Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C. SA Sighișoara a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, suspendarea măsurii de suspendare a autorizației de conducători auto SC C. SA, măsură dispusă prin dispoziția din 21 iulie 2010 emisă de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit pârâtul a dispus suspendarea activității reclamantei pe motiv că nu are angajat profesor de legislație rutieră cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă, contrar dispozițiilor art. 6 pct. 4 din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1019/2009.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată,a invocat excepția inadmisibilității și a prematurității acțiunii și, pe fond, solicită respingerea acțiunii având în vedere că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 pct. 4 lit. a) din Anexa 2 a Ordinului Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1019/2009.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 104/CC pronunțată în data de 31 august 2010, a respins excepția prematurității cererii de suspendare și, pe cale de consecință, a admis cererea formulată de petenta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rurtieră Română. și a dispus suspendarea executării dispoziției din 21 iulie 2010 emisă de Autoritatea Rutieră Română București, până la pronunțarea instanței de fond.
Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Rutieră Română București la plata sumei de 610,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către petenta SC C. SA.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii instanța a constat că a constat la data de 03 august 2010 reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalului Mureș o cerere de suspendare cu același conținut, aceleași părți, același obiect, cu nr. de înregistrare 2582/102/2010.
Tribunalului Mureș, prin încheierea nr. 820 din 11 august 2010, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și, pe cale consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de suspendare în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, dosarul fiind trimis la data de 30 august 2010 acestei din urmă instanțe.
Învestită cu soluționarea cauzei, instanța a pus în discuție excepția de litispendență, având în vedere și cererea formulată de petenta de reunire a celor două cauze, iar, în temeiul dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ. a dispus admiterea excepției de litispendență.
În ceea ce privește excepția de prematuritate și inadmisibilitate, instanța a respins-o, având în vedere că a fost analizată excepția de litispendență, asupra căreia s-a pronunțat anterior.
În ceea ce privește cererea introductivă, instanța a constat o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Numitul B.D.E. a încheiat contract individual de muncă, cu program normal de muncă (8 ore), contract ce a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar din fișa postului reiese că desfășoară activitatea de profesor de legislație.
Faptul că îndeplinește și funcția de director general conduce la ideea că sunt îndeplinite condițiile art. 6 pct. 4 din moment ce tocmai acest text indică faptul că profesorul de legislație rutieră poate fi desemnat să conducă și să organizeze școala auto.
Instanța mai constatat că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, așa cum o definește art. 2 alin. (1) lit. s) („prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”).
Astfel, prin punerea în executare a actului administrativ reclamanta și-ar pierde temporar una din principalele surse de venit, sursă necesară pentru buna funcționare a societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română.
În motivarea cererii de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a arătat, în esență, următoarele:
- Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1019/2009.
- În mod nelegal instanța de fond a reținut că din analiza actelor depuse de petentă rezultă o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ, respectiv a reținut că „prin decizia din 25 ianuarie 2010 prin care B.D.E. este numit ca profesor de legislație rutieră, rezultă că funcția de administrator este îndeplinită de tatăl acestuia B.E. - ce are același nume și prenume” și pe de altă parte „nu poate fi primită apărarea pârâtului că nu poate fi acceptat ca B.D.E. ca având normă întreagă de 8 ore din moment ce are funcția de director general.
Arată recurenta că din documentele prezentate la controlul efectuat la sediul societății, rezultă că B.D.E. are atât calitatea de director general, instructor auto/profesor de legislație, dar și administrator al societății comerciale pe acțiuni.
De asemenea, se arată de recurentă că B.D.E. are 3 funcții distincte cu atribuții specifice, potrivit aceluiași contract de muncă, iar calitatea de administrator pe acțiuni este incompatibilă cu calitatea de salariat al aceleiași societăți în baza unui contract de muncă. Instanța de fond a motivat cu aspecte ce țin de soluționarea fondului.
- În mod nelegal instanța a respins excepția prematurității întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 02 august 2010 iar împlinirea termenului suspensiv de împlinire la 01 septembrie 2010.
- Instanța de fond în mod nelegal a constatat îndeplinită condiția pagubei iminente întrucât potrivit art. 17 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii suspendarea operează efectiv după terminarea perioadei de pregătire (seriei) cu durata cea mai lungă în curs de desfășurare.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente și în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.
Instanța de fond a reținut că există o îndoială puternică determinată de faptul că pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1019/2009 trebuie analizate funcțiile și atribuțiile celor două persoane - tată și fiu - B.E. și B.D.E.
Ori recurenta nu face nicio critică pe acest aspect nu aduce nicio lămurire în privința celor două persoane dacă s-a făcut vreo confuzie sau nu.
Din actele dosarului rezultă clar că este vorba de 2 persoane diferite.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța de fond a apreciat în mod corect „pipăind” fondul cauzei că sunt indicii de fapt și de drept care determină o îndoială serioasă asupra legalității actului întocmit de autoritate, situație ce urmează a fi dezlegată în totalitate cu prilejul soluționării cauzei pe fond, în urma administrării probelor.
Astfel, în acest sens se reține că modul în care trebuie interpretat art. 6 pct. 4 Anexa 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1019/2009 – prin raportare la situația de fapt va fi soluționat odată cu judecarea fondului.
Însă nu se poate opune că B.D.E. are trei funcții distincte: director general, instructor auto/profesor legislație și administrator al societății, cum susține recurenta. Din decizia din 25 octombrie 2010 – rezultă că sunt 2 persoane distincte: B.E. – administrator unic și B.D.E. – director general care este numit de administrator să îndeplinească și condițiile de profesor legislație – Dacă această situație este legală sau nu în raport de prevederile art. 6 pct. 4 din Anexa 2, art. 109 alin. (1) C. muncii sau art. 1371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 se va dezlega de către instanța fondului.
- În ceea ce privește excepția prematurității, aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond care s-a pronunțat pe excepția de litispendență în conformitate cu art. 163 C. proc. civ. la data de 17 august 2010. Din dispozițiile prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare este ca reclamantul să facă dovada declanșării procedurii prealabile administrative, iar nu să aștepte soluționarea acesteia 30 zile.
- Condiția pagubei iminente este îndeplinită în cauză prin raportare la cazul bine justificat, iar instanța de fond a apreciat în mod corect situația de fapt, așa cum s-a prezentat anterior, suspendarea activității societății fiind de natură a perturba activitatea acesteia.
În consecință, față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, or conform cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinței nr. 104 din 31 august 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.