în compunerea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 304/2004
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară, sub nr. 15/J/2011, comisia de disciplină pentru judecători a solicitat secției ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună aplicarea uneia din sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtului Z.D., judecător în cadrul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în acceptarea rezolvării intereselor altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii, și exercitarea funcției cu rea-credință, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, prevăzute de art. 99 lit. b) și lit. h) din aceeași lege.
În motivarea acțiunii disciplinare s-a reținut, în esență, că pârâtul judecător Z.D., în calitatea sa de președinte al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin a încălcat, cu știință, dispozițiile ari. 1085 C. proc. civ., soluționând noi cereri de reexaminare a amenzii judiciare, în condițiile în care cunoștea împrejurarea că inițial, cereri similare de reexaminare fuseseră respinse, astfel încât a creat un regim judiciar unic, special celor trei martori din Dosarul nr. 3414/225/2011, ofițeri de poliție, asigurându-le posibilitatea, nerecunoscută de lege, participanților la procesul civil, de a beneficia de o nouă examinare a cererilor lor, în afara oricărui cadru legal.
Totodată, s-a reținut că pârâtul judecător Z.D. s-a implicat în efectuarea unor operațiuni procedurale de natură a pune la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea sa, procedând într-o manieră ce demonstrează ignorarea dispozițiilor procedurale, cu știință, în scopul rezolvării intereselor unor persoane cu anumite funcții în Inspectoratul de Poliție al județului Mehedinți, așa încât comisia de disciplină a apreciat ca fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, în varianta acceptării rezolvării intereselor unor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii.
De asemenea, s-a apreciat că fapta pârâtului judecător Z.D. de a ignora, cu știință, dispozițiile art. 1085 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin primirea, în propriul birou, de la o persoană, ce nu avea calitatea de reprezentant a celor trei martori, a unor noi cereri de reexaminare a amenzii judiciare, prin omisiunea înregistrării lor în sistemul informatic Ecris și în registrul general al instanței, prin soluționarea lor cu un alt grefier decât cel stabilit prin planificarea de ședință, prin admiterea acestora după respingerea lor irevocabilă, ignorând caracterul executoriu al încheierii anterioare, conferit chiar prin dispozițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ. întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 subzistând în cauză o nerespectare cu rea-credință a normelor de procedură menționate anterior, întrucât, prin această manieră de a soluționa problemele anumitor justițiabili în considerarea calității lor, pârâtul a creat norme proprii de procedură, a ignorat caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătorești anterioare, a înlăturat consecințele acesteia, lipsind actul de justiție de caracterul său predictibil.
Prin Hotărârea nr. 3/J din 20 martie 2012, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, a admis, în parte, acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 a aplicat sancțiunea „avertisment" judecătorului Z.D., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din același act normativ și a respins acțiunea disciplinară cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din lege.
Analizând probele administrate în cauză, secția a reținut, în esență, că la data de 07 martie 2011, pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, sub nr. 3414/225/2011, s-a înregistrat plângerea contravențională formulată de petentul M.P., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți, cauză ce a fost repartizată aleatoriu la completul C7-stagiar, prezidat de domnul judecător Z.D., primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 29 martie 2011.
La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2011, instanța, din oficiu, a dispus audierea ca martori a ofițerilor de poliție L.G., G.G. și Z.T. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, iar pentru administrarea probei testimoniale, instanța a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2011, când a constatat că procedura de citare nu era corect îndeplinită, considerent pentru care a dispus amânarea judecății pentru data de 24 mai 2011.
Deoarece, la termenul de judecată din 24 mai 2011, martorii L.G., G.G. și Z.T., deși legal citați, nu s-au prezentat, instanța a aplicat fiecăruia dintre martori amenda judiciară în cuantum de 500 RON potrivit art. 1081 pct. 2 lit. a) C. proc. civ., dispunând și emiterea mandatelor de aducere pe numele celor trei martori, pentru termenul din 21 iunie 2011 conform art. 188 alin. (1) C. proc. civ.. încheierea, prin care s-au dispus sancțiunile constând în amendă judiciară, a fost comunicată martorilor la data de 31 mai 2011, iar la data de 08 iunie 2011, aceștia au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii, în baza art. 1085 C. proc. civ., fiind stabilit, prin rezoluție, termen pentru soluționarea cererii la data de 21 iunie 2011.
