Redactarea cererii de recurs de către mandatarul unei persoane juridice, care nu are calitatea de avocat sau consilier juridic. Nulitatea cererii în raport cu prevederile noului Cod de procedură civilă.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul.
Index alfabetic : recurs
reprezentare legală
mandat
avocat
consilier juridic
persoană juridică
Noul Cod de procedură civilă, art. 13, art. 83, art. 84, art. 486
În cazul persoanelor juridice, în etapa procesuală a recursului subzistă obligaţia legală a asistării mandatarului de către avocat sau de către consilier juridic, prin raportare la dispoziţiile art. 80 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care face trimitere la art. 84 alin. (2) din acelaşi act normativ. În conformitate cu acest din urmă text de lege, la redactarea şi motivarea cererii de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea căii de atac, persoanele juridice vor fi asistate, sau după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau de către un consilier juridic.
Ca atare, faptul că persoana care a redactat cererea de recurs în numele şi pentru o persoană morală, are pregătire juridică, fiind licenţiat în drept, nu îi conferă acestuia calitatea de a o reprezenta în condiţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, chiar cu împuternicire în acest sens, excepţia instituită de prevederile art. 13 alin. (2) fiind aplicabilă doar părţilor persoane fizice, şi este de strictă interpretare şi aplicare.
Pe cale de consecinţă, actul procedural întocmit fără respectarea condiţiilor de reprezentare este supus sancţiunii nulităţii, necondiţionat de existenţa unei vătămări, conform prevederilor art. 176 alin. (1) pct. 2 coroborat cu art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010.
Secția I civilă, decizia nr.1011 din 26 martie 2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 03.02.2014, reclamantul Sindicatul S.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 16 din 14.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Prin rezoluţia din 11 februarie 2014, a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilităţii căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin rezoluţia din aceeaşi dată, în
condiţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, a fost dispusă comunicarea acestuia părţilor în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
În termenul legal prevăzut de art. 493 alin. (4) teza I, respectiv la 26.02.2014, recurentul a formulat punct de vedere.
Analizând în condiţiile art. 486 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cererea de recurs formulată, Înalta Curte a constatat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de formă şi urmează, în consecinţă, să o anuleze, pentru următoarele considerente:
Art. 486 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede că, în afară de datele de identificare ale recurentului, cererea de recurs trebuie să cuprindă şi pe cele ale avocatului, respectiv, ale consilierului juridic care întocmeşte cererea, în condiţiile în care potrivit noilor reglementări procedurale, în recurs părţile nu se mai pot compărea singure în faţa instanţelor de judecată, ci numai asistate sau reprezentate de avocat. În acest sens au fost edictate prevederile art. 83 alin. (3) şi art. 84 alin. (2) din actul normativ menţionat referitoare la reprezentarea convenţională a părţilor în recurs. De asemenea, art. 486 din Legea nr. 134/2010 prevede la alin. (2) obligativitatea anexării cererii de declarare a căii de atac şi a împuternicirii avocaţiale sau a delegaţiei consilierului juridic.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, “În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv ”.
Se impune corelarea textul în discuţie cu restul dispoziţiilor relevante sub acest aspect. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinere a recursului, persoanele fizice vor fi asistate, sau după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2) din acelaşi act normativ. Totodată, cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în situaţia menţionată de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, a avocatului sau a consilierului juridic, iar la această cerere se va ataşa împuternicirea avocaţială sau după caz delegaţia consilierului juridic, conform art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) din acelaşi act normativ.
Ca atare, Înalta Curte a reţinut că în cazul reprezentării legale sau judiciare a persoanelor fizice, dacă mandatarul este soţ sau rudă până la gradul al doilea grad, inclusiv, şi este licenţiat în drept, asistarea acestuia de către avocat nu este cerută în etapa procesuală a recursului.
