Funcţionari publici. Sindicat. Obligaţie izvorâtă din încheierea unui acord cadru. Refuzul instituţiei publice de a-și îndeplini obligaţia. Act administrativ asimilat.
Legea nr. 188/1999, art. 61 alin. (1)
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. h)
Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, autorităţile și instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă măsuri referitoare exclusiv la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecţionarea profesională și protecţia celor aleși în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.
Respectarea obligaţiilor asumate prin aceste acorduri nu este condiţionată de încheierea subsecventă a unor acorduri detaliate, astfel încât refuzul autorităţii pârâte de a acorda organizaţiei sindicale drepturile prevăzute în acordul cadru, are caracter nejustificat în sensul art. 2 alin (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 520 din 26 ianuarie 2007
Prin sentinţa nr.1335/7 iunie 2006, Curtea de Apel București - Secţia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Naţional “PL” în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, ca neîntemeiat.
Cererea de chemare în judecată a avut drept obiect:
1. obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor de a emite act administrativ de constituire a Comisiei de disciplină având în competenţă și membrii desemnaţi de reclamant prin adresa nr.1598/10.11.2005, înregistrată la Autoritatea Naţională a Vămilor sub nr.2156/11.01.2006;
2. obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor de a emite act administrativ de constituire a Comisiei paritare având în competenţă și membri desemnaţi de reclamantul în calitate de organizaţie sindicală reprezentativă;
3. obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor de a-i acorda drepturile aferente reprezentativităţii organizaţiilor sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici;
a) să pună la dispoziţie, cu titlu gratuit, un spaţiu cu dotările corespunzătoare desfășurării activităţii sindicatului;
b) să acorde drepturile prevăzute la art.69 din Acordul cadru încheiat între Uniunea Sindicatelor Funcţionarilor Publici din România și Ministerul Administraţiei și Internelor;
- asigurarea accesului la echipamentul de birotică al unităţii, precum computer, telefon, fax, copiator;
- asigurarea utilizării mijloacelor de transport ale unităţii vamale;
4. obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor de a constitui comisiile de concurs, respectiv comisiile de soluţionare a contestaţiilor pentru concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor publice vacante din cadrul autorităţii vamale, având în componenţă un membru desemnat de către Sindicatul Naţional „PL” în calitate de organizaţie sindicală reprezentativă a funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că acordul cadru la nivel naţional privind raporturile de serviciu dintre autorităţile și instituţiile publice și funcţionarii publici are rolul de a stabili procedurile pentru încheierea de acorduri între sindicate și autorităţile sau instituţiile publice, dar nu rezultă dacă între părţile în litigiu a fost încheiat un acord în sensul art.76 din acordul cadru, în baza căruia sindicatul reclamant să solicite acordarea drepturilor prevăzute la art.69 din acordul – cadru.
Instanţa de fond a mai reţinut că și celelalte capete de cerere sunt neîntemeiate pentru că reprezentantivitatea constatată prin sentinţa civilă nr.22/3.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 București se referă numai la condiţiile necesare pentru încheierea contractului colectiv de muncă, potrivit prevederilor art.17 alin.(1) lit.c), art.17 alin. (2) lit.b) și art.18 alin.(3) din Legea nr.130/1996, care nu pot fi extinse în domeniul funcţiei publice, reglementate de Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici și de alte acte normative speciale.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs în termenul legal, de către reclamant, care a invocat motive pe care le-a încadrat în prevederile art.304 pct.9 C. proc.civ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul –reclamant a arătat că instanţa de fond a apreciat eronat, fără temei legal, că organizaţia sindicală nu are reprezentativitate decât pentru negocierea contractului de muncă, neobservând că dispozitivul sentinţei nr.22/03.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 București a fost lămurit prin încheierea din data de 14.09.2005, în sensul că Sindicatul Naţional „PL” are reprezentativitate la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor pentru funcţionarii publici.
În ceea ce privește considerentul potrivit căruia acordul – cadru are rolul de a stabili procedurile pentru încheierea de acorduri între sindicate și autorităţile și instituţiile publice, recurentul-reclamant a arătat că nicio prevedere din acord nu justifică o astfel de interpretare; dimpotrivă, acordul – cadru reglementează în detaliu drepturile organizaţiilor sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a arătat că sentinţa atacată este legală și temeinică, în perfectă concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în speţă.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că Legea nr.130/1997 reglementează doar condiţiile de reprezentativitate necesare pentru încheierea contractului colectiv de muncă și că în temeiul art.67 alin. (2) din Legea nr.188/1999 și al art.5 alin.(3) din H.G. nr.1210/2003 în alcătuirea comisiei de disciplină intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul instituţiei publice și de sindicatul reprezentant al funcţionarilor publici.
În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii urmează să fie desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din autoritatea publică.
