Funcționar
public. Angajarea răspunderii pentru prejudiciile provocate cu
vinovăție autorității publice unde își
desfășoară activitatea. Inadmisibilitatea acțiunii
promovate în condițiile dreptului comun privind răspunderea civilă
delictuală.
Legea
nr. 188/1999, art. 85 alin. (1) – (3)
Cuprins pe materii:
Dreptul funcției publice
Indice alfabetic: autoritate publică
Decizie
Funcționar
public
Normă cu caracter special
Ordin
Principiul „specialia
generalibus derogant”
Pagubă
Prejudiciu
Răspundere
civilă delictuală
Vinovăție
Prin conținutul dispozițiilor art.
85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost
reglementate condițiile și procedura angajării răspunderii
acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu
vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în
care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu
aplicabilitate numai în cazul funcționarilor publici, nu există un
drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu
caracter general, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a
oricărei persoane, potrivit principiului „specialia
generalibus derogant.”
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a
emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina funcționarului
public de către conducătorul autorității sau a
instituției publice în care funcționarul își
desfășoară activitatea, acțiunea prin care se solicită
angajarea răspunderii acestuia în temeiul art. 998 – 999 Cod civil este
inadmisibilă.
Decizia nr.
4643 din 11 octombrie 2011
Notă: Instanța
a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 188/1999, în forma
republicată în M. Of. nr. 365 din 29.05.2007, cu modificările și
completările ulterioare
Dispozițiile
art. 998-999 din Codul civil au fost abrogate prin intrarea în vigoare, la 1
octombrie
Prin acțiunea
formulată, reclamanta Autoritatea Națională Sanitară
Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în contradictoriu cu
pârâții BC, AI, TC și VN, a solicitat instanței ca prin
hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în
solidar a pârâților la plata sumei de 6.678 lei reprezentând prejudiciul
cauzat reclamantei prin fapta culpabilă a acestora.
Prin
întâmpinările formulate pârâții BC și TC au invocat
excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al
persoanei semnatare a cererii și excepția inadmisibilității
acțiunii, iar pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința
civilă nr.182 din 16 februarie 2011 Curtea de Apel București -
Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca
inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea
Națională Sanitară Veterinară.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a
reținut că în situația în care autoritatea sau instituția
publică apreciază că au fost produse pagube patrimoniului
instituției, se impune emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de
imputare în persoana funcționarilor publici considerați vinovați
de producerea respectivelor pagube, act administrativ care poate fi atacat la
instanța de contencios administrativ, potrivit art. 85 alin. 2 din Legea
nr. 188/1999.
În cauza dedusă
judecății, având ca obiect pretenții decurgând din raporturile
de serviciu ale pârâților, în calitate de funcționari publici în
cadrul instituției publice reclamante, nu a fost emis un ordin sau o
dispoziție de imputare în sarcina pârâților, în baza
constatărilor Comisiei de anchetă, cuprinse în Raportul întocmit la
data de 16.11.2009, în vederea recuperării prejudiciului cauzat de
către aceștia prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu.
Prin urmare, raportat
la dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit
cărora se poate introduce acțiune la instanța de contencios
administrativ numai în ceea ce privește acordarea de despăgubiri
pentru prejudiciile create prin emiterea unor acte administrative nelegale,
situație care nu se regăsește în speță, curtea de apel
a apreciat că prezenta acțiune în pretenții formulată de
reclamantă pentru obligarea pârâților la plata unei sume reprezentând
prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a acestora, este
inadmisibilă.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
București, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod
procedură civilă.
În
esență, recurenta a
arătat că prin procesul verbal
de control al Curții de Conturi a
României întocmit în temeiul Legii nr.
94/1992 și înregistrat la sediul său sub nr. 8921 din 17 . 07 2009
s-au constatat o serie de abateri de la legalitate și regularitate, prin decizia nr. 7 din 3 septembrie 2009
stabilindu-se în sarcina recurentei obligația în vederea
recuperării prejudiciului creat
de persoanele vinovate de producerea
acesteia la pct. 6 al deciziei constatându-se o pagubă în valoare de
6678 lei produsă de intimații
– pârâți, prin diminuarea
nelegală a veniturilor
instituției, ca urmare a neactualizării cu rata inflației a tarifelor pentru eliberarea
autorizațiilor și certificatelor sanitar – veterinare,
așa cum se stabilise prin Ordinul 276/2006 emis de recurentă.
S-a
învederat că pentru punerea în
executare a Deciziei nr. 7/2009 a
Curții de Conturi s-a
constituit Comisia pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a
persoanelor vinovate prin Ordinul
nr. 69274/2009 emis de Președintele
Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,
raportul Comisiei înregistrat sub nr.
6150 din 16.11.2009 prin care s-a stabilit vinovăția intimaților pentru prejudiciul în valoare de 6678 lei
fiind înaintat Președintelui
recurentei pentru a dispune
măsurile legale, motiv pentru care
s-a promovat acțiune
A
concluzionat recurenta că în
mod greșit că această
acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod
civil a fost respinsă ca inadmisibilă prin
sentința nr. 1882 din 16.02.
S-a
solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei
spre rejudecare, pe fond,
Curții de Apel București.
Recursul
este nefondat.
Problema
de drept dedusă judecății de către recurentă constă în a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție
instituțiilor la care aceștia
sunt angajați poate fi atrasă atât în temeiul art. 85(1) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, dar
și în baza art. 998 – 999 Cod
civil, texte care reglementează
condițiile angajării răspunderii civile delictuale a
celui vinovat de producerea unei pagube.
Textele
legale incidente sunt:
Legea nr. 188
republicată, din 8 decembrie 1999 privind
Statutul funcționarilor publici:
Art. 84 -
Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție
patrimoniului autorității sau instituției publice în care
funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a
sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau
instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe
persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive
și irevocabile.
Art.
85 - (1) Repararea pagubelor aduse
autorității sau instituției publice în situațiile
prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de
către conducătorul autorității sau instituției publice
a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de
la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de
plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a
aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești
definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de
imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței
de contencios administrativ.
(3)
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice
de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3
ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea
dispozițiilor legale menționate
rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic,
condițiile și procedura
angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile
provocate cu vinovăție
instituțiilor sau autorităților publice în care își
desfășoară activitatea.
Fiind
vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai
în cazul răspunderii
funcționarilor publici, nu
există un drept de opțiune
între incidența acestor norme
și cele cu caracter general, care privesc angajare a
răspunderii civile delictuale a
oricărei persoane , care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului “specialia generalibus derogant”.
Prin
urmare, în condițiile în care nu
s-a emis un Ordin sau o Dispoziție
de imputare în sarcina intimaților, de către conducătorul recurentei, în baza
Deciziei nr. 7/2009 a Curții de Conturi, conform art. 85(1)
din Legea nr. 188/1999, acțiunea
prin care se solicita angajarea răspunderii intimaților în temeiul art. 998 – 999
Cod civil, în mod corect a fost
respinsă ca inadmisibilă de
prima instanță, care a aplicat
corect legea la soluționarea
cauzei.
Înalta
Curte a respins recursul reclamantei ca
nefondat.