Funcţionar public. Evaluarea performanţelor profesionale individuale. Competenţa materială a instanţei judecătorești.
Legea nr.188/1999
H.G. nr.1084/2001, anexa nr.1, art.8
Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public de conducere se realizează de către funcţionarul public de conducere ierarhic superior, astfel cum se prevede la art.8 alin.(1) și (2) din Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, precum și de contestare a calificativelor acordate, prevăzută în anexa nr.1 la H.G. nr.1084/2001 (reglementarea aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii).
În speţă, instanţa de recurs a reţinut că, în mod nelegal și fără a reţine existenţa vreunui motiv de nelegalitate a raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului – care ocupa funcţia de director adjunct - instanţa de fond s-a substituit persoanei căreia îi revenea, potrivit dispoziţiilor susmenţionate, competenţa de a realiza activitatea de evaluare, modificând raportul prin înlocuirea calificativului acordat cu un calificativ superior.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.3166 din 19 mai 2005
Notă: H.G. nr.1084/2001 a fost abrogată prin H.G. nr.1209/2003, cu excepţia art.5 și 6, care și-au menţinut valabilitatea până la data de 31 decembrie 2003.
Prin sentinţa civilă nr.222 din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială și contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.I. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor și Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi și a dispus înlocuirea calificativului „Foarte Bine” acordat acestuia pentru activitatea profesională din anul 2002, prin fișa de apreciere și raportul de evaluare, cu calificatul „Excepţional”.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
- prin sentinţa civilă nr.68 din 26 mai 2003 aceeași Curte a admis acţiunea reclamantului reţinând că, din expertiza efectuată de un expert vamal autorizat a rezultat că în anul 2002 reclamantul a desfășurat activitatea cu rezultate care justificau acordarea calificativului „Excepţional”;
- Secţia contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, prin decizia nr.499 din 23 iunie 2004, a casat sentinţa de mai sus și a trimis cauza pentru rejudecare cu îndrumarea ca litigiul să fie soluţionat în contradictoriu și cu fosta Direcţie Generală a Vămilor, autoritatea emitentă a actului administrativ atacat: raportul de evaluare semnat de șeful acelei direcţii generale;
- în motivarea soluţiei, instanţa de rejudecare a reţinut că, din expertiza care fusese efectuată în primul ciclu procesual, rezultă că în anul 2002 rezultatele activităţii Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Galaţi au fost superioare anului precedent, astfel că reclamantul, care deţinea funcţia de director adjunct, nu putea fi evaluat cu un calificativ inferior celui din anul precedent.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Direcţia Regională Vamală Galaţi, în numele și pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici și ale Metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, precum și de contestare a calificativelor acordate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1084/2001, punând temei pe o expertiză care excede prevederile legale de mai sus.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, prin raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului, director adjunct coordonator la Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi, pentru activitatea desfășurată în perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2002, șeful fostei Direcţiei Generale Vamale i-a acordat calificativul final „Foarte Bun”.
Potrivit prevederilor Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici și Metodologii aprobate prin H.G. nr.1084/2001, raportul de evaluare reprezintă un act juridic administrativ care poate fi contestat de către persoana nemulţumită, în faţa instanţei de contencios administrativ, care este competentă, în condiţiile Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, să se pronunţe cu privire la legalitatea acestuia.
Or, instanţa de fond, fără a reţine vreun motiv de nelegalitate a acestui act administrativ, l-a modificat în sensul că a înlocuit calificativul acordat de persoana competentă, cu un calificativ superior, încălcând astfel dispoziţiile art.8 alin.2 din Metodologia aprobată prin H.G. nr.1084/2001, potrivit cărora evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarului public de conducere se realizează de către funcţionarul public de conducere ierarhic superior.
Procedând în acest mod, instanţa de fond s-a substituit în mod nelegal persoanei competente și a realizat o evaluare a unui funcţionar public, cu încălcarea dispoziţiilor legale citate mai sus.
Astfel fiind, recursul formulat este întemeiat, urmând a fi admis, sentinţa atacată casată și, rejudecând cauza, acţiunea va fi respinsă ca nefondată pentru considerentele arătate mai sus.