Reguli asemănătoare se aplică și în cazul comisiilor paritare, potrivit art.62 alin.(1) din Legea nr.188/1999 precum și în cazul comisiilor de concurs, conform art.13 din H.G. nr.1209/2003.
În ceea ce privește acordul – cadru încheiat între Ministerul Administraţiei și Internelor și Agenţia Funcţionarilor Publici, pe de o parte și Uniunea Sindicatelor Funcţionarilor Publici din România, pe de altă parte intimata-pârâtă a arătat că nu a fost parte semnatară a acordului, astfel încât în sarcina sa nu pot fi stabilite obligaţii.
Examinând cauza Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.61 alin.(1) din Legea nr.188/1999, republicată (în forma în vigoare la data acordului – cadru supus analizei în cauza de faţă), autorităţile și instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă măsuri referitoare la:
a)constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecţionarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleși în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.
În temeiul acestor prevederi legale, a fost încheiat acordul –cadru la nivel naţional privind raporturile de serviciu dintre Ministerul Administraţiei și Internelor, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici și Uniunea Sindicatelor Funcţionarilor Publici din România, înregistrat sub nr.2703/EMG/11.08.2004, la Ministerul Administraţiei și Internelor, nr.359981/11.08.2004 la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici și nr.628/11.08.2004 la Uniunea Sindicatelor Funcţionarilor Publici din România.
Conform art.9 din acord, acest act „face parte integrantă din legislaţia ce reglementează raporturile dintre funcţionarul public și autorităţile și instituţiile publice”, având deci caracter obligatoriu.
În temeiul art.69 alin.(1) din acordul – cadru, autorităţile și instituţiile publice vor asigura, în incinta lor, gratuit, pentru desfășurarea activităţii organizaţiilor sindicale reprezentative, următoarele: spaţiul și mobilierul necesar; accesul la echipamentul de birotică al unităţii, precum computer, telefon, fax, copiator și altele, cu caracter administrativ; utilizarea mijloacelor de transport, panoul informativ (avizier) al Uniunii Sindicatelor Funcţionarilor Publici din România, care să fie destinat exclusiv comunicării informaţiilor sindicale.
Din niciuna dintre prevederile legii sau din clauzele acordului-cadru nu rezultă că îndeplinirea acestor obligaţii generale și minimale ale autorităţilor sau instituţiilor publice ar fi condiţionată de încheierea unor alte acorduri, de detaliu.
Art.69 alin. (2) din acordul – cadru stipulează doar că prin acorduri la nivelul autorităţilor și instituţiilor publice se vor stabili și „alte prevederi” cu privire la obligaţiile părţilor, iar în temeiul art.76, instituţiile și autorităţile publice „pot încheia” acorduri cu organizaţiile sindicale reprezentative, în conformitate cu prevederile legale și ale acordului – cadru, dar nu există o obligaţie de încheiere a unor astfel de acorduri în vederea aducerii la îndeplinire a acordului – cadru.
Sindicatul „PL” are reprezentativitate pentru funcţionarii publici la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor conform sentinţei civile nr.22/03.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 București, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea pronunţată la data de 14.09.2005 în dosarul nr.158/PJ/2005 al aceleiași instanţe.
Din perspectiva celor arătate, refuzul autorităţii pârâte de a pune la dispoziţia organizaţiei sindicale reclamante un spaţiu cu dotările corespunzătoare desfășurării activităţii și de a-i acorda drepturile prevăzute la art.69 din acordul – cadru are caracter nejustificat în sensul art.2 alin.(1) lit.h) din Legea nr.554/2004.
Nu se poate însă reţine refuzul nejustificat și în ceea ce privește cererile referitoare la includerea membrilor sindicatului reclamant în comisia de disciplină, comisia paritare și comisiile de concurs și de soluţionare a contestaţiilor pentru concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor publice vacante.
Sub acest aspect, apărările intimatei – pârâte, în sensul desemnării reprezentanţilor funcţionarilor publici în comisii prin votul majorităţii funcţionarilor publici sunt întemeiate, date fiind numărul membrilor fiecărora dintre organizaţiile sindicale constituite în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor și ponderea mare a funcţionarilor publici care nu sunt înscriși în sindicate, conform actelor depuse la dosarul de fond.
Așa cum a reţinut și prima instanţă efectele hotărârilor judecătorești de constatare a reprezentativităţii organizaţiilor sindicale, pronunţate în temeiul Legii nr.130/1996 privind contractul coletiv de muncă nu pot fi atinse automat și în domeniul raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, în exercitarea dreptului de apreciere urmând a se ţine seama de specificul acestor raporturi și de limitele impuse de legea care le reglementează.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul și în temeiul art.312 alin. (1), (2) și (3) C.proc.civ. a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să pună la dispoziţia reclamantului, cu titlu gratuit, un spaţiu cu dotările necesare desfășurării activităţii sindicatului și să-i acorde drepturile prevăzute de art.69 alin. (1) din acordul – cadru, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.