Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 04 iunie 2009 și precizată la 16 noiembrie 2009, reclamanții B.C. și B.A. au solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001, Anexa F1, poziția 3 privind atestarea domeniului public al județului Prahova, municipiilor , orașelor și comunelor din județul Prahova pentru terenul în suprafață de 381,60 m.p., situat în municipiul Ploiești, str. R., județul Prahova.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin actul administrativ contestat a fost atestată în mod nelegal proprietatea publică a municipiului Ploiești asupra terenului în suprafață de 381,60 mp, situat în perimetrul str. R. - str. I.M. - str. G.D. - str. B. - str. S.M. din municipiul Ploiești, pentru care au formulat cerere de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001.
Reclamanții au învederat că acest act a vătămat dreptul lor de proprietate, deoarece terenul revendicat nu a fost declarat bun de uz sau de interes public, național sau local, astfel că nu face parte din domeniul public al municipiului Ploiești.
La data de 24 iunie 2009, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția tardivității acțiunii, cu motivarea că reclamanții nu au respectat termenul de 1 an pentru sesizarea instanței, față de data publicării H.G. nr. 1359/2001 sau de data la care au luat cunoștință de acest act administrativ.
La data de 07 septembrie 2009, C.E.M. și Ș.D.P. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001, Anexa F1, poziția 3, pentru terenul în suprafață de 1.272 m.p. situat în municipiul Ploiești, str. R., invocând aceleași motive de nelegalitate ca reclamanții și susținând că le-a fost vătămat dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Pârâta Primăria Municipiului Ploiești a invocat la data de 18 ianuarie 2010 excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de Guvernul României prin încheierea dată în ședința publică de la 26 octombrie 2009, constatând că reclamanții au formulat plângere prealabilă cu respectarea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și au sesizat instanța cu acțiunea în anulare în termenul de decădere de 1 an, pentru motive temeinice, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din aceeași lege.
Prin încheierea dată în ședința publică de la 18 ianuarie 2010, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Ploiești, avându-se în vedere obiectul acțiunii principale și lipsa capacității procesuale a acestei structuri funcționale din municipiul Ploiești.
Pe fondul cauzei, aceeași instanță a pronunțat sentința nr. 95 din 19 aprilie 2010, prin care a admis acțiunea și cererea de intervenție formulată în interes propriu și a anulat în parte H.G. nr. 1359/2001, Anexa F, poziția 3 pentru suprafețele de 369 m.p., perimetrul ABFEA, și 1.366 m.p., perimetrul MNRQM, identificate pe schița de plan de expertul B.L., situate în municipiul Ploiești, B-dul R., județul Prahova.
Hotărând astfel, instanța de fond a avut în vedere că terenurile în suprafață de 369 m.p. și 1.366 m.p. nu sunt bunuri de utilitate publică, după cum rezultă din concluziile expertizei de specialitate și din înscrisurile emise de autoritatea publică locală, iar emitentul actului contestat nu a făcut dovada că imobilele respective au fost dobândite în proprietatea publică a municipiului Ploiești prin unul din modurile enumerate la art. 7 lit. a)-f) din Legea nr. 213/1998 și în atare situație, au fost nelegal atestate în domeniul public. Din acest considerent, s-a apreciat că H.G. nr. 1359/2001 a fost emisă nelegal, cu încălcarea dreptului reclamanților și intervenienților de a li se soluționa cererile de restituire în natură a terenurilor respective în baza Legii nr. 10/2001, în aceleași condiții cu alte persoane îndreptățite, care au deținut terenuri în perimetrul str. R. - str. I.M. - str. G.D. - str. B. - str. S.M.
Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din 26 octombrie 2009 și din 18 ianuarie 2010, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificate hotărârile atacate, în sensul respingerii ca tardive a acțiunii principale și a cererii de intervenție și să se constate că Primăria municipiului Ploiești are calitate procesuală pasivă. În subsidiar, recurentul a solicitat modificarea în tot a hotărârii date pe fondul cauzei, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii și a cererii de intervenție formulată în interes propriu.
Recurentul a criticat soluția de respingere a excepției privind tardivitatea cererilor formulate de reclamanți și de intervenienți, arătând că acestea au fost formulate cu depășirea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării sau luării la cunoștință a actului prin măsura oficială a publicării în M. Of., realizată la 18 februarie 2002 prin publicarea H.G. nr. 1359/2001 și a anexelor la hotărâre în M. Of. nr. 128 bis.
Recurentul a învederat că și în ipoteza în care nu s-ar lua în considerare data publicării actului administrativ contestat, instanța de fond trebuia să analizeze înscrisurile depuse la dosar și din care rezulta cu evidență că atât reclamanții, cât și intervenienții, aveau cunoștință de emiterea și conținutul H.G. nr. 1359/2001 după comunicarea dispozițiilor nr. 4839 din 19 mai 2004 și nr. 7794/2005 emise de Primarul municipiului Ploiești, prin care li s-au respins cererile de restituire în natură a terenurilor solicitate, cu motivarea că acestea aparțin domeniului public al municipiului Ploiești. De asemenea, recurentul a arătat că reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată și cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni care, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, realizată în cauză prin adresa din 11 iulie 2008.
