  executarea   căreia   a  fost emisă decizia   nr. 7901/2010”. Obiectul    prezentei   acțiuni  este, de fapt, contestația   la decizia  emisă   de Comisia   Centrală , întemeiată pe art.   19 din Titlul   VII  al legii   nr. 247/2005, astfel cum rezultă  din cuprinsul   acțiunii;

            - în mod greșit instanța   de fond a   înlăturat   obligația    restituirii    sumei    reprezentând  despăgubirea   primită, actualizată cu indicele    de inflație, această   obligație  rezultând din   prevederile art. 20   alin. 1  din Legea nr.  10/2001 și oct.   20.1 din Normele  metodologice de aplicare a   Legii nr. 10/2001.

            Recursul  este întemeiat, pentru  următoarele  considerente:

         Potrivit art. 21 din Titlul  VII al Legii   nr. 247/2005:

         „(1) Dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivata va proceda la restituirea acestuia.

         (2)Decizia de restituire în natură astfel emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată.

Norme metodologice:

21.1.           În situația prevăzută la art. 21 din titlul VII al legii, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natura este condiționată de rambursarea sumei reprezentând despăgubirea primita, actualizată.

21.2.           Despăgubirea primită va fi actualizată cu coeficientul de actualizare, stabilit potrivit art. I alin. (1) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 48/2004, cu modificările ulterioare.

21.3.           Despăgubirile acordate prin aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, vor fi actualizate cu indicele de inflație. Calculul actualizării se va face prin aplicarea indicelui de inflație comunicat de entitatea națională din domeniul statisticii, aferent perioadei respective (se va avea în vedere anul încasării efective a despăgubirii și anul rambursării acesteia).

21.4.   Suma rezultată prin aplicarea prevederilor pct. 21.2 sau, după caz, ale pct. 21.3 se va vărsa în contul deschis la Trezoreria Statului prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 198/2003. Plata sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite se efectuează pe baza comunicării Secretariatului Comisiei Centrale, în care se va consemna în mod explicit suma rezultată în urma aplicării coeficientului de actualizare sau, după caz, a indicelui de inflație, pentru situațiile generate de aplicarea Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

21.5.   Dovada plății sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată potrivit pct. 21.2 sau, după caz, pct. 21.3, se va atașa la dosarul cererii.

           Prin urmare, în urma dispozițiilor mai sus precizate, rezultă cu claritate faptul că, după restituirea în natură a imobilului, persoana îndreptățită este obligată la rambursarea despăgubirii primite in baza Legii nr. 112/1995 (ca în speța de fată), actualizată cu indicele de inflație, potrivit pct. 21.3 din Normele metodologice mai sus precizate.

           Rezultă,  din dispozițiile citate, că cele două obligații legale, respectiv  restituirea  în natură  a  imobilului   și obligația   - corelativă – de   rambursare a   sumei    reprezentând  despăgubirea   primită , sunt   simultane , astfel că este   firesc ca prin   aceeași decizie să fie    prevăzute   toate   obligațiile ce se referă   la  imobilul   - obiect  al    deciziei, neexistând  nici un impediment legal   pentru a  nu  proceda   astfel.

            În mod greșit instanța de fond  a  reținut   că prin decizia    atacată   nu a  fost    respectată sentința civilă nr. 358/2009 pronunțată de Curtea  de Apel   Cluj care prevede   doar   obligarea   comisiei   la   restituirea   în natură a  imobilului; această sentință nu interzice ca  decizia  emisă    de   Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor  să   prevadă orice alte    dispoziții   conexe   obiectului   principal și izvorâte din lege, cum este    cazul   restituirii   despăgubirilor încasate în baza Legii nr.112/1995 în vederea   repunerii părților  în situația anterioară.

            Pentru  considerentele   menționate, recursul a fost admis, dispunându-se modificarea parțială a sentinței atacate în sensul respingerii   capătului  de  cerere referitor la înlăturarea condiționării restituirii în natură a imobilului de rambursare a sumei de 457677360 ROL.