Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC "F. - T.F.I." SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română, anularea deciziei emise în luna iulie 2011, prin care i s-a retras licența de transport feroviar nr. X/2010, precum și a deciziei prin care i s-a retras certificatul de siguranță, partea A și B, din aceeași lună.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat, solicitând respingerea acțiunii, și susținând că măsurile adaptate sunt consecința neîndeplinirii de către reclamantă a cerințelor impuse cu ocazia autorizării, ca operator de transport feroviar de călători.
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința nr. 362 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași a respins atât excepția puterii lucrului judecat, excepție ridicată de pârâtă, cât și acțiunea formulată de reclamanta S.C. F. - T.F.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română - AFER.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că în iunie 2011, s-a efectuat o inspecție de stat la SC F. T.F.I. SRL, ocazie cu care s-a constatat, printre altele, faptul că societatea dispune de trei salariați cu responsabilități în siguranța circulației, ale căror contracte au fost suspendate în luna iulie 2010, că nu există documente specifice activității de instruire, că nu au fost întocmite documentele necesare examinării medicale a salariaților, pentru anul 2011, că a fost întreruptă activitatea de transport feroviar pentru o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, și că nu sunt îndeplinite cerințele în materie de competență profesională pentru tipurile de servicii pentru care s-a acordat licența de transport feroviar.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în urma acestor constatări, pârâta a dispus retragerea licenței de transport feroviar nr. X/2010, prin actul din 7 iulie 2011, pe motiv că: "s-a întrerupt activitatea pentru 12 luni consecutive, începând cu data de 8 iulie 2010", că nu s-a dovedit că societatea "dispune de structuri organizatorice adecvate pentru exercitarea unui control operațional și a unei supravegheri sigure și eficace a serviciilor de transport feroviar", că "nu mai îndeplinește cerințele în materie de competență profesională, precum și cele privind deținerea de material rulant motor cu caracteristicile tehnice și de dotare impuse" și că "nu a solicitat prelungirea termenului de reîncepere a activității de transport feroviar".
Prima instanță a mai reținut că prin Hotărârea nr. 9 din 4 august 2011, Consiliul de Conducere al Autorității Feroviare Română a respins contestația, menținând decizia OLFR de retragere a licenței nr. X/2010.
Din analiza actelor de la dosar, judecătorul fondului a constatat că excepția autorității de lucru judecat este nefondată, având în vedere că; prin Sentința nr. 239 din 18 august 2011, Curtea de Apel Iași a soluționat doar cererea de suspendare a executării deciziei emise de AFER, în luna iulie 2011, astfel că hotărârea pronunțată în acea cauză, are urmări doar în ceea ce privește executarea actului administrativ, nu și în ceea ce privește fondul raportului juridic litigios.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că actul din 7 iulie 2011 emană de la autoritatea care a emis licența de transport feroviar nr. X/2010, că este semnat de reprezentantul legal al acestei autorități, că el se întemeiază pe nota de constatare nr. Y/2011, încheiată de ISF Iași, precum și pe "declarația nr. Z/2011 dată de directorul general D.A.", și că în cuprinsul actului sunt evidențiate principalele deficiențe reținute în sarcina operatorului de transport, astfel că sunt îndeplinite condițiile de formă cerute de OMT nr. 535/2007.
De asemenea, având în vedere că reprezentantul legal al reclamantei a confirmat că SC F. T.F.I. SRL Iași și-a suspendat activitatea de transport feroviar, începând cu data de 8 iulie 2010, iar în cauză nu sunt dovezi de natură să infirme constatările consemnate în cuprinsul notei încheiate la data de 29 iunie 2011, referitoare la faptul că s-a procedat la suspendarea contractelor de muncă încheiate cu salariații cu responsabilități în siguranța circulației, prima instanță a constatat că măsura luată de pârâtă este în deplină concordanță cu prevederile OMT nr. 535/2007.
Recursul
Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Iași, a declarat recurs SC F. TFI SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esență următoarele:
- Consideră recurenta că, în cazul de față intimata nu a făcut dovada existenței unei decizii motivate, în formă scrisă, emisă în urma analizei situației concrete, care trebuia făcută în cadrul organismului de licențiere. Se arată că instanța de fond a greșit atunci când a considerat că actul din 7 iulie 2011 este un act administrativ valid de retragere a unei licențe de transport feroviar.
- Arată recurenta că este greșită interpretarea instanței de fond în sensul că organismul de control a fost abilitat prin actul normativ să evalueze fiecare situație concretă apărută și în funcție de natura și gravitatea încălcărilor constatate la regimul de transport feroviar licențiat, să aplice sancțiunea suspendării ori a retragerii licenței de transport feroviar, reprezentând o adăugare la lege.
- Recurenta a arătat de asemenea că, suspendarea activității de transport în anul 2010 a avut cauze obiective, care nu au avut vreo legătură cu modul de organizare a activității acesteia.
Susține recurenta că în perioada de inactivitate este imposibilă perturbarea siguranței circulației pe calea ferată din cauză că un post nu este ocupat sau vreun salariat nu are efectuată vizită medicală.
Reluarea activității recurentei urma să se facă până la data de 23 august 2013, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din anexa I la H.G. nr. 1405/2007, dată până la care recurenta își planificase să îndeplinească toate cerințele legale pentru a desfășura activitate de transport feroviar.
- În ceea ce privește retragerea certificatelor de siguranță, arată recurenta că aceasta reprezintă o măsură accesorie, anularea deciziei de retragere a licenței determină și anularea deciziei de retragere a certificatelor de siguranță, fiind însă obligatorie dispoziția instanței de judecată.
În drept, cererea de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs
Pârâta - intimată Autoritatea Feroviară Română - AFER - a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Considerentele și soluția adoptată de instanța de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
- Primul motiv de recurs este nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de fond în mod corect, actul prin care OLFR i-a retras reclamantei licența de transport feroviar - nr. X/2010, îndeplinește exigențele Ordinului nr. 535/2007, Anexa 1, art. 21(2) coroborat cu art. 23(1), neexistând în cauză condiția denumirii actului prin care s-a hotărât retragerea licenței.
De asemenea, este un act emis în formă scrisă și prin faptul că face trimitere la nota de constatare nr. Y/2011 încheiată de ISF Iași și pe Declarația nr. Z/2011 dată de directorul general D.A. este îndeplinită condiția motivării actului administrativ, atât în fapt cât și în drept.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că nu a avut loc o analiză corectă a situației de fapt, actul a fost emis de autoritatea publică care a emis licența de transport, fiind semnată de reprezentantul său legal care și-a însușit neconformitățile în activitatea de control feroviar așa cum au fost prezentate în nota de constatare.
- Interpretarea dată de instanța de fond în sensul că organismul de control putea în urma evaluării situației concrete să aplice măsurile cu caracter sancționator în funcție de gravitatea încălcărilor constatate este pertinentă câtă vreme în speță natura încălcării nu duce la suspendarea licenței de transport feroviar ci la retragerea acesteia - conform art. 19(1), Anexa 1, art. 21(2), art. 23(1).
În speță, suspendarea licenței de transport pentru motive precum întreruperea activității pentru 12 luni consecutive, fără a se comunica întreruperea acestei activități pentru 6 luni sau nesolicitarea după 6 luni a prelungirii termenului de reîncepere a activității - art. 23 (2) din Anexa 1 la OMTC nr. 535/2007,- nu ar fi constituit o sancțiune veritabilă, neavând ce suspenda din moment ce activitatea era deja întreruptă de peste 12 luni.
- Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta nu a produs dovezi contrare celor reținute în nota de constatare iar prin declarațiile directorului general (D.A.) al recurentei, acesta a arătat că și-a suspendat activitatea de transport feroviar din data de 8 iulie 2010 iar materialul rulant de cale ferată de care dispunea nu a fost înmatriculat în România - acestea reprezentând întocmai constatările echipei de control.
Referirile recurentei privind calamitățile naturale și motivele pentru care nu mai dispune de personal de exploatare apt pentru efectuarea serviciilor de transport feroviar de marfă și călători - nu sunt de natură a schimba constatările efectuate cu ocazia inspecției, în fapt luându-se act de existența unor neconformități în activitatea de operator transport feroviar - arătate mai sus și necontestate de recurent ci doar explicate într-un mod sau altul.
- În privința celui de-al patrulea motiv de recurs, se reține că nu există o critică veritabilă privind retragerea certificatelor de siguranță în urma retragerii licenței de transport feroviar în conformitate cu prevederile art. 19(2) din Ordinul MT nr. 535/2007, recurentul însuși este de acord cu consecința ce derivă din retragerea licenței de transport feroviar.
Neexistând motive pentru anularea actului administrativ prin care s-a dispus măsura sancționatorie a retragerii licenței de transport feroviar rezultă că și retragerea certificatelor de siguranță este legală și temeinică.
Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs
Față de cele arătate mai sus, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC "F. T.F.I." S.R.L. împotriva Sentinței nr. 362 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - CL