Recurs declarat împotriva unei încheieri, ce constituie o
hotărâre irevocabilă, prin care s-a respins cererea de sesizare a
Curții Constituționale cu o excepție de
neconstituționalitate. Admisibilitate.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.
Recurs. Încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curții
Constituționale.
Index alfabetic : Excepție de neconstituționalitate.
- Hotărâre
irevocabilă.
- Cale de atac.
- Recurs.
- Admisibilitate.
- Accesul liber la justiție.
Legea nr. 47/1992 : art. 29,
Legea nr.168/1999 : art. 55, art. 56
A admite că, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu poate fi atacată cu recurs pentru faptul că aceasta încheiere este practicaua unei hotărâri irevocabile, înseamnă a contraveni rațiunii pentru care a fost reglementată posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri.
Or, în condițiile în care, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, o persoană nu poate sesiza direct Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, ci doar prin intermediul instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată, rațiunea pentru care au fost edictate prevederile art. 29 alin.(6) a fost tocmai aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, indiferent de momentul la care aceste încheieri sunt pronunțate și independent de natura litigiului, ca o garanție suplimentară a liberului acces la justiție.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 3205 din 20 mai 2008
Prin sentința civilă nr. 17 din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Galați, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A.M. S.A. Galați în contradictoriu cu Sindicatul „Solidaritatea” al Siderurgiștilor Galați și a dispus suspendarea continuării grevei declanșate de pârât pe termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii.
Prin încheierea pronunțată la
același termen de judecată și care
constituie practicaua sentinței civile nr. 17
din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă
cererea pârâtului de sesizare a Curții Constituționale cu
soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 55 din Legea 168/1999.
Pentru a pronunța soluția
menționată sub aspectul cererii de sesizare a Curții
Constituționale, instanța a reținut că, potrivit art.29
alin.(6) din Legea nr.47/1992 republicată, instanța de judecată
competentă este abilitată prin lege să verifice îndeplinirea
condițiilor prealabile sesizării Curții Constituționale
și s-a considerat că această condiție nu este îndeplinită.
Împotriva sentinței civile nr. 17 din
15 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în termen
legal, Sindicatul „Solidaritatea” al Siderurgiștilor Galați a
declarat recurs, solicitând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 312
alin.(3) din C.proc.civ., să se dispună casarea sentinței
recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe
în vederea reluării judecății de la momentul invocării
excepției de neconstituționalitate, dar cu respectarea
dispozițiilor legale, în sensul admiterii cererii de sesizare a
Curții Constituționale a României în vederea soluționării
acesteia.
În motivarea recursului, recurentul
susține că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate
prevăzute de art. 29 alin.(1)-(3) din Legea nr. 47/1992 și că
instanța de fond, respingând ca "inadmisibilă"
excepția de neconstituționalitate, pe alte considerente decât cele
prevăzute în mod strict și limitativ de către legiuitor, a
încălcat normele procedurale incidente, ceea ce face ca, în temeiul
dispozițiilor art. 105 alin.(2) din C.proc.civ., încheierea atacată
să fie nulă absolut, ca și toate actele procedurale ulterioare
întrucât acestea nu pot avea o existență de sine
stătătoare.
Se arată totodată că, în conformitate cu dispozițiile art.
29 alin.(5) din
Legea 47/1992, de la momentul invocării
excepției de neconstituționalitate și
până la pronunțarea Curții
Constituționale în legătură cu respectiva excepție,
instanța avea obligația de a suspenda judecata pricinii.
În drept s-au invocat dispozițiile
art. 304 pct. 5, pct.7, pct.8 și pct.9 C. proc. civ .
Intimata S.C. A.M. S.A. Galați a invocat excepția
inadmisibilității recursului declarat și excepția lipsei de
interes în promovarea recursului.
Excepția inadmisibilității recursului este susținută
prin argumentul că sentința Curții de Apel Galați a fost
pronunțată potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 55
și art. 56 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de
muncă, iar potrivit art. 56 alin.(2) din acest act normativ,
hotărârea are un caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a fi
atacată cu recurs.
Se arată că, deși art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 prevede calea de atac a recursului împotriva
încheierii prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții
Constituționale, aceste prevederi trebuie coroborate cu cele cuprinse în
art. 56 alin. (2) din Legea nr. 168/1999, potrivit cărora hotărârile
pronunțate în cererile de suspendare a grevei au caracter irevocabil.
