Hotărârea Guvernului nr.
1134/2007 privind transmiterea unor imobile, aflate în domeniul public al
statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și
Silvice “Gheorghe Ionescu Șișești” -
Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș în administrarea Direcției pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș.
Nelegalitate.
Legea nr. 213/1998, art. 12
Legea nr. 554/2004, art.
2
Cuprins pe materii : Drept administrativ
Index alfabetic : act administrativ
domeniu public
drept de administrare
hotărâre de Guvern
imobil
sediu social
În raport cu dispozițiile art. 12
alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998
hotărârea Guvernului prin care se
modifică titularul dreptului de administrare a unui bun din domeniul public al statului este
supusă, și cerinței proporționalității între
mijloacele folosite și scopul urmărit.
Este nelegală H.G. nr. 1134-2007, fiind emisă cu exces de putere, în
sensul art. 2 alin. (1) lit.
n) din Legea nr. 554/2004, întrucât, chiar dacă
scopul urmărit a fost acela de a asigura desfășurarea în condiții
optime a activității unor instituții publice din subordinea unui minister, actul a fost emis fără
a se ține seama de împrejurarea că în imobilul respectiv o unitate de
cercetare științifică își avea sediul social – element de
identificare și condiție de existență a persoanei juridice,
conform art. 39 din Decretul 31/1954.
Î.C.C.J, Secția
contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 1980 din 3 aprilie 2009
Prin
sentința civilă nr. 89 din 26 septembrie
2008, Curtea de Apel Târgu-Mureș, Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins
acțiunea formulată de către reclamanta Stațiunea de
Cercetare și Producție Pomicolă Mureș,
în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Agriculturii,
Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș,
având ca obiect anularea H.G. nr. 1134/2007. Prin
aceeași sentință, s-a admis cererea de intervenție
formulată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală Mureș în interesul pârâtului Guvernul României
și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei
față de Ministerul Agriculturii.
Instanța
a reținut că reclamanta a contestat transmiterea unor imobile,
construcții și teren, aflate în domeniul public al statului, din
administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice
"Gheorghe Ionescu-Sisești" -
Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș, în administrarea DADR Mureș,
invocând un drept de proprietate pentru imobilele cuprinse în H.G. nr. 1134/2007.
S-a
constatat că în extrasul de CF nr.
A mai
constatat instanța de fond că anterior adoptării H.G. nr. 1134/2007, imobilele în discuție au fost validate
ca aparținând domeniului public al statului prin hotărâri succesive
de aprobare a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul statului, pe
care reclamanta nu a făcut dovada că le-ar fi atacat pe calea
contenciosului administrativ.
Față
de toate acestea și luând în considerare dispozițiile art. 2 din Legea nr. 213/1998,
potrivit cărora dreptul de a exercita posesia, folosința sau
dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public,
aparține statului sau unităților administrativ teritoriale,
curtea de apel a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva
acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate,
în temeiul art. 304, pct.
3, 6, 7, 8 și
Recurenta-reclamantă a arătat
că instanța nu a analizat motivele de fapt și de drept pe
care s-a întemeiat acțiunea, limitându-se la analiza situației de carte funciară ; instanța nu a
examinat legalitatea actelor care au
stat la baza emiterii H.G. nr. 1134/2007 și a actelor subsecvente, reținând
doar că potrivit situației actuale de carte funciară,
asupra imobilelor în discuție Direcția pentru Agricultură Rurală Mureș are un drept de administrare.
Potrivit
înscrierilor din C.F. nr. 3374/a Târgu –Mureș, la data de
14 noiembrie 2007, când instanța a fost sesizată cu
acțiunea în contencios administrativ, imobilele în litigiu erau înscrise
în proprietatea privată a reclamantei, drept a cărui
vătămare poate fi supusă cenzurii instanței de contencios
administrativ.
S-a
mai susținut că instanța nu a avut în vedere că imobilele
în litigiu constituie sediul
reclamantei, individualizarea lor fiind făcută cu nesocotirea
prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 7/1996.
În
acest sens, recurenta-reclamantă a invocat și încălcarea
dispozițiilor art. 39,43,46 și
următoarele din Decretul nr. 31/1954, ale art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 290/2002, ale punctului 29 al art.
I din Anexa Legii nr. 213/1998 și ale art. 8 din Legea nr.
554/2004-critici care se încadrează în motivul de modificare prevăzut
de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recurenta-reclamantă a criticat sentința și cu privire
la soluționarea cererii de
intervenție formulate de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare
Rurală Mureș,
arătând că instanța a
calificat-o din oficiu ca fiind
intervenție accesorie, acordând astfel ceea ce nu s–a cerut.
Recursul
este fondat, în limitele și pentru
considerentele ce vor fi expuse
în continuare.
Actul
administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ este
H.G. nr. 1134/2007, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 654/25 septembrie 2007, prin care a fost aprobată
transmiterea imobilelor compuse din construcții și terenul aferent,
aflate în domeniul public al statului, situate
în municipiul Târgu Mureș, având datele
de identificare prevăzute în anexă, din administrarea Academiei de Științe Agricole
și Silvice „Gheorghe Ionescu – Sisești” –
Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Mureș, în administrarea Direcției pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală Mureș, în scopul desfășurării în
condiții optime a activității instituțiilor publice din subordinea Ministerului Agriculturii și
Dezvoltării Rurale.
