Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Impozit pe profit.Venit din dobânzi primite de o societate bancară pentru suma capitalului social constituit și depus la o altă instituţie de credit bancară înainte de data începerii activitţii în baza autorizaţiei dată de Banca Naţională a României conform Legii nr.58/1998

 

            Nu se datorează impozit pe profit, în situaţia dată pentru că dobânzile în discuţie nu sunt realizate dintr-o activitate bancară cu caracter lucrativ, ceea ce nu exclude, însă, un alt regim de impozitare.

 

Secţia de contencios administrativ – decizia nr.2632 din 20 septembrie 2002

 

            Banca Comercială „Carpatica” SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor și Direcţia Generală a Finanţelor Publice și Controlului Financiar de Stat Sibiu, solicitând anularea deciziei nr.328 din 28 februarie 2000 a Ministerului Finanţelor și a procesului verbal întocmit la 29 octombrie 1999 de reprezentanţii Administraţiei Financiare și exonerarea societăţii de  plata sumei de 934.138.916 lei.

            În motivarea acţiunii reclamanta invocă nelegalitatea și netemeinicia actelor  atacate, învederând că diferenţa de impozit pe profit aferentă perioadei 12 februarie 1999 – 14 iulie 1999, reţinută de organele de control ca fiind datorată, majorările de întârziere la impozitul pe profit, cum și amenda contravenţională aplicată nu sunt datorate, deoarece a fost autorizată să funcţioneze abia la 15 iulie 1999 de către Banca Naţională a României, conform prevederilor Legii bancare nr.58/1998.

            Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia  comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.296 din 24 octombrie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele atacate și a exonerat pe reclamantă de plata sumei în discuţie. Instanţa a reţinut că până la autorizarea, de către Banca Naţională a României,a funcţionării reclamantei, aceasta nu a desfășurat nici o activitate, având doar subscris și vărsat capitalul social, în sumă de 50 miliarde de lei, de la care a încasat dobânzile legale.

            Împotriva sentinţei   a declarat recurs D.G.F.P. Sibiu, susţinând că au fost încălcate prevederile art.1 din O.G. nr.70/1994, potrivit cărora orice societate comercială devine plătitoare de impozit pe profitul obţinut din orice sursă, perioada impozabilă, pentru contribuabilul nou înfiinţat, fiind perioada  din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

            Critica este nefondată.   

            Chestiunea litigioasă este aceea dacă se datorează sau nu impozitul pe profit pentru dobânzile obţinute la suma constituită drept capital social, depusă într-o instituţie de credit bancară, pe perioada anterioară funcţionării societăţii, cunoscut fiind că intrarea în funcţiune a unei societăţi comerciale cu profil de bancă este condiţionată de acordarea autorizării activităţii sale de către Banca Naţională a României.

            Dispoziţiile legale invocate de către recurentă nu constituie sediul materiei în problema analizată.

            Într-adevăr, așa cum rezultă din redactrarea neechivocă a textului invocat de recurentă, acesta vizează sumele culese cu titlu de profit dintr-o activitate cu caracter lucrativ.

            Or, până în momentul în care societatea bancară obţine autorizaţia de funcţionare și începe să funcţioneze legal ea nu prestează o activitate de servicii bancare și nu se afla deci în situaţia care dă naștere obligaţiei achitării impozitului pe profit.

            Susţinerea recurentei că dobânzile obţinute de intimata-reclamantă sunt impozabile indiferent că au fost realizate înainte sau după autorizarea de către B.N.R. constituie o adăugire la lege. Oricum, ele nu au natura juridică a unui „profit”, în sensul vizat de legiuitor, ci ar putea fi cel mult asimilate depozitelor bancare – mai cu seamă că este vorba de un depozit obligatoriu – supuse altui regim de impozitare, ceea ce exced însă limitele investirii instanţei în cadrul prezentului proces, putând eventual justifica efectuarea unui alt control.

            Faţă de considerentele arătate, recursul a fost rspins ca nefondat.