. Nemotivarea unei hotărâri judecătorești. Suplinirea motivării printr-o încheiere de îndreptare de eroare materială. Nulitate.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărâre
judecătorească. Cuprinsul hotărârii.
Index alfabetic:
Hotărâre judecătorească.
- Motivarea hotărârii.
- Eroare materială.
- Dreptul la apărare.
- Neregularități procedurale.
C.proc.civ. : art. 261 pct. 5, art. 281
Calea reglementată de dispozițiile art. 281 C.proc.civ. vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluția.
Unor asemenea greșeli, care nu sunt apte să afecteze însăși substanța hotărârii, nu le poate fi asimilată nemotivarea deciziei, pentru ca această lipsă să fie acoperită prin procedura prevăzută de art. 281 C.proc.civ.
Procedând astfel, instanța a încălcat principiul dezînvestirii, care presupune că, după ce a adoptat soluția, nu mai poate reveni asupra acesteia inclusiv, prin aducerea unor argumente suplimentare sau prin motivare propriu-zisă pentru că puterea sa jurisdicțională s-a epuizat.
Lipsa motivării propriu-zise a hotărârii nu poate fi suplinită prin pronunțarea ulterioară a unei încheieri de îndreptare de eroare materială, cu justificarea că respectiva greșeală ar fi fost determinată de modalitatea tehnoredactării hotărârii.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 3837 din 11 iunie 2008
Prin acțiunea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, reclamantul
C.G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000.000 Euro,
reprezentând daune morale.
Prin sentința civilă nr. 125 din
22 ianuarie 2007, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a
admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a obligat pe pârât la
plata sumei de 38.009 RON reprezentând despăgubiri materiale, la plata
echivalentului în lei a sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale.
Împotriva sentinței instanței de
fond au declarat apel reclamantul C.G., Statul român prin Ministerul Economiei și
Finanțelor și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă
Tribunalul București.
Prin decizia civilă nr. 727/A din 19
noiembrie 2007 Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă
și pentru Cauze cu Minori și Familie a respins apelurile ca
nefondate.
În considerentele deciziei, după
prezentarea criticilor formulate prin intermediul celor trei apeluri, s-a
reținut doar, că în vederea soluționării apelurilor,
instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării
unei expertize contabile.
Ulterior, pe calea unei încheieri de
îndreptare a erorii materiale, pronunțate în condițiile art. 281 Cod
procedură civilă, considerentele deciziei au fost completate,
indicându-se argumentele pentru care, instanța a considerat ca fiind
nefondate cele trei apeluri exercitate în cauză.
Împotriva soluției instanței de
apel au declarat recurs reclamantul și
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Reclamantul a criticat soluția,
cu indicarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și
pct.9 C.proc.civ.
S-a arătat că decizia nu
cuprinde motivele pe care se sprijină, ci face doar o prezentare a
situației de fapt și a motivelor de apel.
S-a susținut totodată
caracterul greșit al soluției, întrucât cuantumul daunelor acordate
este prea mic raportat la suferințele fizice și psihice îndurate în
timpul detenției.
Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice a declarat recurs împotriva deciziei și a
încheierii de rectificare pronunțată în Camera de Consiliu la 10
decembrie 2007.
S-a susținut, în
dezvoltarea motivelor, că în mod greșit instanța de apel a
apreciat că nemotivarea deciziei constituie o eroare materială care
să poată fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281
C.proc.civ.
S-a mai arătat că
hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atât în
ce privește cuantumul daunelor materiale și morale.
Examinând criticile formulate prin
intermediul celor două recursuri, Înalta Curte a constatat caracterul
fondat al acestora, în sensul următoarelor considerente:
Hotărârea trebuie să
cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii
judiciare și a respectării dreptului de apărare al
părților, „motivele de fapt și de drept care au format
convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat
cererile părților” (art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă).
Considerentele hotărârii, reprezentând
explicitarea soluției din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac
corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă în autoritate de
lucru judecat.
În speță,
decizia pronunțată în
soluționarea apelurilor nu conține
argumentele care au justificat adoptarea soluției,
ci doar prezentarea situației
de fapt reținută de prima instanță
și criticile formulate prin intermediul celor trei apeluri exercitate în
cauză.
Lipsa motivării propriu-zise a fost
suplinită de instanță prin pronunțarea ulterioară a
unei încheieri de îndreptare de eroare materială, cu justificarea că
respectiva greșeală ar fi fost determinată de modalitatea tehnoredactării
hotărârii.
Procedând de această manieră, instanța
a încălcat însă, principiul dezînvestirii, care presupune că,
după ce a adoptat soluția, instanța nu mai poate reveni asupra
acesteia inclusiv, prin aducerea unor argumente suplimentare sau prin motivare
propriu-zisă pentru că, raportul la cazul concret, puterea sa
jurisdicțională s-a epuizat (semel sententia dixit, iudex dessinit
esse index).
Calea reglementată de
dispozițiile art. 281 C.proc.civ. vizează îndreptarea unor
greșeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze
în vreun fel soluția (respectiv, dispozitivul și considerentele pe
care se sprijină acesta).
Astfel, textul de lege are în vedere
„erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și
susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte
erori materiale din hotărâri sau încheieri”.
Este evident că unor asemenea
greșeli care nu sunt apte să afecteze însăși substanța
hotărârii, nu le poate fi asimilată nemotivarea deciziei pentru ca
această lipsă să fie acoperită prin procedura
prevăzută de art. 281 C.proc.civ.
Soluția instanței nu există
în sine, în mod separat de considerente, pentru că în absența
acestora ea este lipsită de fundament. De aceea, considerentele fac corp
comun cu dispozitivul, lămurindu-l și explicându-i
înțelesul.
Rezultă că, prin nemotivarea
hotărârii dată în această formă publicității
și comunicată părților și revenirea ulterioară
asupra acesteia prin completarea considerentelor, instanța a încălcat
principiul dezînvestirii, recurgând la dispozițiile art. 281 C.proc.civ.,
care nu-i permiteau însă, acoperirea neregularității procedurale
săvârșite.
Sub acest aspect, criticile au fost admise
și fiind vorba de nulitatea hotărârii ca act procedural în
condițiile art. 304 pct. 5 (prin recalificarea juridică a criticilor
întemeiate pe art. 304 pct. 7, permisă de dispozițiile art. 306
alin.(3) Cod procedură civilă), s-a casat decizia precum și
încheierea de rectificare ce face corp comun cu aceasta, cu trimiterea cauzei
spre rejudecare aceleiași instanțe.