Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2470/1/2012 a fost admise recursurile declarate de inculpații N.A., J.I.P., G.D., P.B., P.M.I. și V.M.C. împotriva sentinței nr. 176 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 514/1/2009.
A fost casată, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului N.A. și cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților J.I.P., G.D., P.B., P.M.I. și V.M.C. și, în rejudecare:
I. În baza art. 334 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului N.A. din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 și menține pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
II. A fost înlăturat sporul de 1(un) an închisoare aplicat inculpatei J.I.P., urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
III. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei G.D. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 cu referire la art. 2481 din C. pen., combinat cu art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din C. pen., la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
IV. A fost înlăturat sporul de 1(un) an închisoare aplicat inculpatului P.B., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
V. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen. aplicată inculpatei P.M.I., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 1(un) an închisoare.
S-a redus pedeapsa stabilită inculpatei P.M.I. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 cu referire la art. 2481 din C. pen., combinat cu art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
S-a redus pedeapsa stabilită inculpatei P.M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
S-a redus pedeapsa stabilită aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 din C. pen. au fost contopite pedepsele sus menționate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
VI. A fost înlăturat sporul de 1(un) an închisoare aplicat inculpatului V.M.C., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași hotărâri.
S-a stabilit că onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați N.A., J.I.P., P.B., P.M.I., V.M.C. și recurenta inculpată G.D., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii, la data de 28 iunie 2012, a formulat contestație în anulare petenta Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului, menționând că cererea este formulată la solicitarea și în numele inculpatului N.A., în conformitate cu dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004.
În motivare, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 386 lit. c) din C. proc. pen., în sensul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) din C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosarul cauzei, susținând că cererea are ca suport legal dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 43/2003 de finanțare a campaniilor electorale și a partidelor politice și că are calitate activă în orice proces, în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 467/2002, O.G. nr. 77/2004 aprobată prin Legea nr. 342/2006, O.G. nr. 26/200 și H.G. nr. 1.183/2000.
Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatoarea Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin prisma dispozițiilor art. 386 și urm. din C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, statuează principiul, potrivit căruia, părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.
În raport cu acest principiu, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesual penală.
Conform dispozițiilor art. 386 din C. proc. pen. raportat la art. 391 din C. proc. pen., calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi formulată pentru cazurile expres și limitative prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a)-e) din C. proc pen.
Totodată, legea procesuală reglementează termenul de introducere a cererii (art. 388 din C. proc. pen.), instanța competentă a o soluționa (art. 389 din C. proc. pen.), precum și subiecții de drept care au legitimitate procesuală activă.
Astfel, conform art. 387 alin. (1) din C. proc. pen., cererea de contestație în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar contestația pentru motivele prevăzute în art. 286 lit. c) și d) și de procuror.
Din interpretarea dispozițiilor art. 23 și art. 24 din C. proc. pen., rezultă că, sunt părți în procesul penal, persoanele fizice sau juridice care au drepturi sau obligații ce se nasc din exercitarea acțiunii penale sau acțiunii civile, respectiv: inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente.
În cauza dedusă judecății, contestația în anulare a fost formulată de o persoană care nu are calitatea procesuală de parte, în hotărârea judecătorească atacată.
Prin decizia penală nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2470/1/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, s-au soluționat recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și de inculpații N.A., J.I.P., G.D., P.B., P.M.I. și V.M.C. împotriva sentinței nr. 176 din 30 ianuarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 514/1/2009, în contradictoriu cu intimatele părți responsabile civilmente SC E. SRL, SC M.O. SA, SC U.C. SRL, SC A.M. SRL, SC M.I. SRL, SC A.R. SRL, SC F.I. SA, Fundația I.R. și intimata parte civilă Inspectoratul de Stat în Construcții, iar contestatoarea Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului nu a avut nicio calitate în procesul penal finalizat prin decizia atacată.
Dispozițiile art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., care au aplicabilitate și în cazul altor căi de atac decât apelul, prevăd că dreptul la exercitarea unei căi de atac, în numele și interesul unei părți, poate aparține și reprezentantului legal, apărătorului, iar pentru inculpat și soțului acestuia.
În prezenta cauză, contestatoarea Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului nu a dovedit niciuna din calitățile menționate, pentru a exercita calea de atac a contestației în anulare în numele inculpatului N.A.
Susținerea contestatoarei, în sensul că are calitate procesuală activă în orice proces, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 467/2002, O.G. nr. 77/2004 aprobată prin Legea nr. 342/2006, O.G. nr. 26/200 și H.G. nr. 1.183/2000, este neîntemeiată, invocarea acestor acte normative, fiind greșită, întrucât se referă la alte domenii, posibilitatea legală a exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare fiind strict reglementată de dispozițiile procesual penale.
În consecință, contestația în anulare formulată nu îndeplinește una din condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, și anume aceea ca cererea de contestație în anulare să fie făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului împotriva deciziei penale nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2470/1/2012.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului împotriva deciziei penale nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2470/1/2012.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2012.