Având în vedere caracterul unitar al unei hotărâri
judecătorești, în condițiile în care instanța s-a
pronunțat prin aceeași hotărâre atât asupra cererii de sesizare
a Curții Constituționale, cât și asupra fondului cauzei,
recursul promovat numai în privința soluției cu privire la cererea de
sesizare a Curții Constituționale în condițiile art. 29 alin.
(6) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibil.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, intimata arată
că o condiție de admisibilitate pentru exercitarea oricărei căi
de atac o reprezintă interesul in promovarea acesteia, respectiv folosul
practic urmărit în cazul în care hotărârea recurată ar fi
desființată.
În cauză, un astfel de folos practic nu mai există deoarece
sentința civilă
sus menționată și-a epuizat efectele.
Hotărârea de suspendare a grevei și-a încetat efectele încă din
data de 16 aprilie 2008, când Tribunalul Galați a pronunțat o
sentință prin care a dispus încetarea grevei ca fiind nelegală.
Încă din acel moment greva a încetat, suspendarea acesteia a rămas
fără obiect, astfel încât condiția privind interesul actual al
recurentului - pârât nu este îndeplinită.
În aplicarea prevederilor art. 137 C.proc.civ., Înalta Curte a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
În ceea ce privește excepția de
inadmisibilitate a recursului declarat, Înalta Curte reține că,
potrivit art. 29 alin.(6) din Legea 47/1992, „dacă excepția de
neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, fiind
contrară prevederilor alin.(1), alin.(2) sau alin.(3), instanța
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții
Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la
instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la
pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”
Prin dispozițiile legale
menționate, recunoscând posibilitatea atacării cu recurs a încheierii
prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a
Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de
nelegalitate, legiuitorul a determinat nu numai instanța căreia îi
revine competența de a soluționa recursul, ci a admis și
posibilitatea exercitării acestei căi de atac împotriva unei astfel
de încheieri, fără nici o distincție cu privire la natura hotărârii
ce se pronunță asupra fondului în respectivul litigiu.
A admite că în ipoteza în care
încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții
Constituționale nu poate fi atacată cu recurs pentru faptul că
acea încheiere este practicaua unei hotărâri irevocabile, înseamnă a
contraveni rațiunii pentru care a fost reglementată posibilitatea
exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri. Or, în
condițiile în care, conform art. 29 din Legea 47/1992, o persoană nu
poate sesiza direct Curtea Constituțională cu o excepție de
neconstituționalitate, ci doar prin intermediul instanței de
judecată în fața căreia a fost ridicată, rațiunea
pentru care au fost edictate prevederile art. 29 alin.(6) a fost tocmai aceea
de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de
sesizare a Curții Constituționale, indiferent de momentul la care
aceste încheieri sunt pronunțate și independent de natura litigiului,
ca o garanție suplimentară a liberului acces la justiție.
Prin urmare, Înalta Curte a respins ca
nefondată excepția de inadmisibilitate a recursului declarat.
Excepția lipsei de interes este
însă fondată.
Interesul, ca și condiție de
exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic
urmărit prin inițierea actului de procedură și trebuie
să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, ci pe
întreaga durată de desfășurare a procesului, ori de câte ori se
promovează o forma procedurală care intră în conținutul
acțiunii civile.
În aplicarea acestei reguli, interesul
trebuie să existe și la momentul exercitării unei căi de
atac.
Or, în cauză, sentința
civilă nr. 17 din 15 aprilie 2008 și-a epuizat efectele prin
împlinirea termenului pentru care s-a dispus suspendarea continuării
grevei declanșate de pârât.
Prin urmare, sesizarea Curții
Constituționale cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate a prevederilor art. 55 din Legea nr.168/1999 și
suspendarea judecării pricinii până la soluționarea acestei
excepții nu ar mai reprezenta pentru recurent nici un folos practic
câtă vreme, împlinindu-se termenul stipulat în hotărâre, aceasta
și-a produs efectele, iar soluția pe care o conține nu mai poate
fi influențată de eventuala soluție a Curții
Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate
invocată de recurent.
În consecință, față de
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 C.proc.civ., a respins
recursul ca lipsit de interes.