H.G.
nr. 1134/2007 a fost adoptată în temeiul
prevederilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998,
potrivit cărora:
„(1) Bunurile din domeniul public pot fi
date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a
autorităților administrației publice centrale și locale, a
altor instituții de interes național, județean sau
local.
Darea în administrare se
realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a Consiliului Județean, respectiv a
Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local”.
La
data respectivă, potrivit extrasului din cartea funciară nr.
33747 Târgu Mureș, terenul figura în
proprietatea Statului Român, iar construcțiile – în proprietatea Academiei de Științe Agricole
și Silvice Stațiunea de Cercetare și Producție
Pomicolă Mureș, în baza încheierii nr. 11463-464/9 mai 1995.
În cadrul probatoriului
administrat au fost depuse cererea nr. 864/1995
și anexele acesteia, constând în descrierea imobilelor și planurilor de situație. La
data respectivă, stațiunea
funcționa în temeiul H.G. nr. 100/1991, care la
rândul său modificase H.G. nr. 1284/1990
privind unele măsuri de organizare
și finanțare a unităților de cercetare – dezvoltare, iar
verificarea temeiurilor înscrierii în cartea funciară a dreptului de
proprietate asupra clădirilor în litigiu excede
cadrului acțiunii în contencios administrativ.
Ulterior, organizarea și funcționarea
unităților de cercetare
și dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei
alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
Ionescu – Sisești” a constituit obiectul de
reglementare al Legii nr. 290/2002, Stațiunea de
Cercetare și Producție Pomicolă Mureș
figurând la poziția 8 în anexa
La data adoptării H.G. nr. 1134/2007, art. 7 alin. (13)
din Legea nr. 290/2002 prevedea că „Unitățile de cercetare-dezvoltare
prevăzute în anexa nr. 3 se reorganizează
ca societăți comerciale cu capital de stat, acțiunile acestora
fiind preluate de Agenția Domeniilor Statului, beneficiind de prevederile
Legii nr. 254/2002 privind unele măsuri pentru
creșterea atractivității la privatizare a societăților
comerciale cu capital integral sau parțial de stat, ce dețin în
administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a
statului, cu modificările și completările ulterioare”.
Chiar în situația - premisă pe care instanța de fond și-a fundamentat hotărârea, aceea
că recurenta-reclamantă era doar titulara unui drept de administrare
asupra terenului și construcțiilor respective, Statul Român nu-și poate exercita dreptul de
dispoziție în mod arbitrar, fără o fundamentare temeinică a
măsurii de transmitere a dreptului de administrare către
Direcția pentru Agricultură
și Dezvoltare Rurală Mureș, sentința atacată fiind, sub acest
aspect, susceptibilă de critici, potrivit art.
304 pct.
Privită
din perspectiva scopului legii, aplicarea art. 12
alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 nu poate
face abstracție de cerința
proporționalității măsurilor individuale dispuse cu
interesul public ocrotit, astfel încât, acordându-se prioritatea cuvenită
interesului public, să nu fie vătămate în mod nejustificat
drepturile subiective și interesele
legitime ale celorlalte subiecte de drept. Cu alte cuvinte, o
hotărâre a Guvernului prin care se
modifică titularul dreptului de administrare a unui bun din domeniul public al statului este
supusă, printre altele, și cerinței
proporționalității între mijloacele folosite și scopurile
urmărite, astfel ca aceasta să nu depășească limitele
a ceea ce este adecvat și necesar
pentru a atinge scopul urmărit.
Or,
scopul indicat în H.G. nr. 1134/2007 a fost acela
al „desfășurării în
condiții optime a activității instituțiilor publice
din subordinea
Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale”, fără a
se ține seama de împrejurarea că în acel imobil, Stațiunea de Cercetare și Producție
Pomicolă Mureș își avea sediul social-element de identificare și
condiție de existență a persoanei juridice, potrivit art. 39 din Decretul
nr. 31/1954.
Aceasta,
în condițiile în care, potrivit art. 135 alin.
(2) lit. c din
Constituție, Statul trebuie să asigure stimularea
cercetării științifice, iar conform art. 1 alin.(2) din
Legea nr. 290/2002, „cercetarea - dezvoltarea în
domeniul agricol este o prioritate națională susținută de
stat…”
În
raport cu împrejurările expuse, Înalta Curte a reținut că H.G. nr. 1134/2007 a fost adoptată cu exces de putere, în
sensul art. 2 alin. (1) lit.
n din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității
emitente fiind exercitat abuziv.
Apărarea
intimatului-pârât, în sensul că după pronunțarea sentinței
instanței de fond a fost încheiat un protocol de predare - primire a
imobilului nu prezintă relevanță în ceea ce privește
soluția instanței de recurs,
pentru că acel protocol, reprezentând un act de executare al H.G. nr. 1134/2007, nu echivalează cu o renunțare la
judecată sau la dreptul pretins
prin acțiunea în contencios
administrativ.
În
consecință, recursul a fost admis și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004, a fost modificată sentința atacată în sensul admiterii
acțiunii principale și anulării hotărârii de guvern,
reținându-se, totodată că pe de o parte, celelalte
dispoziții ale sentinței, referitoare la renunțarea
parțială la judecată, nu au făcut obiect al controlului judiciar, nefiind
atacate, iar pe de altă parte,
cererile accesorii privind anularea unor
acte subsecvente cu caracter civil exced limitelor
controlului de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ.