Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 noiembrie 2009, reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași, a contestat hotărârea din 10 septembrie 2009 emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că pârâta nu era competentă să-i soluționeze cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 189/2000, această competență revenind Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială, iar pe fondul contestației susține că hotărârea este nelegală întrucât nu s-a ținut cont de împrejurarea că mama sa, C.M.A., născută la data de 28 noiembrie 1920, în Bulgaria, Silistra, a fost strămutată din Bulgaria în România, localitatea Călărași, iar la data strămutării mama sa era însărcinată în 3 luni cu reclamantul.
Reclamantul mai arată că este de drept și de fapt moștenitorul drepturilor dobândite de mama sa conform Legii nr. 189/2000.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 189/2000.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a depus la dosar documentația care a stat la baza actului contestat.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1500 din 24 martie 2010 a admis acțiunea formulată de C.M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Ialomița și a anulat hotărârea din 10 septembrie 2009 emisă de pârâtă.
A obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de lege pentru perioada 05 februarie 1942-06 martie 1945 începând cu data de 01 iunie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul s-a născut la data de 05 februarie 1942 în localitatea Călărași după strămutarea mamei sale, C.M.A., din Silistra, Bulgaria, 1941, și că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, copii născuți după strămutarea părinților sau suferind indirect toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Călărași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile actului normativ persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Or, în cauza de față reclamantul s-a născut în anul 1942 după strămutarea părinților săi astfel că nu se încadrează în prevederile legale menționate.
Înalta Curte din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 1500 din 24 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.