Funcţionar public. Sancţiune disciplinară. Eliberare din funcţie. Condiţii.
Legea nr.188/1999, art.70 alin.(4), art.94
Potrivit dispoziţiilor art.70 alin.(4) din Legea nr.188/1999, „la individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăţie și consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcţionarului public, precum și de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate”.
Or, în speţă, prin raportare la dispoziţiile susmenţionate, destituirea recurentului-reclamant din funcţia de director s-a făcut, în mod nelegal, întrucât, din actele depuse la dosar, rezultă că, deși au fost constatate unele deficienţe, acesta a obţinut rezultate bune în activitatea desfășurată, la examenul de atestare pe funcţia publică a obţinut nota 9,25, la evaluarea profesională pe anul anterior destituirii a obţinut punctajul 4,063, iar, pentru întreaga activitate desfășurată, a fost decorat, prin decret al Președintelui României, cu Medalia naţională pentru merit, clasa a III-a.
De asemenea, destituirea din funcţie este nelegală și deoarece, în speţă, nu se constată săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare, condiţie prevăzută imperativ de art.94 din Legea nr.188/1999.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.1935 din 23 martie 2005
Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.94 din Legea nr.188/1999, în forma iniţială a acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.600 din 8 decembrie 1999, prevederi care erau în vigoare la data emiterii Ordinului nr.322 din 6 iulie 2001 al ministrului tineretului și sportului.
Reclamantul B.I., în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Sport (fostul Minister al Tineretului și Sportului), a solicitat anularea Ordinului nr.322 din 6 iulie 2001, prin care a fost destituit din funcţia de director al Direcţiei pentru tineret și sport a judeţului Iași, ca nelegal și reintegrarea sa în funcţie.
Curtea de Apel Iași, prin sentinţa nr.33/CA din 5 martie 2002 a respins acţiunea, reţinând că, în perioada mandatului îndeplinit de către recurent, respectiv 1 ianuarie – 1 iunie 2001, activitatea direcţiei s-a desfășurat sub nivelul condiţiilor asigurate, posibilităţilor și cerinţelor, mai cu seamă în privinţa conducerii, organizării și controlului activităţii aflată sub coordonarea direcţiei de tineret și sport.
Măsura luată faţă de reclamant, a fost motivată generic, aspectele regăsindu-se în abaterile repetate, de natură gravă, cuprinse în rapoartele întocmite care îl exclud din funcţia avută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.I., recursul fiind admis prin decizia nr.2030 din 27 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, prin care a fost casată sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanţă, pentru a proceda la completarea și reevaluarea materialului probator.
S-a reţinut din examinarea materialului probator aflat la dosarul cauzei că activitatea reclamantului s-a desfășurat în unele privinţe cu rezultate pozitive și cu o acoperire relativă a domeniilor de activitate coordonate. Tot astfel, se pot constata, însă, și aspecte negative, criticabile, care au diminuat calitatea activităţilor de conducere, organizare și management financiar.
Pentru a se putea soluţiona în mod corespunzător cauza era necesar ca în analiza efectuată să se procedeze de instanţă la o evaluare comparativă a valorilor pozitive și negative din activitatea contestatorului, determinându-se în funcţie de natura lor, de caracterul mai mult sau mai puţin semnificativ al faptului, care latură este prevalentă, iar în ipoteza în care s-ar fi conchis - motivat și argumentat – că prevalente sunt deficienţele stabilite, să se evalueze în raport de gravitatea acestor deficienţe, inclusiv a consecinţelor cărora le-au dat naștere, care trebuie să fie sancţiunea aplicabilă.
Curtea de Apel Iași, prin sentinţa nr.16/CA din 29 ianuarie 2004, a respins excepţia privind lipsa de interes a reclamantului și a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că acţiunea reclamantului este bazată pe apărarea unui interes legitim, întrucât, prin sancţiunea ce i-a fost aplicată, acesta a pierdut calitatea de funcţionar public cu toate drepturile legale asociate acestei calităţi, fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă, și suferind, prin urmare, prejudicii morale și materiale.
În urma probatoriului examinat s-a stabilit că reclamantul a desfășurat activitate deficitară, ceea ce justifică măsura luată prin ordinul contestat.
Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii, anulării ordinului și reintegrării în funcţia avută. În susţinerea recursului, se arată că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea art.70 alin.(4) din Legea nr.188/1999 referitor la individualizarea sancţiunii disciplinare, și a art.94 din aceeași lege, întrucât destituirea a avut la bază criteriul apartenenţei politice a reclamantului, încălcându-se astfel principiile funcţiei publice, consacrate de art.4 și art.26 din Legea nr.188/1999. Totodată, s-a mai arătat că procedura disciplinară a fost efectuată cu nerespectarea condiţiei audierii celui sancţionat, prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art.70 alin.(5) din Legea nr.188/1999, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra mai multor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii, din care rezultă exercitarea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către reclamant. În final, recurentul a mai arătat că soluţia pronunţată, având la bază preluarea informaţiilor neprobate ale pârâtei și ignorarea susţinerilor sale întemeiate pe probe, echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
Recursul este fondat.