La acest termen, în Dosarul nr. 3414/225/2011, completul prezidat de domnul judecător Z.D. a soluționat în camera de consiliu cererea de reexaminare a amenzii judiciare formulată de martorii L.G., G.G. și Z.T., în sensul că a respins-o ca neîntemeiată, motivându-se că nu s-au prezentat documente care să ateste împrejurarea că martorii se aflau în imposibilitate de prezentare la termenul din data de 24 mai 2011, precum și că aceștia au avut suficient timp de la data primirii citațiilor să înștiințeze instanța despre imposibilitatea de prezentare.
De asemenea, la același termen de judecată, în Dosarul nr. 3414/225/2011, s-a luat act de renunțarea petentului M.P. la judecarea cauzei, avându-se în vedere cererea acestuia din 10 iunie 2011.
Prin adresele emise la data de 21 iunie 2011, în Dosarul nr. 3414/225/2011, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a comunicat Administrației Finanțelor Publice Drobeta-Turnu Severin, în conformitate cu dispozițiile art. 1081 C. proc. civ. raportat la art. 137 și art. 133 C. proc. fisc., extrasul Încheierii din 24 mai 2011, în vederea punerii în executare a amenzilor judiciare aplicate martorilor L.G., G.G. și Z.T.
La data de 30 mai 2011, prin Hotărârea nr. 10 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, s-a stabilit desființarea completelor de judecată C7-stagiar și C12-stagiar, prezidate de domnul judecător Z.D. și, respectiv de doamna judecător S.N., urmând ca dosarele, aflate pe rolul acestor complete, pentru care se amână judecata, să fie repartizate ciclic, potrivit art. 99 alin. (11) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor.
S-a mai reținut că ulterior, la data de 07 iulie 2011, consilierul juridic al Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, domnul colonel K.I., s-a prezentat la biroul președintelui Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pârâtul judecător Z.D., căruia i-a înmânat cererile de reexaminare formulate de martorii L.G., Z.T. și G.G. împotriva Încheierii din data de 24 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3414/225/2001, prin care li se aplicase martorilor amenda judiciară de 500 RON pentru fiecare.
Pârâtul judecător a stabilit, prin rezoluție, termen de soluționare a cererilor de reexaminare pentru aceeași zi, respectiv data de 07 iulie 2011, și completul de judecată ca fiind CI 1 bis al cărui titular era acesta, deși acest complet nu figura în planificare cu ședință de judecată pentru acea zi.
S-a reținut totodată, că aceste cereri nu au fost evidențiate în sistemul informatic și nici în registrul general, ci au fost predate martorei C.C.M., grefierul de ședință repartizat pe ședințele completului CI 1 bis de către pârâtul judecător care i-a adus la cunoștință doamnei grefier că urmează a fi soluționate în acea zi, pe completul al cărui titular era pe perioada vacanței judecătorești.
Doamna grefier a preluat dosarul și cererile și a întocmit proces-verbal prin care a solicitat crearea unui termen manual pentru data de 07 iulie 2011 pentru completul CI 1 funciar bis iar, după întocmirea minutelor de către pârâtul judecător, soluțiile au fost evidențiate în sistemul Ecris și în condica de ședință a camerei de consiliu.
Prin Încheierea de ședință din 07 iulie 2011 pârâtul judecător a admis cererile de reexaminare formulate de martorii L.G., Z.T. și G.G. și a anulat amenzile judiciare aplicate acestora, prin Încheierea de ședință din 24 mai 2011. În motivarea soluției adoptate de pârâtul judecător, așa cum reiese din Încheierea pronunțată la data de 07 iulie 2011 s-au avut în vedere, pe de o parte, că petentul din Dosarul nr. 3414/225/2011 a renunțat la judecată, astfel că nu i s-a produs niciun prejudiciu și sancționarea martorilor nu mai are nici un scop sau justificare, iar, pe de altă parte, că martorii, la data de 24 mai 2011 se aflau într-o misiune, așa încât existau motive obiective pentru neprezentarea lor în fața instanței.