În ceea ce priveşte reprezentarea legală sau judiciară a persoanelor juridice, întrucât nu se poate pune problema rudeniei mandatarului cu persoana juridică, în etapa procesuală a recursului subzistă obligaţia legală a asistării mandatarului de către avocat sau de către consilier juridic, prin raportare la dispoziţiile art. 80 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care face trimitere la art. 84 alin. (2) din acelaşi act normativ.
În conformitate cu acest din urmă text de lege, la redactarea şi motivarea cererii de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea căii de atac, persoanele juridice vor fi asistate, sau după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau de către un consilier juridic.
Sancţiunea prevăzută pentru lipsa oricăreia dintre menţiunile la care se referă alin. (1) lit. a) şi c) – e) a art.486 din Legea nr. 134/2010 precum şi a oricăruia dintre documentele la care se referă alin. (2) este prevăzută generic ca fiind nulitatea.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor referitoare la reprezentarea procesuală, conform art. 176 alin.(1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010, nulitatea este necondiţionată de existenţa unei vătămări, în sensul în care nu operează în funcţie de existenţa unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu este permisă dovada contrară, adică a lipsei vătămării.
Articolul 82 alin. (1) se referă la obligaţia instanţei care constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant de a da un termen pentru acoperirea acesteia.
În procedura filtrului, verificarea dovezilor calităţii de reprezentant va fi făcută în temeiul art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, iar raportul, odată comunicat, va conferi posibilitatea părţii să remedieze lipsa.
Acelaşi art. 82 în alin. (1) se referă la obligaţia care incumbă instanţei care constatând lipsa dovezii calităţii de reprezentant şi după acordarea unui termen în acest sens, de a anula cererea.
În cauza de faţă, cererea de recurs a fost formulată de reclamantul Sindicatul S.E.L.C. prin reprezentant, M.I., în calitate de lider de sindicat.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a precizat că cererea nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, necuprinzând următoarele menţiuni: numele şi prenumele consilierului juridic sau a avocatului care a întocmit cererea de recurs, conform art. 84 alin. (2) C.pr.civ.; împuternicirea avocaţială sau delegaţia pentru consilierul juridic care a redactat cererea de recurs, conform prevederilor art. 13 alin. (1) teza a 2 a raportat la art. 84 alin. (2), cu aplicarea art.85 alin. (3) C.pr.civ., semnătura avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. De asemenea, a fost menţionat faptul că cererea de recurs este însoţită de încă un exemplar de pe cerere pentru comunicare, lipsind împuternicirea avocatului sau delegaţia consilierului juridic care reprezintă partea, conform art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010.
Ulterior, urmare a comunicării raportului, recurentul a transmis împuternicirea pentru M.I., împreună cu o copie de pe diploma de licenţă a acestuia care dovedeşte că este licenţiat în drept al Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii S.H. precum şi o copie de pe cartea de identitate,.
Instanţa, a constatat că faţă de înscrisurile depuse la dosar de recurent, cererea de recurs nu îndeplineşte exigenţele art. 486 din Legea nr. 134/2010, nefiind redactată de un avocat sau de un consilier juridic, nu este ataşată dovada împuternicirii sau a delegaţiei şi nici nu este semnată de un astfel de reprezentant.
Împrejurarea că liderul de sindicat, M.I. care a redactat cererea de recurs în numele şi pentru recurentul persoană morală, are pregătire juridică, fiind licenţiat în drept, nu îi conferă acestuia calitatea de a o reprezenta în condiţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, chiar cu împuternicire în acest sens. Excepţia instituită de prevederile art. 13 alin. (2) fiind aplicabilă doar părţilor persoane fizice, şi este de strictă interpretare şi aplicare.
Pe cale de consecinţă, actul procedural întocmit fără respectarea condiţiilor de reprezentare este supus sancţiunii nulităţii, necondiţionat de existenţa unei vătămări, conform prevederilor art. 176 alin. (1) pct. 2 coroborat cu art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010.
Prin urmare, pentru considerentele mai sus expuse şi în raport de dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost admisă excepţia nulităţii cererii.