Refuz nejustificat al prefectului de a răspunde la cerere. Vătămarea unui drept legitim. Calitatea procesual pasivă a prefectului în aplicarea Legii nr.18/1991
Legea nr. 29/1990, art.1
Refuzul comunicării înscrisurilor
și a relaţiilor solicitate prin cerere de către reclamant aduce atingere unui
drept legitim al acestuia, conform art.1 din Legea nr.29/1990.
Prefectura are în
structura sa, ca organ ce se ocupă cu rezolvarea problemelor aplicării Legii
nr.18/1991, Comisia judeţeană de aplicare a dispoziţiilor legii fondului
funciar, președintele acesteia fiind prefectul. În condiţiile date, nu se poate
reţine că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.1875 din 16 mai 2003)
B.D. în contradictoriu cu Prefectura judeţului Constanţa și Prefectul judeţului Constanţa, a solicitat obligarea acestora să-i pună la dispoziţie anexele 2-20 din Legea nr.18/1991 și planul cadastral, conform art.38-39 din același act normativ.
Reclamantul a arătat că, în calitatea sa de revoluţionar, are dreptul la acordarea unei suprafeţe de teren în extravilan, conform Legii nr.42/1990, motiv pentru care a solicitat pârâţilor să-i comunice situaţia terenurilor disponibile, pentru a putea opta în vederea realizării dreptului său legal.
Pârâţii au refuzat să-i comunice datele solicitate, susţinând că dispoziţiile legale invocate nu prevăd în sarcina lor obligaţia de a le furniza date cu privire la terenurile disponibile.
Curtea de apel București, Secţia de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că refuzul pârâţilor nu l-a vătămat pe reclamant în drepturile sale, conform art.1 din Legea nr.29/1990.
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, prin decizia nr.689/19 februarie 2001, a admis recursul declarat de B.D. și a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanţă, reţinând că reclamantul a fost vătămat într-un drept legitim prin refuzul pârâţilor, atâta vreme cât acesta, pentru a-și putea realiza un drept recunoscut de lege era necesar să fie informat cu privire la unităţile administrativ-teritoriale pe raza cărora se află terenuri agricole disponibile, pentru formularea cererii de atribuire.
Curtea de Apel București, Secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr.401 din 15 aprilie 2002, a admis acţiunea și a obligat pârâţii să comunice reclamantului, înscrisurile și relaţiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr.207/1/6 martie 2000 la Prefectura judeţului Constanţa, reţinând îndeplinirea condiţiilor art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Prefectura judeţului Constanţa a declarat recurs, susţinând că atât Prefectura, cât și prefectul nu au calitate procesuală pasivă, că acţiunea este inadmisibilă, întrucât relaţiile solicitate pot fi luate doar de la comisiile locale de fond funciar, comisia judeţeană validează doar propunerile comisiilor locale, că nu se cunoaște suprafaţa de teren disponibilă.
Recursul este nefondat.
Prefectura are în structura sa, ca organ ce se ocupă cu rezolvarea problemelor aplicării Legii nr.18/1991, Comisia judeţeană de aplicare a dispoziţiilor legii fondului funciar, președintele acesteia fiind prefectul. În condiţiile date, nu se poate reţine că pârâţii nu au calitate procesuală pasivă.
Reclamantul-intimat B.D. este posesor al Certificatului de revoluţionar nr.2309 din 9 ianuarie 1992 și are dreptul, conform art.8 lit.t din Legea nr.42/1990 republicată, la acordarea unei suprafeţe de teren în condiţiile Legii nr.18/1991.
Astfel, conform art.14 alin. ultim din Legea nr.18/1991, ca revoluţionar are dreptul să i se atribuie în proprietate o suprafaţă de 10.000 mp. în echivalent arabil, în extravilan.
Iniţial, reclamantul s-a adresat Sectorului Agricol Ilfov și cum aici nu au mai existat terenuri agricole disponibile după aplicarea Legii nr.18/1991, a cerut relaţii organelor administrative din judeţul Constanţa (pârâţilor), pentru a-i comunica suprafeţele de teren disponibile, în vederea realizării dreptului său legal.
Îndrumarea de a proceda astfel a fost dată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin adresa nr.18/431 din 18 februarie 2000.
Prin refuzul pârâţilor de a răspunde la cele solicitate de reclamant se aduce atingere unui drept legitim al acestuia, astfel că fiind întrunite cerinţele art.1 din Legea nr.29/1990, în mod legal, instanţa a admis acţiunea și a obligat pârâţii să-i comunice înscrisurile și relaţiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr.207/1/6 martie 2000 la Prefectura judeţului Constanţa.
În consecinţă, recursul este nefondat și a fost respins.