Promovarea în funcţia de președinte de tribunal. Condiţia vechimii în funcţia de judecător. Perioada în care persoana a funcţionat ca judecător financiar în cadrul instanţelor Curţii de Conturi va fi luată în considerare în aprecierea îndeplinirii acestei condiţii.
Legea nr. 303/2004, art. 50, alin. (1) lit. b)
O.U.G. nr. 117/2003
O.U.G. nr.177/2002.
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Magistraţi.
Judecător financiar.
Promovare în funcţie de conducere. Condiţii.
Vechime.
În mod greșit, plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus invalidarea rezultatului recurentei la examenul de promovare în funcţia de președinte de tribunal, pe considerentul că aceasta funcţionând anterior ca judecător financiar, nu îndeplinește condiţia vechimii de minim 6 ani în funcţia de judecător prevăzută de art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004. Calitatea de judecător financiar în cadrul instanţelor Curţii de Conturi, a fost asimilată constant calităţii de judecător la instanţele de drept comun, aceasta atât prin intermediul reglementărilor legale în materie, cât și în interpretările date acestora în practică. De altfel, recurenta a beneficiat permanent de majorarea indemnizaţiei în raport cu vechimea în funcţia de judecător, vechime avută în vedere și în situaţia delegării sale de mai multe ori în funcţia pentru care ulterior a candidat, și care a fost aprobată tot prin hotărâri ale Consiliul Superior al Magistraturii.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 960 din 21 martie 2006
Notă: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a fost republicată în M.Of. nr. 826 din 13/09/2005, instanţa luând în considerare conţinutul acesteia în completările și modificările intervenite ulterior, inclusiv prin Legea nr.29/2006.
M.M. judecător la Tribunalul Bacău, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 509 din data de 26 octombrie 2005 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului să valideze rezultatele concursului și numirea recurentei în postul de președinte al Tribunalului Bacău.
Recurenta a arătat că prin hotărârea atacată de ea, a fost invalidat rezultatul concursului pe care l-a promovat, de ocupare a funcţiei de președinte al Tribunalului Bacău, că de la data de 16 decembrie 2004, a îndeplinit funcţia respectivă prin delegare, că pentru hotărârea delegării sale succesive, CSM a considerat că are vechimea necesară, că a desfășurat numai activitate de judecător și în perioada în care a fost judecător financiar, și că prin ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1793 din 29.11.2005 i-a fost stabilită o indemnizaţiei de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 14 500 și o majorare a indemnizaţiei în procent de 10% în raport cu vechimea efectivă în funcţia de judecător de la 10 la 15 ani.
Recursul este fondat.
Pentru a hotărî invalidarea rezultatului la concursul de promovare în funcţia de președinte de tribunal, în ce-o privește pe recurentă, Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut că aceasta nu îndeplinește condiţia de vechime prevăzută de art. 48 alin. (2) teza finală, raportat la art. 50 alin. (1) lit. b( din Legea nr. 303/2004, republicată, deoarece perioada 1999 – 2003 cât aceasta a avut calitatea de judecător financiar, nu constituie vechime efectivă în funcţia de judecător.
Actul atacat este nelegal.
Art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, în forma în vigoare la data emiterii actului, stabilește că pentru numirea în funcţia de președinte de tribunal este necesară o vechime de 6 ani în funcţia de judecător. Textul nu prevede sintagma „vechime efectivă în funcţia de judecător”, astfel cum pretinde în mod eronat intimatul.
Prin O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale și a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătorești, în art. 5 s-a prevăzut că judecătorii financiari vor fi propuși de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiţi prin decret al Președintelui României în funcţii de judecători la instanţele judecătorești care, potrivit art. 2 din aceeași ordonanţă, au preluat spre judecare cauzele aflate în curs de judecare cauzele aflate în curs de judecată la instanţele Curţii de Conturi la data intrării în vigoare a ordonanţei.
Aceasta a fost și situaţia recurentei care, în perioada 1999 – 2003, a îndeplinit funcţia de judecător financiar. În perioada în discuţie recurenta a desfășurat activitate de judecată pronunţând hotărâri ca și judecătorii din sistemul instanţelor judecătorești de drept comun, temei pentru care, în O.U.G nr. 117/2003 cauzele aflate pe rolul instanţelor Curţii de Conturi au fost preluate de instanţele de drept comun, iar judecătorii financiari au fost numiţi judecători la instanţele de drept comun.
Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările și completările ulterioare, recurenta a beneficiat permanent de majorarea indemnizaţiei în raport cu vechimea avută în funcţia avută în funcţia de judecător, vechime avută în vedere și în situaţia delegării sale de mai multe ori în funcţia de președinte al Tribunalului Bacău, astfel cum rezultă din ordinele Ministerului justiţiei și din hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii depuse la dosar.
Opinia Consiliului Superior al Magistraturii și a Ministerului Justiţiei, anterioară emiterii actului atacat în cauză, a fost corectă. De asemenea, trebuie luate în considerare și dispoziţiile art. 39 alin. (4) din O.U.G. nr. 177/2002, în conformitate cu care judecătorii financiari din sistemul Curţii de Conturi erau remuneraţi în condiţiile aplicate judecătorilor de la instanţele de drept comun, cu care erau asimilaţi așadar, și sub acest aspect.
Mai mult, pentru a evita eventuale greșeli de interpretare, legiuitorul a asimilat cele două funcţii de judecător (financiar și de drept comun) chiar și în privinţa pensionării la cerere a acestora, prin modificarea art. 82 alin. (2 ) din Legea nr. 303/2004, conform Legii nr. 29/2006.
În concluzie, Curtea apreciind că perioada în care recurenta a funcţionat ca judecător financiar la instanţele Curţii de Conturi este similară funcţiei de judecător la instanţele de drept comun, a admis recursul acesteia, și a dispus anularea art. 2 din hotărârea atacată, obligând totodată Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să valideze rezultatul concursului promovat de MM și s-o numească pe aceasta în funcţia de președinte al Tribunalului Bacău.