Funcţionar public. Calitate în raport cu Legea nr.188/1999
Salariaţii Băncii Naţionale a României nu au calitatea de
funcţionar public și deci, nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.188/1999
în cazul unor litigii, printre care litigiile de muncă
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.409 din 4 februarie 2003)
Reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâţii Banca Naţională a României și pe guvernatorul acesteia pentru a se dispune anularea Ordinului nr.636/2000 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit. a din Codul muncii.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost eliberată din funcţia de șef birou la Direcţia Decontări Bancare prin pretinsa reorganizare a activităţii de plăţi și decontări bancare ca urmare a unor represalii asupra personalului din această direcţie care s-au opus la executarea unor dispoziţii ilegale.
Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.139/2001, a admis acţiunea și a dispus reîncadrarea reclamantei în funcţia de șef birou la serviciul viramente din cadrul Oficiului Central de Plăţi și Decontări Bancare.
Instanţa de fond a reţinut calitatea de funcţionar public a reclamantei, faptul că nu a avut loc o reorganizare efectivă și că nu i s-a oferit un loc de muncă corespunzător.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Banca Naţională a României.
In motivarea recursului, recurenta – pârâtă a susţinut în principal că instanţa competentă în soluţionarea cauzei nu este Curtea de Apel București ci Tribunalul București, dată fiind natura litigiului, respectiv litigiu de muncă.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art.3 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici „funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor și responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale. Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată prin Hotărârea Guvernului”.
In Legea nr.188/1999 nu există nici o menţiune cu privire la Banca Naţională a României, iar potrivit dispoziţiilor art.35 alin.3 din Legea nr.101/1998 privind Statutul BNR, salariaţii băncii sunt angajaţi în baza unui contract individual de muncă, în timp ce funcţionarii publici își desfășoară activitatea în baza unui act de autoritate, respectiv ordin sau dispoziţie de numire în funcţia publică.
De altfel, Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, are personalitate juridică, iar statutul său este aprobat printr-o lege specială – Legea nr.101/1998. La elaborarea Statutului Băncii Naţionale a României s-a avut în vedere independenţa instituţională și financiară
băncii centrale în raport cu celelalte instituţii ale statului, aceasta independenţă fiind o cerinţă obligatorie prevăzută de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și prin dispoziţiile Tratatului de la Maastricht vizând politica economică și monetară.
Rezultă așadar că Banca Naţională a României nu este prevăzută în
anexa la Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar
salariaţii săi nu sunt funcţionari publici, nefiind numiţi în funcţia publică
în conformitate cu prevederile Statutului funcţionarilor publici.
Așa fiind, cauza dedusă judecăţii este un litigiu de muncă , în legătură cu încetarea contractului individual de muncă, astfel cum este definit în prevederile art.67 lit.a din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
In consecinţă, recursul a fost admis, sentinţa casată și cauza trimisă spre soluţionare instanţei competente material conform dispoziţiilor art.2 lit.b1 Cod procedură civilă, respectiv Tribunalul București.