Funcționar public. Atacarea în instanță a actului de eliberare din funcția publică. Condiția îndeplinirii procedurii prealabile.
Legea nr. 188/1999, art. 89 alin. (1)
Legea 554/2004, art. 7
Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice
Indice alfabetic: Eliberare din funcția publică. Contestare.
Funcționar public
Procedură prealabilă
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.
Este inadmisibilă astfel, acțiunea în anulare a actului de eliberare din funcția publică, promovată fără exercitarea în prealabil a recursului administrativ, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 519 din 12 februarie 2008
Notă: Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 89 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, în forma publicată în M. Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificările și completările ulterioare. Ca urmare a republicării legii în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, dispozițiile art. 89 alin. (1) se regăsesc în materialitatea lor în cuprinsul art. 106 alin. (1) din lege.
Prin acțiunea introdusă la data de 23 ianuarie 2007 CI a solicitat ca în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională Vamală A să se dispună anularea ordinelor nr. 10159 din 29 decembrie 2006 și nr. 332 din 22 ianuarie 2007, emise de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor, ca nelegale.
Prin aceste acte administrative de autoritate s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de inspector vamal I asistent 2, la Biroul vamal N cu începere de la 1 ianuarie 2007 și respectiv, pe data încetării concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
De asemenea, reclamantul a cerut obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală –Autoritatea Națională a Vămilor la reîncadrarea sa în funcția publică de execuție deținută anterior, conform art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1998, precum și obligarea tuturor pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 88 din 30 martie 2007, Curtea de Apel Timișoara- Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția ridicată de pârâta Direcția Regională Vamală T. și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Instanța a reținut că această soluție se impune deoarece anterior sesizării sale, reclamantul nu a exercitat procedura administrativă prealabilă instituită prin dispozițiile art. 89 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 251/2006.
Totodată, a făcut referire la prevederile art. 7 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care stabilesc obligativitatea recursului administrativ.
Reclamantul a declarat recurs, susținând că în mod greșit prima instanță a admis excepția ridicată de una dintre pârâte și a respins acțiunea ca inadmisibilă, ignorând normele Codului muncii care reglementează în astfel de cazuri „o acțiune directă în anulare, necondiționată de îndeplinirea unei eventuale plângeri prealabile”.
Pe de altă parte, soluția recurată este echivocă, în sensul că nu precizează pentru care anume din cele două acte administrative contestate a admis excepția, mai ales că față de ordinul nr. 332/2007, această apărare nu fusese ridicată de părți, sau de instanță din oficiu și nici pusă în discuția părților.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin.(1) din Legea n. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Aplicațiunea acestui text legal a fost făcută în mod corect de prima instanță ca urmare a excepției ridicate de una dintre autoritățile publice pârâte.
Excepția era întemeiată de vreme ce s-a dovedit că anterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare a ordinelor de eliberare din funcția publică de execuție, reclamantul nu a exercitat recursul administrativ, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii.
Cum deja s-a arătat, cauza are ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public și atrage competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
Împrejurarea că în dispozitivul sentinței nu a fost indicat și ordinul nr. 332 din 22 ianuarie 2007, emis de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu justifică reformarea soluției în sensul cerut, cât timp nu se contestă că nici împotriva acestui act administrativ procedura prealabilă nu a fost îndeplinită.
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost invocată de
pârâta Direcția Regională Vamală T. (care a dobândit calitate
procesuală pasivă ca efect al desființării Direcției
Regionale Vamale A.) în cadrul întâmpinării formulate, așa
încât fără temei se susține că instanța a admis-o
fără a o pune în discuția prealabilă și contradictorie
a părților.
În consecință, recursul a fost respins.