Funcţionar public. Pensionare. Data încetării raporturilor de serviciu.
Codul Muncii, art. 56 lit. d)
Legea nr. 188/1999, art. 84 alin. (1) lit.d)
Legea nr. 19/2000
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) lit. d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, raportul de serviciu al funcţionarului public încetează la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate, potrivit legii.
În lipsa unei cereri privind menţinerea în funcţie și după împlinirea vârstei legale de pensionare, respectiv până la data primirii deciziei de pensionare, raporturile de serviciu ale unui funcţionar public încetează pe data împlinirii vârstei standard de pensionare iar nu la data emiterii deciziei de pensionare.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 1848 din 29 martie 2007
Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, în forma republicată în M.Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, articolele căpătând o nouă numerotare.
Prin acţiunea înregistrată la 18 iunie 2006 reclamatul PC a solicitat anularea prevederilor Notei nr. 470145 din 20 ianuarie 2006 a Direcţiei generale a politicilor și resurselor umane din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, notă aprobată de ministrul finanţelor publice și a ordinului nr. 468/2006 emis de președintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), anularea înscrisului din carnetul de muncă privind data și baza legală a încetării raportului de serviciu și obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale în sumă de 1845 RON, daune morale în sumă de 4200 RON lunar până la comunicarea deciziei de pensionare și despăgubiri determinate de lipsa calităţii de asigurat în sistemul asigurărilor de sănătate.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că la 22 iunie 2006 a depus o cerere în vederea întocmirii dosarului de pensionare și că prin adresa nr. 468 din 30 iunie 2006 i s-a comunicat că îi încetează raporturile de serviciu, conform art. 84 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 22 iulie 2006, cu toate că a cerut să-i înceteze raporturile de serviciu cu data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, iar nu la data împlinirii vârstei standard de pensionare.
Mai arată că în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 nu se putea dispune încetarea raporturilor de serviciu decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare și că nu a făcut cerere de continuare a activităţii.
Menţionează că eronat s-a făcut diferenţiere în cuprinsul notei contestate între data încetării raportului de muncă a personalului contractual și cea pentru funcţionarii publici, cu toate că prin O.UG. nr. 39/2005 prevederile art. 84 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999 au fost puse de acord cu dispoziţiile corespunzătoare din Codul muncii și că angajatorul era obligat să depună la casa teritorială de pensii cererea de pensionare împreună cu actele doveditoare în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.
Prin cererea intitulată „Precizări la cererea de chemare în judecată” reclamantul menţionează că din eroare în cererea iniţială a solicitat daune morale în loc de daune interese în sumă de 4200 RON lunar, astfel că își modifică acţiunea în acest sens.
Curtea de Apel București - Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3095 din 22 noiembrie 2006 a respins acţiunea precizată ca neîntemeiată, reţinând că raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și că nota contestată s-a emis cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale aplicabile.
Reţine și că reclamantul trebuia să depună cererea de pensionare și actele doveditoare la casa teritorială de pensii și cum acesta nu a solicitat angajatorului aprobarea pentru continuarea activităţii până la emiterea deciziei de pensionare, corect s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu la data îndeplinirii condiţiilor cumulative de pensionare pentru limită de vârstă.
Reclamantul a declarat recurs susţinând că instanţa a ignorat materialul probator aflat la dosar, ca și susţinerile sale, dând credit susţinerilor și probelor trunchiate depuse de pârâţi și omiţând să arate dispoziţiile legale încălcate de către aceștia, prin care i s-a refuzat acordarea drepturilor ce i se cuvin .
Consideră că raporturile de serviciu puteau înceta numai la data comunicării deciziei de pensionare, așa cum rezultă din dispoziţiile art. 56 lit. d) din Codul Muncii, art. 84 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 și din punctele de vedere ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale și Familiei (MMSSF), Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP) și Casei Naţionale de Pensii, care nu au fost menţionate în sentinţă.
Arată că instanţa a reţinut eronat că n-ar fi cerut continuarea raporturilor de serviciu până la comunicarea deciziei de pensionare, cu toate că la data de 10 iulie 2006 a depus cereri, la ambii pârâţi, prin care a solicitat menţinerea sa la serviciu până când va primi decizia de pensionare.
Recursul este nefondat.
Prin ordinul nr. 468 din 22 iunie 2006 al președintelui ANAF s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale recurentului, având calitatea de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 la Direcţia de metodologie și proceduri pentru inspecţia fiscală, începând cu data de 22 iulie 2006, conform art. 84 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
Se reţine că recurentul îndeplinește condiţiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare și că la emiterea ordinului s-au avut în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 19/2000, precum și nota nr. 470145/2006 a Direcţiei generale a politicilor și resurselor umane aprobată de ministrul finanţelor publice.
În cuprinsul notei nr. 70145/2006 s-a prevăzut, pentru funcţionarii publici, întocmirea formalităţilor de pensionare pentru limită de vârstă în condiţiile stabilite de Legea nr. 19/2000 și încetarea raporturilor de serviciu la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare conform art. 84 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, urmând a fi anunţată fiecare persoană care îndeplinește condiţiile de pensionare, cu o lună înaintea îndeplinirii acestor condiţii, pentru depunerea dosarului la casa de pensii și să facă dovada depunerii acestuia.
Recurentul a depus la ANAF cererea din 22 iunie 2006, prin care solicita întocmirea dosarului în vederea pensionării sale pentru limită de vârstă, cu menţiunea că îndeplinește condiţiile legale de pensionare la data de 22 iulie 2006.
Acesta susţine că a solicitat să fie menţinut în funcţie până la data primirii deciziei de pensionare, dar cererile respective le-a depus abia la data de 10 iulie 2006, la mai multe zile după emiterea ordinului prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu.
Cum prin cererea de pensionare sau ulterior, dar până la emiterea ordinului, nu a cerut și menţinerea sa în funcţie până la data primirii deciziei de pensionare, ci a menţionat că îndeplinește condiţiile de pensionare la data de 22 iulie 2006, președintele ANAF a procedat corect prin stabilirea încetării raporturilor de serviciu la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă.
Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale prevede că asiguraţii care îndeplinesc condiţiile stabilite de lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului, acord care nu s-a dat în ce-l privește pe recurent și pentru că acesta nu a solicitat, anterior emiterii ordinului, menţinerea în funcţie și după împlinirea vârstei legale de pensionare, respectiv până la data primirii deciziei de pensionare.
Art. 84 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/199 privind Statutul funcţionarilor publici, așa cum s-a modificat prin O.U.G. nr. 39/205, în vigoare la data emiterii ordinului contestat, a prevăzut că „Raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcţionarului public, potrivit legii”. Aceste dispoziţii sunt identice cu cele prevăzute de art. 56 lit. d) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii.
Corect a reţinut instanţa de fond că recurentului îi sunt aplicabile dispoziţiile primei părţi a textului de lege menţionat și anume acelea prin care raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
Așa cum s-a prevăzut în nota contestată și cum i s-a adus la cunoștinţă recurentului, era stabilit ca acesta să depună la casa teritorială de pensii de la domiciliul său cererea de pensionare împreună cu documentaţia întocmită de angajator, deoarece drepturile se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a înregistrat cererea la casa teritorială de pensii.
Deoarece nu s-a făcut dovada de către recurent că unitatea la care era încadrat ar fi întârziat cu întocmirea documentelor ce cădeau în sarcina acesteia, necesare în vederea emiterii deciziei de pensionare, nu se poate dispune obligarea la plata drepturilor salariale și a altor drepturi pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Recursul a fost respins