Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3646 din data de 29 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC A.T.T. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, privind suspendarea executării deciziei de impunere din 02 iunie 2010 până la soluționarea acțiunii în anularea acesteia în ceea ce privește sumele reprezentând impozit pe profit și TVA și majorări calculate la acestea, individualizate prin decizia de impunere menționată.
Pentru a hotărî astfel, în examinarea întrunirii condițiilor expres și limitativ prevăzute de către art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă și s-a depus cauțiunea impusă de art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., instanța de fond a apreciat că nu este totuși întrunită cerința cazului bine justificat definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
A arătat prima instanță că reclamanta nu a fost în măsură să convingă în privința aparenței de nelegalitate a actului administrativ contestat, aspectele invocate ca temeiuri de nelegalitate neavând nicio acoperire convingătoare nici în argumentare, nici probatorie, nefiind în măsură a induce instanței un dubiu suficient de caracterizat cu privire la legalitatea actelor contestate.
A mai apreciat instanța fondului că aspectele invocate extrem de detaliat de către reclamantă impun o analiză a fondului pricinii, o analiză a caracterului real sau nereal al unor servicii reținute ca neprestate, o analiză a relevanței fiscale a unor clauze contractuale, o analiză a incidenței sau nu a capacității de folosință anticipate a filialei din Brașov, inadmisibile în prezenta procedură, iar „pipăirea” acestor aspecte de fond nu induce concluzia susținută de reclamantă, a unei serioase îndoieli asupra legalității deciziei de impunere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A.T.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, recurenta reclamantă a susținut, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că „pipăirea” aspectelor invocate nu pot induce concluzia unei serioase îndoieli asupra legalității deciziei de impunere și că acestea impun o analiză a fondului pricinii, inadmisibilă în cererea de suspendare.
Apreciază recurenta că în raport de motivele invocate, vizând faptul că nu datorează sumele stabilite de către organul fiscal, cât și de probatoriul administrat în cauză, instanța era în măsură a reține aparența de nelegalitate a actelor administrative atacate.
Recurenta a criticat sentința atacată și sub aspectul că prin suspendarea soluționării contestației administrative până la soluționarea plângerii penale urmează a fi prejudiciată suplimentar, în cazul continuării executării silite, fiind lipsită pentru o perioadă nedeterminată de posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată pentru înlăturarea obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere și pentru care organul fiscal a început deja executarea silită.
În ceea ce privește paguba iminentă, recurenta a susținut că aceasta rezultă din imposibilitatea desfășurării activității curente și din pierderea licenței de operare cu consecința imposibilității desfășurării activității.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 alin. (4) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 299 și 3041 C. proc. civ.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin cererea dedusă judecății, s-a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere din 02 iunie 2010 până la soluționarea acțiunii în anulare a actelor administrative în ceea ce privește sumele reprezentând impozit pe profit și TVA și majorări calculate la acestea.
Instanța de control judiciar apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că nu este îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Conform acestor dispoziții legale, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu.
În speță însă, argumentele invocate de recurenta-reclamantă vizând aspecte legate de contractele încheiate de recurenta-reclamantă cu SC M.M. SRL, respectiv existența unei inconsecvențe de raționament a organului fiscal, în aprecierea ca fictive a cheltuielilor derivând din contractele de furnizare servicii de web marketing, iar pe de altă parte având în vedere ca venituri impozabile realizate ca urmare a clienților racolați de pe internet, sunt în mod evident, chestiuni de fond care exced cadrului sumar al procedurii suspendării executării, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește argumentele invocate de recurenta reclamantă vizând cea de-a doua condiție legală prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, argumente vizând paguba materială iminentă, instanța le apreciază ca fiind nefondate, întrucât dispozițiile legale privind suspendarea impun îndeplinirea cumulativă a acestora.
Astfel fiind, având în vedere considerentele anterior expuse rezultă că sunt nefondate motivele de recurs invocate în temeiul art. 3041 C. proc. civ., în speță nu există motive de ordine publică, care să poată fi reținute și în consecință, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A.T.T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC A.T.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 3646 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.