Hotărâre a instanței de contencios administrativ. Principiul executării din oficiu și cu celeritate a obligațiilor impuse de instanță autorității administrative.
Legea nr. 554/2004, art. 24
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Autoritate publică
Hotărâre judecătorească.
Obligații stabilite prin hotărâre a instanței de contencios administrativ. Principiul executării din oficiu și cu celeritate
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În raport cu aceste prevederi, punerea în executare a hotărârii instanței de contencios administrativ nu poate fi condiționată în vreun fel de atitudinea reclamantului, întârzierea în executare neputând fi justificată prin pretinsa „stare de pasivitate” a acestuia, dimpotrivă, obligația executării din oficiu și termenele scurte fixate de lege exprimând, o dată în plus, cerința respectării principiului legalității și a exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărâre judecătorească.
Î.C.C.J, Secția contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 320 din 22 ianuarie 2010
Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta E Bank SA București a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite și pe ZR, în calitate de director executiv al primei pârâte, solicitând sancționarea conducătorului autorității pârâte potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.554/2004.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința nr.17/2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost admisă în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite, a fost anulată Decizia nr.47/2007 emisă de pârât și a fost obligat acesta să soluționeze în fond contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei de impunere nr.13372D din 26 mai 2006, sub sancțiunea plății unei penalități de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Reclamanta a arătat că sentința nr.17/2008 a Curții de Apel Bacău a devenit irevocabilă prin Decizia nr.4441 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite.
A considerat că în această situație pârâtul avea obligația să aducă la îndeplinire hotărârea până la data de 2 ianuarie 2009, dată de la care au început să curgă penalitățile în cuantum de 20 de lei pe zi de întârziere.
Reclamanta a solicitat amendarea conducătorului autorității pârâte conform art.24 din Legea nr.554/2004, întrucât nici până la data introducerii acțiunii hotărârea instanței nu a fost adusă la îndeplinire.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite a municipiului Piatra Neamț a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei E Bank SA București, motivat de faptul că Sentința nr.17 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău a fost pronunțată în contradictoriu cu E. SA – Sucursala Piatra Neamț, adică față de o altă persoană decât cea din cauza de față.
De asemenea, același pârât a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ZR, care nu a fost citată în calitatea sa de director executiv al Direcției de Taxe și Impozite, ci în calitate de persoană fizică.
Prin Sentința nr.83/2009 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ZR invocată de pârâtul Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț și a obligat pârâta ZR, în calitate de director executiv al Direcției Taxe și Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamț la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 2 ianuarie 2009 și până la data de 1 iunie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a constatat că nu poate fi primită întrucât între E Bank SA – Sucursala Piatra Neamț, reclamantă în prezenta cauză și E SA – Sucursala Piatra Neamț, există identitate, diferența de denumire fiind rezultatul privatizării și reorganizării E SA.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ZR, instanța de fond a observat că și această excepție este neîntemeiată întrucât pârâta a fost chemată în judecată în calitate de director executiv al Direcției Taxe și Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamț, în acord cu dispozițiile art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că în raport cu dispozițiile art.24 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite avea obligația de a executa sentința civilă nr.17/2008 a Curții de Apel Bacău până la data de 2 ianuarie 2009.
A observat că pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite a depus la dosar Decizia nr.16 din 01 iunie 2009, prin care s-a executat obligația impusă prin sentința civilă nr.17/2008 a Curții de Apel Bacău. În această situație, instanța a apreciat că amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere prevăzută de art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004 trebuia aplicată pârâtei ZR în calitate de director executiv al pârâtului pentru perioada de la 02.01.2009 până la data emiterii Deciziei nr.16/2009, respectiv până la data de 01.06.2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără a-și încadra în drept motivele de recurs.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a admis acțiunea fără să fi avut în vedere împrejurarea că obligația de soluționare a contestației administrative a fost îndeplinită prin decizia administrativă nr.16 din 1 iunie 2009, întârzierea având drept cauză volumul mare de activitate al instituției la început de an fiscal.
A mai arătat că soluționarea cu întârziere a contestației administrative a fost deja sancționată de instanța de contencios administrativ care l-a obligat la soluționarea în fond a acesteia, astfel că admiterea acțiunii de față „ar echivala cu o nouă sancționare pentru aceeași faptă”.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata- reclamantă a solicitat respingerea recursului, în principal ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală pasivă iar în subsidiar ca nefondat.
