Conflict negativ de competenţă. Plângere împotriva actului administrativ prin care s-a refuzat atribuirea unui teren
Legea nr. 18/1991, art.53 alin.1, art.54
C. proc. civ., art.1 pct.1 și pct.3
Legea nr.18/1991
republicată prevede în art.53 alin.1 și art.54 că se poate face plângere la
judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul împotriva oricărui
act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea
terenului sau propunerile de atribuire a terenului.
Faţă de obiectul și cauza juridică a acţiunii formulate de reclamantă, se
constată că sunt incidente normele de competenţă materială cuprinse în Legea
nr.18/1991, ca lege specială.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr.3773 din
7 noiembrie 2003)
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București, reclamanta AM
a solicitat obligarea pârâtului Consiliul General al Municipiului București să
emită o hotărâre prin care să-i atribuie în proprietate terenul în suprafaţă de
234 m.p., situat în București.
Reclamanta a arătat că suprafaţa de teren solicitată este aferentă construcţiei proprietatea sa și că pârâtul a refuzat nejustificat să-i atribuie dreptul de proprietate, respingând cererea sa formulată în baza Legii nr.18/1991 și art.1075 din C. civ.
Judecătoria sectorului 1 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, excepţie care a fost admisă și a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel București, Secţia de contencios administrativ, cu motivarea că răspunsul negativ comunicat reclamantei reprezintă un act administrativ de autoritate, asupra căruia este competentă să se pronunţe instanţa de contencios administrativ.
Curtea de Apel București, Secţia de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 și pentru rezolvarea conflictului de competenţă astfel ivit, a dispus trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiţie.
Hotărând astfel, Curtea de Apel București a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.29/1990, întrucât acţiunea reclamantei are ca obiect atribuirea în proprietate a terenului aferent construcţiei proprietatea sa, în temeiul Legii nr.18/1991 și art.1075 din C. civ.
Curtea de Apel București a constatat că sunt aplicabile normele de competenţă materială prevăzute de art.1 pct.1 și pct.3 din C. proc. civ., potrivit cărora Judecătoria sectorului 1 este competentă să judece litigiul.
Învestită în rezolvarea prezentului conflict negativ de competenţă, ivit în condiţiile art.20 pct.2 C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1, pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantei are ca obiect obligarea pârâtului Consiliul General al Municipiului București de a întocmi propunerea și documentaţia pentru atribuirea în proprietate a suprafeţei de 234 m.p., teren aferent construcţiei proprietatea reclamantei și aflat în folosinţa acesteia în baza contractului de închiriere încheiat la 13.01.2003.
Cererea astfel formulată are ca temei juridic prevederile art.36 alin.3 și alin.6 din Legea nr.18/1991 republicată, precum și dispoziţiile art.1075 din C. civ. pentru acordarea de daune, în cazul neexecutării obligaţiei de către pârât.
Legea nr.18/1991 republicată prevede în art.53 alin.1 și art.54 că se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap.III al legii privind terenurile proprietate de stat.
Faţă de obiectul și cauza juridică a acţiunii formulate de reclamantă, se constată că sunt incidente normele de competenţă materială cuprinse în Legea nr.18/1991, ca lege specială.
În consecinţă, aplicând dispoziţiile art.1 pct.1 și pct.3 din C. proc. civ., Curtea a stabilit că Judecătoria sectorului 1 București este competentă să se pronunţe în primă instanţa în litigiul dintre reclamanta AM și pârâtul Consiliul General al municipiului București.