Pensie pentru limită de vârstă. Vechimea în muncă. Stabilirea vechimii în cazul în care angajatorul nu a transmis casei de pensii contribuţia de asigurări sociale reţinute angajatului
Pensia pentru limită de vârstă se stabilește, printre altele, în raport cu vechimea în muncă a angajatului, chiar dacă angajatorul nu a transmis casei de pensii contribuţia de asigurări sociale reţinută angajatului.
Decizia
nr.628 din 19 februarie 2002
Reclamantul O.S. a solicitat anularea deciziei nr.231/2000 emisă de către Direcţia Generală de Muncă și Protecţie Socială a Judeţului Bihor, de respingere a contestaţiei pe care a introdus-o împotriva deciziei nr.226155/2000 emisă de Oficiul de Pensii Oradea. Reclamantul a cerut includerea în baza de calcul a pensiei a perioadei 25 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa civilă nr.81/CA/2001 din 14 iunie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele atacate și a obligat Casa Judeţeană de Pensii – Oradea să-i recunoască reclamantului vechimea în sumă din perioada 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997 emiţând o nouă decizie de pensionare în acest sens.
În motivarea soluţiei date prima instanţă a constatat că prin decizia nr.984/1997 a Tribunalului Bihor, hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că perioada menţionată constituie vechime în muncă, plata contribuţiei de asigurări sociale fiind în sarcina angajatorului, societatea comercială TAXI SA Oradea.
Sentinţa a fost recurată de pârâtă.
Prin motivele de casare s-a susţinut că în mod greșit i s-a recunoscut reclamantului drept vechime în muncă perioada în discuţie deși nu a prezentat o adeverinţă din care să rezulte că angajatorul a achitat contribuţia de asigurări sociale.
Recursul este nefondat.
În temeiul hotărârii prin care s-a stabilit drept vechime în muncă a perioadei indicată în acţiune, Curtea de Apel Oradea a dispus, cu just temei obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, cu luarea în considerare ca vechime în muncă a perioadei de timp 23 octombrie 1995 – 15 decembrie 1997.
Împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada achitării contribuţiei de asigurări
sociale pentru acea perioadă nu-i poate fi imputată reclamantului, această
obligaţie aflându-se în sarcina angajatorului care trebuia să aducă la
îndeplinire prin stocarea la sursă și virarea în contul unităţii de asigurări
sociale, a sumelor datorate.
Raporturile juridice dintre angajator și Casa de pensii sunt străine angajatului și, în nici un caz, nu-i pot bloca acestuia accesul legal în valorificarea dreptului la pensie.
Faţă de considerentele arătate recursul a fost respins ca nefondat.