Încheierea din ședința publică de la 18 ianuarie 2010 a fost criticată pentru soluția de admitere a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Ploiești, arătându-se că participarea acesteia în proces era necesară pentru a se da posibilitatea reprezentanților unității administrativ-teritoriale și anume, municipiul Ploiești, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra terenurilor în litigiu, să facă apărări corespunzătoare și să lămurească aspecte legale de regimul juridic al imobilelor.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a anulat H.G. nr. 1359/2001, care este anterioară datei la care intimații-reclamanți și intervenienți au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001, astfel că dreptul lor de proprietate nu era actual și nu a existat o vătămare a drepturilor recunoscute de lege sau a intereselor legitime, care să justifice legitimarea procesuală activă pentru cererea de anulare a actului administrativ.
În interesul recurentului, la data de 25 ianuarie 2011, Municipiul Ploiești și Consiliul Local al municipiului Ploiești au formulat cerere de intervenție, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate, în sensul respingerii acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu pentru considerentele expuse în dezvoltarea cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul recurentului, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, persoana vătămată poate sesiza instanța judecătorească competentă în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii ori data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile sau a cererii. Conform alin. (2) al aceluiași articol, în toate cazurile, pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, luării la cunoștință.
Această reglementare a fost greșit interpretată de instanța de fond pentru soluționarea excepției invocate de recurentul-pârât cu privire la tardivitatea cererilor formulate de intimații-reclamanți și intervenienți pentru anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001.
În soluționarea acestei excepții, instanța de fond a apreciat eronat că a fost respectat termenul de 1 an pentru formularea acțiunii în anulare, considerând că termenul a început să curgă de la data de 09 iunie 2008, când s-a pronunțat decizia nr. 169/2008 a Curții de Apel Ploiești, în considerentele căreia s-a reținut existența H.G. nr. 1359/2001 privind apartenența la domeniul public al municipiului Ploiești a terenurilor solicitate de intimații-intervenienți.
Față de natura actului juridic dedus judecății, instanța de fond nu a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 107 din Constituție măsura oficială de comunicare a hotărârilor Guvernului, către cei interesați, măsură care condiționează însăși intrarea în vigoare a acestor acte administrative și opozabilitatea lor, este publicarea în M. Of. al României și acesta este momentul de la care încep să curgă și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
În consecință, atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu au fost tardiv formulate prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu depășirea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării actului/luării la cunoștință a actului prin măsura oficială a publicării în M. Of. nr. 128 din 18 februarie 2002 a H.G. nr. 1359/2001, cu anexele hotărârii.
Tardivitatea cererilor de anulare parțială a H.G. nr. 1359/2001 rezultă, de asemenea, din situația de fapt concretă a intimaților-reclamanți și intervenienți, care au cunoscut atât existența, cât și conținutul actului respectiv pe parcursul derulării procedurilor administrative și judiciare inițiate de ei pentru restituirea în natură a terenurilor, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Astfel, intimații-reclamanți au avut cunoștință de emiterea H.G. nr. 1359/2001 din anul 2004, când prin dispoziția nr. 4839 din 19 mai 2004 emisă de Primarul municipiului Ploiești s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 451,80 m.p., cu motivarea că terenul respectiv aparține domeniului public al municipiului Ploiești.
Cu aceeași motivare a fost respinsă prin dispoziția nr. 7794/2005 a Primarului municipiul Ploiești și cererea intimaților-intervenienți pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.635 m.p., situat în municipiul Ploiești, B-dul R.
H.G. nr. 1359/2001 a fost depusă și a fost reținută în considerentele de drept ale deciziei nr. 774 din 31 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și ale sentinței civile nr. 359 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă, pronunțate în contradictoriu cu intimații-reclamanți și intervenienții, astfel că, la data hotărârilor respective, aceștia aveau cunoștință de actul administrativ individual emis de recurentul-pârât cu privire la terenurile solicitate în procedura Legii nr. 10/2001.
Raportat la toate aceste elemente ale situației de fapt, rezultă că acțiunea principală formulată la 04 iunie 2009 și cererea de intervenție formulată la 07 septembrie 2009 sunt tardive și se impunea respingerea lor, ca o consecință a admiterii excepției invocate de recurentul-pârât în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și cererea de intervenție accesorie și va modifica hotărârile atacate, în sensul respingerii ca tardive a acțiunii formulate de reclamantul B.C. și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C.E.M. și Ș.D.P.
Excepția de procedură privind tardivitatea cererii de chemare în judecată are caracter dirimant, astfel că se impune a fi modificată și încheierea din 18 ianuarie 2010, fără a mai fi necesară cercetarea motivelor de recurs invocate pe fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de intervenție în interesul recurentului de Municipiul Ploiești și Consiliul local al municipiului Ploiești.
Admite recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 95 din 19 aprilie 2010, a încheierii din 26 octombrie 2009, precum și a încheierii din 18 ianuarie 2010 ale Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Modifică hotărârile atacate, în sensul că respinge, ca tardive, acțiunea formulată de reclamantul B.C. și cererea de intervenție formulată de C.E.M. și Ș.D.P.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.