Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 14 mai 2002, reclamanții S.C.C.I., S.C.I., C.I., P.J.A., P.Ș.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M. și P.M.A. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Constanta, Ministerul Finanțelor Publice și SC D.M. SRL, solicitând obligarea acestora la restituirea imobilului teren în suprafață de 65,2 ha., denumit în vechile acte de proprietate parcela I și II, situat în intravilanul municipiului Constanta, în zona cartierelor V.N., Km x-y și F.S..
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctelor S.M.I. și C.E., iar terenul în litigiu a fost proprietatea acestora, fiind preluat de stat în anul 1945, prin expropriere, fără titlu valabil.
Deși au notificat Primăria Constanța, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru restituirea acestor terenuri, formulând și cerere în acest sens, cererea nu a fost soluționată și, mai mult, aceasta a atribuit în folosință gratuită către A.N.L., prin Hotărârea Consiliului Local Municipiul Constanța nr. 264 și nr. 480/2001, suprafața de 1,62 ha. și 1,58 ha., în vederea construirii unui ansamblu de locuințe.
După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1900 din 25 octombrie 2007, a admis în parte acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în sensul că a obligat pârâții să acorde reclamanților măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent sau acordarea de despăgubiri bănești potrivit titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 65,2 ha. situat în intravilanul municipiului Constanța, în zona cartierelor V.N., Km x-y și F.S.; a obligat pârâții la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Printr-o cerere transmisă instanței de apel la data de 20 februarie 2008, Primăria municipiului Constanța a formulat cerere de aderare la apelul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, „motivat de incidența în speță a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, față de regimul juridic al proprietății la momentul preluării abuzive".
La data de 19 martie 2008, succesorii reclamantei C.I., decedată în 2007, respectiv C.C., C.T. și C.M., precum și reclamanții P.J.A., P.M.M., P.M.A., P.Ș.G., P.A.M. și P.M.R. au formulat o cerere de aderare la apel, prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării Primăriei Constanța la restituirea în natură a terenului liber.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 380C din data de 28 septembrie 2011, a admis apelurile pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Primăria municipiului Constanța; a respins, ca nefondate, apelurile reclamanților; a schimbat în tot sentința apelată, astfel: a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; în baza art. 8 din Legea nr. 10/2001, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Constanța.
Împotriva acestei decizii, au formulat recursuri reclamanții S.C.I., S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S., S.A.A., P.J.A., P.Ș.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. și C.C..
Reclamantul S.C.I. și-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 4-8 C. proc. civ. și a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii soluției instanței de fond, prin care s-a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamanților și obligarea Primăriei municipiului Constanța și a Ministerului Finanțelor Publice să acorde reclamanților măsuri reparatorii și, după caz, restituirea în natură pentru terenul în suprafață de 65,2 ha. situat în intravilanul municipiului Constanța.
Reclamanții S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S. și S.A.A. au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în principal modificarea deciziei atacate, admiterea apelului incident declarat de reclamanți, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile apelate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei Primăria municipiului Constanța la restituirea în natură a suprafețelor de teren identificate ca fiind libere și la acordarea de despăgubiri pentru suprafețele ce nu se pot restituit în natură; în subsidiar, au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la altă instanță, egală în grad cu cea care a judecat apelul, în măsura în care se apreciază că este necesară administrarea de probe suplimentare, în vederea clarificării situației de fapt.
Reclamanții P.J.A., P.Ș.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. și C.C. au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au solicitat modificarea hotărârii recurate, precum și modificarea în parte a sentinței nr. 1900/2007 a Tribunalului Constanța, în sensul restituirii în natură a terenurilor libere și acordării de despăgubiri pentru terenurile ocupate.
În esență, reclamanții au criticat deciziei instanței de apel sub aspectul greșit interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că aceasta, în mod eronat, a pus un semn de egalitate între terenurile extravilane și cele agricole. Nu există text de lege care să susțină că toate terenurile agricole sunt extravilane sau că terenurile intravilane nu pot fi agricole.
Cauza de față se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, în sensul că preluarea s-a făcut „fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării".