După pronunțarea soluției, la data de 08 iulie 2011, dosarul s-a predat grefierului delegat pentru punerea în executare a amenzilor judiciare, care a întocmit adresa către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Drobeta-Turnu Severin, adresă semnată de președintele instanței, pârâtul judecător Z.D. și doamna grefier N.A., prin care se comunica soluția pronunțată prin Încheierea din data de 07 iulie 2011, respectiv că s-a dispus anularea amenzilor judiciare în cuantum de câte 500 RON aplicate prin Încheierea de ședință din data de 24 mai 2011, anexându-se acestei adrese copia Încheierii de ședință din 07 iulie 2011.
Situația de fapt reținută de secția pentru judecători s-a fundamentat pe declarațiile pârâtului judecător Z.D., date atât în cursul cercetării disciplinare, cât și în fața secției, în care acesta a afirmat că a procedat în această manieră, deoarece, pe de o parte, a apreciat că, pentru cererile de reexaminare se aplică procedura necontencioasă, astfel că nu există autoritate de lucru judecat, fiind incidente dispozițiile art. 337 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a avut în vedere că, la data la care a soluționat cererile de reexaminare a amenzilor judiciare, completul de judecată, care aplicase sancțiunea, se desființase, prin hotărârea colegiului de conducere.
De asemenea, la stabilirea situației de fapt, se menționează că au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar în cursul cercetării disciplinare, respectiv actele și lucrările Dosarului nr. 3414/225/2011 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, evidențele din sistemul informativ, planificările ședințelor de judecată de la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin pentru luna iulie 2011, Hotărârea nr. 10 din 30 mai 2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, nota de relații întocmită de grefierul de ședință C.C.M. și declarațiile domnilor judecători Z.D., Z.G.C. și F.C.A., audiați în cursul cercetării disciplinare, precum și declarațiile martorilor P.C., C.C.M. și G.D., audiați în cursul soluționării prezentei cauze.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, secția a reținut că pârâtul judecător Z.D., deși cunoștea că, în Dosarul nr. 3414/225/2011 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, dosar soluționat de un alt judecător din cadrul aceleiași instanțe, respectiv domnul judecător Z.D., prin Încheierea din 21 iunie 2011, s-a respins cererea de reexaminare împotriva Încheierii din 24 mai 2011, prin care s-a aplicat amenda judiciară martorilor L.G., Z.T. și G.G., lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, la data de 07 iulie 2011, a soluționat o nouă cerere de reexaminare formulată de aceiași martori.
Secția a mai reținut că această cerere de reexaminare împotriva Încheierii din 24 mai 2011 formulată de martorii L.G., Z.T. și G.G., a fost înmânată, personal, pârâtului judecător de către consilierul juridic al Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, în lipsa unui mandat de reprezentare pentru acesta, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 93 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, iar pârâtul a fixat termen de judecată în aceeași zi, stabilind și completul ce urma să soluționeze cererea ca fiind C11 bis, complet al cărui titular era, deși acesta nu avea planificată ședință de judecată în data respectivă.
S-a apreciat că procedând astfel, pârâtul judecător a încălcat dispozițiile art. 1085 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea celui care a fost sancționat cu amendă judiciară de a formula cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii, și care stabilesc și competența și procedura de judecată a acestei cereri.
Totodată, s-a mai reținut că cererea de reexaminare este o cale specifică de retractare, care se judecă în camera de consiliu cu citarea părților, potrivit art. 85 C. proc. civ., și se soluționează prin încheiere irevocabilă, iar potrivit art. 1085 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii prin care se aplică sancțiunea amenzii judiciare, se poate formula o singură cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.
În ceea ce privește apărarea pârâtului judecător, potrivit căreia pentru instituția reexaminării este aplicabilă procedura necontencioasă, așa încât, conform art. 337 C. proc. civ., o măsură dispusă nu are autoritate de lucru judecat, Secția a reținut că și dacă se poate considera că, în speță, sunt incidente dispozițiile legale ce reglementează procedura necontencioasă, reexaminarea este o cale specifică de retractare, existând doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii judiciare sau despăgubirii însă nu se poate susține că, după ce o cerere de reexaminare s-a soluționat prin încheiere irevocabilă, se poate reanaliza aceeași cerere, prin care se solicită anularea amenzii judiciare.
De asemenea, referitor la instituția reexaminării amenzii judiciare, s-a constatat că dispozițiile art. 1085 C. proc. civ. reglementează o procedură specială, ori, potrivit art. 338 alin. (2) C. proc. civ., în materiile necontencioase, cu privire la care legea prevede o procedură specială sunt aplicabile dispozițiile speciale, care se întregesc cu cele prevăzute de art. 331 - 339 C. proc. civ.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 338 alin. (2) C. proc. civ., precum și prevederile art. 1085 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă, Secția nu a reținut apărarea pârâtului judecător în sensul că soluția asupra cererii de reexaminare nu are autoritate de lucru judecat, apreciind că, altfel, s-ar ajunge la încălcarea caracterului irevocabil al încheierii, precum și la crearea posibilității ca împotriva unei măsuri să se exercite calea de atac, în mod repetat și nelimitat.
Pârâtul judecător a mai invocat, în susținerea faptului că nu există autoritate de lucru judecat, și faptul că situația cererii de reexaminare este similară încuviințării executării silite, în sensul că instanța poate reveni asupra măsurii dispuse însă Secția a apreciat că nu poate reține nici această apărare, deoarece, chiar dacă este vorba despre o procedură necontencioasă în ambele cazuri, nu există identitate în ceea ce privește cele două instituții.
Secția a reținut și că în motivarea încheierii supuse analizei, pârâtul judecător nu a precizat argumentele pentru care, ulterior, respingerii unei cereri de reexaminare, a reanalizat, pe calea unei noi cereri de reexaminare, aceleași măsuri de aplicare a amenzii judiciare, ci doar a indicat considerentele pentru care a revenit asupra măsurii, argumentând, pe de o parte, că petentul, din Dosarul nr. 3414/225/2011, a renunțat la judecarea plângerii contravenționale, iar, pe de altă parte, că martorii, ce fuseseră sancționați, s-au aflat în imposibilitatea de prezentare în fața instanței, din motive obiective.
Pârâtul judecător a susținut că ar exista și practică judiciară în susținerea punctului său de vedere că măsurile dispuse pe calea reexaminării nu au autoritate de lucru judecat, însă această apărare nu a fost primită, motivat de faptul că din situațiile prezentate de acesta, nu a rezultat că a mai existat un alt caz în care, după soluționarea unei cereri de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, s-a mai pronunțat instanța asupra unei noi cereri de reexaminare, astfel cum s-a comunicat și de către vicepreședintele Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin prin Adresa nr. 399 din 07 septembrie 2011.
Referitor la competența de soluționare a cererii de reexaminare, pârâtul judecător a susținut că revine președintelui instanței competența de a soluționa o cerere de reexaminare a unei amenzi judiciare aplicate de către un complet de judecată, desesizat la momentul formulării noilor cereri de reexaminare, însă Secția a constatat că, prin acțiunea disciplinară, nu s-a reținut în sarcina sa o încălcare a normelor de procedură referitor la acest aspect.
În ceea ce privește procedura de soluționare a cererii de reexaminare, s-a constatat că, la judecarea acestei cereri, pârâtul judecător nu a respectat nici dispozițiile art. 85 C. proc. civ., întrucât nu a dispus citarea părților și acestea nici nu aveau termen în cunoștință, petenții nedepunând cererea personal și nici prin mandatar, ci printr-un consilier juridic al instituției unde lucrau.
Pârâtul judecător a mai susținut, prin întâmpinare, că, prin acțiunea disciplinară, se urmărește a se verifica și analiza soluția dispusă într-o cauză, ce nu poate fi analizată decât în cadrul căilor de atac.
Sub acest aspect, Secția a reținut că având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, interpretarea dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Constituția României și respectiv a art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi decât în sensul principiilor instituite prin art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (1) din Constituția României, astfel că nu poate fi invocat principiul independenței judecătorului pentru a justifica o încălcare a normelor de procedură care a condus la nerespectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Secția a constatat că, procedând în modalitatea prezentată, pârâtul judecător a încălcat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 303/2044 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu completările și modificările ulterioare, conform cărora „judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor".
De asemenea, Secția a constatat că pârâtul judecător nu a respectat nici obligațiile stabilite de art. 8 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, potrivit căruia „judecătorii și procurorii sunt obligați să respecte egalitatea cetățenilor în fața legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte și să apere demnitatea, integritatea fizică și morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare".
În concluzie, din punct de vedere al laturii obiective al abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Secția a reținut că pârâtul judecător a încălcat, cu știință, dispozițiile art. 1085 C. proc. civ., deoarece cunoștea că s-a mai soluționat o cerere de reexaminare anterior, prin încheiere irevocabilă, și a dat posibilitatea unor persoane, ofițeri de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, de a formula noi căi de atac împotriva măsurilor sancționatorii luate față de aceștia. De asemenea, s-a reținut că cererea de reexaminare a fost primită de pârâtul judecător, personal, de la o persoană ce nu avea calitatea de mandatar al petenților, fără a se respecta dispozițiile art. 93 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, și cererea s-a soluționat, fără citarea părților, cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., așa încât, prin nerespectarea normelor procedurale menționate s-a creat un regim judiciar special celor trei martori din Dosarul nr. 3414/225/2011 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în scopul rezolvării intereselor acestora, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii.
Nu s-a reținut apărarea potrivit căreia această modalitate de soluționare reprezintă o problemă de practică neunitară, întrucât practica neunitară reprezintă interpretarea diferită, dar în limitele legii, a unor chestiuni de drept, nicidecum aplicarea dispozițiilor procedurale în alt mod decât cel care decurge din finalitatea lor sau omisiunea deliberată a aplicării unora dintre acestea.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că vinovăția pârâtului judecător Z.D. rezultă din modul personal în care a înțeles fie să aplice, fie să omită aplicarea dispozițiilor procedurale, prin anularea amenzilor judiciare aplicate unor petenți, ofițeri de poliție, asigurându-le posibilitatea, nerecunoscută de lege participanților la procesul civil, de a beneficia de o nouă analiză a cererilor lor de reexaminare, în afara oricărui cadru legal, în considerarea calității persoanelor amendate și cu scopul de a crea un cadru corespunzător de desfășurare a relațiilor dintre instanță și Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți.
S-a apreciat că fapta pârâtului judecător, constând în admiterea cererii de reexaminare și revenirea asupra amenzilor judiciare, măsură dispusă prin încheiere irevocabilă, în care petenți erau ofițeri de poliție, a avut drept consecință crearea unor suspiciuni cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea sa, precum și afectarea actului de justiție, prin nerespectarea caracterului irevocabil al unei hotărâri anterioare.
La individualizarea sancțiunii aplicate, în condițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, Secția a avut în vedere că pârâtul judecător nu a mai fost sancționat disciplinar până în prezent, vechimea acestuia în magistratură, consecința faptei sale culpabile constând în afectarea actului de justiție și nerespectarea caracterului irevocabil al unei hotărâri judecătorești, dar și scopul urmărit de pârâtul judecător prin comiterea acestei fapte.
Comisia de disciplină pentru judecători, în acțiunea disciplinară, a reținut în sarcina pârâtului judecător Z.D. și abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a apreciat că fapta de a ignora, cu știință, dispozițiile art. 1085 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin primirea, în propriul birou, de la o persoană, ce nu avea calitatea de reprezentant a celor trei martori, a unor noi cereri de reexaminare a amenzii judiciare, prin omisiunea înregistrării lor în sistemul informatic Ecris și în registrul general al instanței, prin soluționarea lor cu un alt grefier decât cel stabilit prin planificarea de ședință, prin admiterea acestora după respingerea lor irevocabilă, ignorând caracterul executoriu al încheierii anterioare, conferit chiar prin dispozițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ.
Secția a constatat că cele menționate de comisie ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv nerespectarea cu rea-credință a normelor procedurale, reprezintă mijloacele și modalitatea de comitere a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din același act normativ.
Astfel, s-a reținut că pârâtul judecător a încălcat, cu știință, dispozițiile art. 108 C. proc. civ. și a dat posibilitatea unor petenți, ofițeri de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Mehedinți, de a formula noi cereri de reexaminare, primind cererile de la o persoană ce nu era mandatar al petenților, cu nerespectarea prevederilor art. 93 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, și soluționând cererile, fără citarea părților, aceasta fiind modalitatea prin care pârâtul judecător a acceptat rezolvarea intereselor acestor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii.
S-a concluzionat că latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, include și latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din același act normativ, deoarece, prin nerespectarea cu rea-credință a normelor procedurale, respectiv dispozițiile art. 1085 C. proc. civ., în sensul că pârâtul judecător cunoștea că, anterior, fuseseră soluționate alte cereri de reexaminare ale acelorași persoane și împotriva aceleiași sancțiuni, prin încheiere irevocabilă, precum și dispozițiile art. 85 C. proc. civ. privind citarea părților la soluționarea cererii, pârâtul a acceptat rezolvarea intereselor unor persoane, având în vedere calitatea acestora de ofițeri de poliție, creându-le un regim diferențiat în raport cu alți cetățeni.
De asemenea, și sub aspectul laturii subiective, Secția a considerat că pârâtul judecător nu a respectat normele procedurale, cunoscând situația concretă în speța respectivă, în scopul creării pentru persoanele sancționate a unui cadru legal diferit în mod pozitiv, avându-se în vedere calitatea acestora de ofițeri de poliție, așa încât, în ambele abateri disciplinare vinovăția s-a apreciat a fi sub forma intenției directe.
Împotriva hotărârii instanței disciplinare, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs judecătorul Z.D.
În argumentarea recursului formulat, judecătorul Z.D. a susținut că în ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, i se impută faptul că ar fi pronunțat a doua oară o soluție pe cererea de reexaminare, fapt ce în opinia sa nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale, fiind o procedură necontencioasă, iar potrivit art. 377 C. proc. civ., încheierile nu au puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește Dosarul nr. 3414/225/2011, recurentul a susținut că prima cerere de reexaminare a fost semnată doar de către unul din cei trei petenți, astfel încât nu se poate spune că cel puțin pentru doi dintre aceștia ar fi soluționat o a doua cerere de reexaminare. Totodată, a arătat că dosarul menționat a fost soluționat prin încheiere de renunțare la judecată, hotărâre ce nu a fost comunicată părților și care poate fi atacată cu recurs, situație în care, în ipoteza admiterii căii de atac, irevocabilitatea măsurii de sancționare poate fi pusă în discuție de o eventuală casare pentru nerespectarea formelor de procedură.
În susținerea acestei prime critici formulate, recurentul a mai arătat că în practica instanțelor există nenumărate situații în care s-au soluționat cereri de reexaminare după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 1085 C. proc. civ.
Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, recurentul a susținut că potrivit art. 95 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, planificarea de permanență nu include grefierul de ședință, ci numai președintele de complet, alături de planificarea judecătorului de serviciu și a celor specializați în materie penală.