În esență, a susținut că recursul a fost formulat de autoritatea publică, deși amendată a fost pârâta ZR, în calitate de director executiv al Direcției Taxe și Impozite Piatra Neamț, că sancțiunea aplicată este în deplin acord cu prevederile art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004 și că motivele nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă ZR a formulat note scrise prin care a arătat că nu a fost legal citată în fața Curții de Apel Bacău și nu a putut să formuleze apărări, aflând despre existența sentinței prin care i-a fost aplicată sancțiunea ca urmare a formalităților de executare întocmite de Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț.
A mai arătat că în perioada 1 iunie – 30 iunie 2009 a fost în concediu medical.
A anexat copiile unor înscrisuri, constând în răspunsurile la petițiile adresate Curții de Apel Bacău cu privire la comunicarea sentinței, somația și titlul executoriu emise de Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț și certificate de concediu medical pentru perioada 27 mai 2009 – 30 iunie 2009.
În final, intimata-pârâtă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 22 ianuarie 2010, recurentul-pârât a răspuns excepției invocate prin întâmpinare, arătând că a avut calitatea de parte în litigiu, iar sancțiunea a fost aplicată directorului executiv în calitate de conducător al instituției publice.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a arătat că pentru perioada 2 ianuarie 2009 – 16 aprilie 2009, prima instanță nu putea reține culpa instituției în nesoluționarea contestației, pentru că reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor demersuri în vederea executării sentinței, rămânând în pasivitate.
Verificând, în prealabil, regularitatea executării căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-pârât are calitatea de parte în litigiul soluționat prin hotărârea judecătorească a cărei neexecutare a fost reclamată, fiind autoritatea căreia îi incumbă obligația stabilită prin dispozitiv, și a fost citată în procedura prevăzută de art.24 -25 din Legea nr.554/2004, astfel că are calitatea procesuală de a exercita recursul.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art.3041 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin sentința nr.17 din 8 februarie 2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr.4441 din 2 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția de contencios administrativ și fiscal Curtea de Apel Bacău – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a obligat Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite Piatra Neamț să soluționeze pe fond contestația formulată de E. SA, Sucursala Piatra Neamț, sub sancțiunea plății unei penalități de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.554/2004, „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
În speță, hotărârea ce constituie titlu executoriu a rămas irevocabilă la data de 2 decembrie 2008, astfel că autoritatea publică pârâtă avea obligația să emită decizie de soluționare pe fond a contestației administrativ-fiscale cel mai târziu la data de 2 ianuarie 2009.
Niciuna dintre prevederile legale enunțate mai sus, cu aplicabilitate specială în materia contenciosului administrativ, nu induce ideea că punerea în executare a hotărârii ar fi condiționată de efectuarea unor demersuri ale reclamantului. Dimpotrivă, obligația executării din oficiu și termenele scurte fixate prin lege exprimă, o dată în plus, cerința respectării principiului legalității și a exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărârea judecătorească.
În consecință, contrar susținerilor recurentului-pârât, întârzierea în executare nu poate fi justificată prin pretinsa „stare de pasivitate” intimatei-reclamante, iar din probele cauzei nu rezultă existența unor împrejurări obiective de natură să înlăture caracterul culpabil al neexecutării în termen.
Nici argumentul privind dubla sancționare pentru aceeași faptă nu este fondat, pentru că, prin dispozitivul sentinței nr.17 din 18 februarie 2008, autoritatea publică a fost obligată la penalități de întârziere în temeiul art.18 alin.(5) din Legea nr.554/2004, iar prin sentința recurată a fost aplicată conducătorului autorității o amendă potrivit art.24 alin.(2) din aceeași lege, cele două măsuri având temeiuri juridice și destinatari diferiți.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art.24 alin.(1) – (2) din Legea nr.554/2004.
Cu privire la susținerile și poziția procesuală a intimatei-pârâte ZR, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceasta nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel și, pe de altă parte, că apărarea sa, în sensul că nu a avut cunoștință de proces întrucât citarea și comunicarea sentinței s-au făcut la sediul profesional este infirmată de împrejurarea că la data de 2 iunie 2009 a depus la dosarul de fond note scrise (intitulate „precizări” ), însoțite de înscrisuri, expediate de pe numărul de fax la „Direcției de venituri”.
În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte a respins recursul formulat în temeiul art.25 alin.(3) din Legea nr.554/2004 ca nefondat, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.