Acte ale Curţii de Conturi privind desfacerea contractului de muncă al unui controlor financiar. Competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare.
Actele derivând dintr-un raport de muncă și, competenţa
de soluţionare a acţiunii în anulare aparţin instanţei de drept comun, iar nu
instanţei de contencios administrativ
(Secţia de contencios administrativ,
decizia nr.1653 din 21 aprilie 2003)
Reclamanta P.G. a chemat în judecată Curtea de Conturi a României pentru a se dispune anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea în funcţia avută și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor începând cu data de 7 august 2001.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin adresa nr.996 din 12 mai 2001, i s-a făcut cunoscut faptul că i s-a desfiinţat postul de controlor financiar, deși în ultimii trei ani, reclamanta a fost notată cu calificativul „foarte bine”.
Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.131/2001 al aceluiași tribunal reclamanta a solicitat anularea adresei nr.14450/2001 emisă de pârâtă privind desfiinţarea postului.
Prin contestaţia care a format obiectul dosarului nr.4829/2001 al Tribunalului București, Secţia III-a civilă, reclamanta a solicitat anularea măsurii de desfacere a contractului de muncă.
Pentru toate aceste acţiuni, tribunalele și-au declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială și de contencios administrativ, reţinându-se că se atacă acte emise de o autoritate publică centrală.
La Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială și de contencios administrativ, cauzele au fost conexate și, prin sentinţa civilă nr.55 din 30 aprilie 2002, au fost respinse ca nefondate. S-a reţinut că a avut loc o reducere de personal în vederea aplicării Legii privind bugetul pe anul 2001, astfel încât cererile nu sunt întemeiate, având în vedere că desfacerea contractului de muncă a fost dispusă în baza art.130 alin.1 lit.a) din Codul muncii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este fondat pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art.304 pct.3 C. proc. civ., analizând, în baza art.306 alin.2 C. proc. civ.
Curtea de apel nu avea competenţa materială de soluţionare a pricinii deoarece obiectul său principal este cel privind anularea măsurii de desfacere a contractului de muncă al reclamantei. Celelalte acte, care au stat la baza încetării contractului de muncă, derivă din raportul de muncă, fiind emise de intimată în calitatea sa de angajator.
Având în vedere că între recurentă și intimată a existat un contract de muncă, natura juridică a litigiului aparţine dreptului muncii și nu dreptului administrativ.
Pe cale de consecinţă, recursul a fost admis, sentinţa a fost casată și cauza s-a trimis spre competentă soluţionare Tribunalului Constanţa, în baza art.2 pct.1, lit.b1) C. proc. civ.