În opinia reclamanților, caracterul intravilan al terenului la data preluării abuzive (în interiorul orașului Constanța), indiferent de categoria de folosință a acestuia, face ca repararea prejudiciului să se facă conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește situația juridică reală a terenurilor, reclamanți au arătat că nu se face dovada temeinică a faptului că se află în domeniul public al localității.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția lipsei obiectului acțiunii, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ..
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14 mai 2002, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilul teren în suprafață de 65,2 ha, ca urmare a nesoluționării notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamanții au arătat în acțiunea introductivă că Primăria municipiului Constanța nu a respectat dispozițiile art. 23 din legea specială, conform cărora unitatea deținătoare are obligația de a soluționa cererea de restituire a imobilului în termen de 60 de zile. Totodată, s-a arătat că pârâta a primit notificările și actele doveditoare și a răspuns reclamanților că acestea au fost înaintate Comisiei de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Constanța, pentru a fi soluționate.
În faza procesuală a recursului, reclamanții au depus la dosar înscrisuri doveditoare privind soluționarea notificărilor din 15 iunie 2001 prin emiterea dispoziției din 21 martie 2007 a primarului municipiului Constanța, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenurilor, formulată de petenți. Această dispoziție a fost contestată de reclamanți în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, la data de 16 aprilie 2007, formându-se Dosarul nr. 3689/118/2007, aflat pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă.
Așadar, reclamanții au înțeles să atace dispoziția emisă de primarul municipiului Constanța în baza Legii nr. 10/2001, prin formularea unei contestații înregistrate la data de 16 aprilie 2007, pe rolul Tribunalului Constanța.
Cum reclamanții nu au depus în prezentul dosar nicio cerere precizatoare a acțiunii, nici anterior soluționării notificării, nici la momentul emiterii dispoziției de respingere a notificării, respectiv în anul 2007, instanța învestită cu soluționarea pricinii nu poate să judece cauza în raport de cele statuate prin Decizia nr. XX/2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Drept urmare, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul de față, precum și faptul că pe rolul Tribunalului Constanța se află Dosarul nr. 3689/118/2007, având ca obiect contestația formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a terenurilor în litigiu, Înalta Curte constată că prezenta acțiune a rămas fără obiect.
Obiectul acțiunii civile reprezintă pretenția concretă a reclamantului, respectiv protecția unui drept subiectiv sau a unui interes, a cărui realizare se face pe calea justiției.
În speță, obiectul acțiunii este reprezentat de cererea de restituire în natură a imobilului, formulată de reclamanți ca urmare a nesoluționării notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001, de către pârâta Primăria municipiului Constanța.
Or, notificările din 15 iunie 2001 au fost soluționate prin emiterea dispoziției din 21 martie 2007 a primarului municipiului Constanța. Reclamanții au optat pentru contestarea acestei dispoziții în cadrul Dosarului nr. 3689/118/2007 al Tribunalului Constanța, așa încât, în lipsa unei cereri precizatoare în această cauză, acțiunea de față a rămas fără obiect.
Pe cale de consecință, excepția lipsei obiectului acțiunii urmează a fi admisă, sens în care se va dispune admiterea recursurilor și a apelurilor, în mod formal, aceasta fiind singura modalitate procesuală prin care instanța poate să dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanți, ca rămasă fără obiect.
Excepția tardivității recursului declarat de reclamanții P. și C. va fi respinsă, deoarece soluția de respingere a acțiunii, ca rămasă fără obiect dă naștere unui litisconsorțiu procesual obligatoriu, care este guvernat de regula dependenței procesuale a coparticipanților și care impune pronunțarea unei hotărâri uniforme. Instanța trebuie să constate lipsa obiectului acțiunii, astfel încât orice posibilitate de fracționare este exclusă, pronunțarea aceleiași soluții față de toți reclamanții reprezentând o necesitate juridică obiectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamanții P.J.A., P.Ș.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. și C.C..
Admite excepția lipsei obiectului acțiunii.
Admite recursurile declarate de reclamantul S.C.I., de reclamanții S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S., S.A.A. și de reclamanții P.J.A., P.Ș.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. și C.C. împotriva deciziei nr. 380C din data de 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că admite și apelurile declarate de reclamanții S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S., S.A.A., P.J.A., P.Ș.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M., C.C. împotriva sentinței nr. 1900 din data de 25 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția civilă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Constanța și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca rămasă fără obiect.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.