Prin Ordinul nr.322 din 6 iulie 2001 emis de ministrul tineretului și sportului s-a dispus destituirea lui B.I. din funcţia de director al D.T.S.J. Iași, în baza art.70 alin.(3) lit.f) coroborat cu art.72 și art.89 lit.d) din Legea nr.188/1999 și art.13 din Legea nr.1/1970, avându-se în vedere raportul nr.803/2001, întocmit în urma controlului de fond și procesul-verbal nr.90/2001 al comisiei de disciplină constituită pentru cercetarea abaterilor constatate.
S-a reţinut că, în perioada mandatului său: 1 ianuarie – 1 iunie 2001, în activitatea desfășurată B.I. nu și-a respectat atribuţiile de serviciu, a dat dovadă de superficialitate și neglijenţă, planul de activitate a fost îndeplinit formal, fișele posturilor pentru inspectorii de specialitate sport au fost incomplete, a desfășurat o slabă colaborare cu cluburile sportive din judeţ, nu s-a preocupat de activitatea de formare a specialiștilor. Totodată, nu au fost găsite documente justificative și de evidenţă din care să rezulte organizarea competiţiilor la nivel local și judeţean și au fost identificate contracte încheiate fără licitaţie, în condiţii dezavantajoase pentru direcţia pe care B.I. o conducea.
Aceste abateri au fost considerate grave atât de prima instanţă, cât și de instanţa de rejudecare care motivându-și soluţia le-a preluat și nu a examinat apărările făcute de reclamant, deși i se dăduseră acesteia din urmă dispoziţii obligatorii în acest sens de către instanţa supremă.
Ori, procedeul folosit poate fi considerat o nemotivare, ce atrage casarea sentinţei.
Ordinul ministrului tineretului și sportului nr.322 din 6 iulie 2001 este nelegal, întrucât nu respectă cerinţele impuse de lege pentru individualizarea sancţiunii disciplinare și referitor la sancţiunea destituirii din funcţie.
Este adevărat că în activitatea reclamantului s-au constatat deficienţe, dar au fost relevate și rezultate bune concretizate în actele depuse la dosar.
Nu se poate reţine proasta colaborare dintre recurent și clubul sportiv C.S.M. Iași atâta timp cât acesta a primit numeroase scrisori de mulţumire și adrese pozitive din partea cluburilor și federaţiilor care au colaborat cu direcţia în perioada cât B.I. a fost director .
Nici slaba pregătire profesională reţinută nu-și găsește justificarea, întrucât, la examenul de atestare în funcţia publică de director al D.T.S.J. Iași, acesta a obţinut 9,25 nota maximă fiind 10, la evaluarea pe anul 2000 a obţinut 4,063 (nota maximă fiind 5), iar pentru activitatea în fruntea DTSJ Iași, a fost decorat, prin Decret al Președintelui României cu medalia naţională „Pentru Merit” clasa a III-a, pentru obţinerea unor rezultate sportive deosebite.
Art.70 alin.(4) din Legea nr.188/1999 prevede că la individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăţie și consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcţionarului public, precum și de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni.
Pentru a se lua măsura destituirii, conform art.94 din Legea nr.188/1999, trebuia să fi fost săvârșite abateri repetate, ori, reclamantul nu are nici o altă sancţiune disciplinară.
Este adevărat că, la D.T.S.J. Iași, în perioada în discuţie, au avut loc două controale: în februarie și în iunie 2001, dar la primul control nu s-a aplicat nici o sancţiune disciplinară, în procesul verbal încheiat făcându-se numai recomandări pentru viitor.
Cum legea prevede cerinţa de repetabilitate a abaterilor, lucru nerealizat în speţă, ordinul contestat este nelegal.
Reţinerea instanţei că procedura disciplinară a fost efectuată cu respectarea condiţiei audierii celui sancţionat este justificată prin răspunsul dat de reclamant prin notă explicativă și la întrebările puse.
Critica din recurs privind nepronunţarea instanţei asupra unor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii este fondată.
Nu se poate susţine că fișa posturilor era incompletă, atâta timp cât acestea au fost făcute după modelul elaborat de minister, nici că reclamantul nu s-a ocupat de instruirea tematică a personalului unităţii cât timp unitatea dotată cu calculatoare are instalat programul Legis, calendarul sportiv judeţean era întocmit și centralizat, pentru activitatea de control, reclamantul a solicitat un audit intern și există un calendar al acţiunilor „sportul pentru toţi”.
Recursul a fost admis, a fost modificată sentinţa civilă atacată și, în fond, a fost admisă acţiunea, anulat ordinul contestat și dispusă reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior.