Conflict negativ de competenţă. Competenţa soluţionării în fond a contestaţiei având ca obiect anularea unei decizii de imputare emise de directorul unui spital privind un salariat care nu intră sub incidenţa de aplicare a art.41 din Legea nr. 94/1992
Legea nr. 94/1992, art. 41
C. proc. civ., art.2 pct.1 litb1)
În ipoteza dată, actul de
imputaţie nu privește o persoană vizată prin art.41 din Legea nr.94/1992,
astfel încât competenţa de soluţionare a contestaţiei revine instanţei care
judecă litigiile de muncă (tribunalul), întrucât dispoziţiile de exceptare de
la normele dreptului comun limitează competenţa instanţelor Curţii de Conturi
de judecare a contestaţiilor împotriva actelor de imputaţie numai la situaţiile
indicate în art.41 din lege.
(Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.2093 din 29 mai 2003)
Prin contestaţia formulată la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, reclamanta AR a solicitat anularea deciziei de imputare nr.177 din 31 mai 2002 emisă de directorul Spitalului Orășenesc Năsăud pentru suma de 4.262.442 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pe perioada iunie 2001 – 30 aprilie 2002.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud și-a declinat competenţa în favoarea Colegiului Jurisdicţional de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Bistriţa-Năsăud, reţinând că suma imputată reprezintă drepturi salariale ale persoanelor care fac parte din categoria celor enumerate la art.41 din Legea nr.94/1992, republicată, acordate greșit din vina conducerii spitalului, împrejurare reţinută în Raportul de control intermediar, întocmit de Direcţia de control financiar ulterior de la Camera de Conturi a judeţului Bistriţa-Năsăud. Spitalul este o instituţie publică finanţată de la buget, astfel că se încadrează în categoria persoanelor juridice supuse controlului și jurisdicţiei organelor din sistemul Curţii de Conturi.
Colegiul Jurisdicţional de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Bistriţa-Năsăud și-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reţinând că beneficiarii sumelor încasate necuvenit, contestatori ai deciziilor de imputare emise în temeiul art.106 și 108 din C. muncii în vigoare la data respectivă nu au calitatea cerută de prevederile art.40 și 41 din Legea nr.94/1992, republicată și nici nu au participat la producerea prejudiciului împreună cu conducerea spitalului, vinovată de majorarea nelegală a salariilor personalului.
Curtea constată că soluţionarea contestaţiei este de competenţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud, conform prevederilor art.2 lit.b1 din C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art.41 din Legea nr.94/1992 sunt supuse judecării instanţelor Curţii de Conturi contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalţi salariaţi care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute în art.18 din lege.
La stabilirea competenţei materiale a instanţelor Curţii de Conturi, se constată că legea are în vedere atât criteriul persoanei juridice controlate, indicate de dispoziţiile art.18-20 din Legea nr.94/1992, cât și acela al calităţii persoanelor fizice răspunzătoare. În ce privește calitatea persoanei fizice răspunzătoare, potrivit dispoziţiilor art.40 și 41 din Legea nr.94/1992, aceasta trebuie să fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei juridice supuse controlului organelor Curţii de Conturi, ceea ce nu este cazul în speţă. Alte persoane pot fi judecate de instanţele Curţii de Conturi numai dacă au participat la producerea prejudiciului împreună cu administratorul, gestionarul sau contabilul persoanei juridice controlate.
În cazul de faţă, decizia de imputare s-a emis în sarcina unui simplu salariat, beneficiar al unor drepturi salariale necuvenite, persoană care nu a participat în nici un mod la producerea prejudiciului. Paguba a fost cauzată în patrimoniul spitalului, exclusiv din culpa conducerii spitalului, care a majorat cu 10%, în mod nelegal, salariile de încadrare unei părţi din personal.
În ipoteza dată, actul de imputaţie nu privește o persoană vizată prin art.41 din Legea nr.94/1992, astfel încât competenţa de soluţionare a contestaţiei revine instanţei care judecă litigiile de muncă (tribunalul), întrucât dispoziţiile de exceptare de la normele dreptului comun limitează competenţa instanţelor Curţii de Conturi de judecare a contestaţiilor împotriva actelor de imputaţie numai la situaţiile indicate în art.41 din lege. Întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art.41 din Legea nr.94/1992, contestaţia la decizia de imputaţie are natura juridică a unui conflict de muncă și competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.
Astfel, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe AR și Spitalul Orășenesc Năsăud în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.