În ceea ce privește înregistrarea cererii de reexaminare în sistemul Ecris, recurentul a susținut că această operațiune nu intră în atribuțiile judecătorului, fiind obligația grefierului de complet, iar referitor la soluționarea cererii de reexaminare fără citarea părților, s-a susținut că ar fi o nulitate relativă, astfel încât numai petenții ar fi îndreptățiți să invoce o eventuală neregularitate procedurală. Cu privire la depunerea cererilor de reexaminare de către consilierul juridic al Inspectoratului de Poliție Județean și nu de către petenți personal, recurentul a arătat că cererile poartă semnătura petenților, iar procedura în care au fost formulate nu are legătură cu fondul litigiului și nu urmărește un drept potrivnic unei părți.
În continuare, a susținut recurentul că nu poate fi reținută în sarcina sa vinovăția sub forma relei-credințe sau gravei neglijențe, și chiar în situația aplicării greșite a dispozițiilor legale privind instituția amenzii judiciare, nu poate fi reținută săvârșirea unei abateri disciplinare, nefiind întrunite elementele constitutive ale faptei, cu referire la latura obiectivă, latura subiectivă și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul Consilului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de recurent, cât și a apărărilor intimatului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Hotărârea nr. 3/J din 20 martie 2012 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, atacată cu recurs, a admis, în parte, acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 a aplicat sancțiunea „avertisment" judecătorului Z.D., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din același act normativ și a respins acțiunea disciplinară cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din lege.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută în sarcina recurentului săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, conform căruia constituie abatere disciplinară acceptarea rezolvării intereselor unor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii.
Din perspectiva laturii subiective, Secția pentru judecători a reținut că vinovăția judecătorului în săvârșirea faptelor îmbracă forma relei-credințe, rezultată din faptul că pârâtul judecător cunoștea că, anterior, fuseseră soluționate alte cereri de reexaminare ale acelorași persoane și împotriva aceleiași sancțiuni, prin încheiere irevocabilă, că a soluționat cererile cu încălcarea dispozițiilor privind citarea părților, acceptând astfel rezolvarea intereselor unor persoane și creându-le un regim diferențiat în raport cu alți cetățeni.
Angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului este supusă cerinței îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la faptă, vinovăție și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul produs, iar în ceea ce privește vinovăția, aceasta trebuie constatată în mod cert, în baza probatoriului administrat în cauză.
Din această perspectivă, este de menționat că se impune a fi făcută distincția între încălcarea normelor de procedură ca și greșeală de judecată pe de o parte, săvârșită de judecător pe parcursul soluționării cauzei și pe de altă parte, nerespectarea normelor de procedură în context disciplinar.
În acest sens, se constată că instanța disciplinară a dat o interpretare greșită materialului probator administrat în cauză, prin reținerea existenței elementului intențional, volitiv, de natură a atrage răspunderea disciplinară a magistratului pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, deoarece fapta, astfel cum a fost reținută nu poate fi considerată ca acceptare a rezolvării intereselor unor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii.
Aplicarea sau interpretarea greșită a legii constituie motive de nelegalitate a unei hotărâri și, potrivit legii procesuale, acestea pot fi examinate în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, motiv pentru care nu pot face obiectul unei acțiuni disciplinare.
În acest context, Înalta Curte constată că fapta judecătorului astfel cum a fost reținută, ca reprezentând abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, poate avea ca și cauză o eventuală greșeală de judecată și nu o cauză de angajare a răspunderii disciplinare a magistratului, deoarece din perspectiva laturii subiective nu se poate reține vinovăția judecătorului în săvârșirea faptei cu rea-credință.
Într-o altă exprimare nu se poate reține că prin soluționarea cererii de reexaminare judecătorul a judecat cu rea-credință normele procedurale ale art. 1085 C. proc. civ. ci, eventual, se poate aprecia că judecătorul a interpretat eronat dispozițiile legale mai sus-menționate.
Prin urmare, în considerarea tuturor celor expuse și a dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea disciplinară exercitată împotriva recurentului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Z.D. împotriva Hotărârii nr. 3/J din 20 martie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.
Modifică hotărârea, în sensul că, respinge acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2012.