Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 30 ianuarie 2012, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat secției ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtului J.E., judecător în cadrul Judecătoriei Deva, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, exercitarea funcției, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu gravă neglijență, efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile și absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat, abateri prevăzute de art. 99 lit. e), g), h) teza a II-a, i) și j) din același act normativ.
Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin hotărârea nr. 10/J din 4 iulie 2012, a admis acțiunea și, în baza art. 100 lit. e) [lit. d) în reglementarea anterioară] din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului J.E. de la Judecătoria Deva sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură”, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e), g), h) teza a II-a, i) și j) din legea menționată.
Pentru a hotărî astfel, instanța disciplinară a reținut, pe baza probatoriului administrat atât în cursul cercetării disciplinare, cât și de către secție în mod nemijlocit, următoarea situație de fapt:
1. Deși a fost numit în funcția de judecător la Judecătoria Deva prin decretul Președintelui României nr. 591 din 20 iunie 2011, publicat în M. Of. nr. 440/23.06.2011, pârâtul J.E. și-a nesocotit obligația de a se prezenta la instanță pentru a-și începe activitatea de la data publicării decretului de numire în funcție, absentând de la serviciu în perioada 23 iunie-1 iulie 2011 și prezentându-se la Judecătorie abia la data de 4 iulie 2011, în condițiile în care conducerea instanței a făcut toate demersurile pentru a-l contacta.
De asemenea, fără să anunțe conducerea instanței, pârâtul judecător nu s-a prezentat la serviciu în zilele de 28-29 iulie 2011, 1 august 2011, 3-5 august 2011, însă, ulterior, la data de 8 august 2011, pentru a justifica aceste absențe, a formulat cerere de efectuare a concediului de odihnă, cerere aprobată de conducerea Tribunalului Hunedoara în data de 9 august 2011.
Secția a constatat că judecătorul J.E. a lipsit de la serviciu, nemotivat, câte o perioadă de timp și în fiecare dintre lunile din intervalul iulie-octombrie 2011, fără a anunța conducerea instanței, deși a fost atenționat și i s-au cerut explicații referitor la acest comportament.
De asemenea, s-a constatat că certificatele de concediu medical depuse de judecător la dosar justifică numai o parte din întreaga perioadă în care pârâtul a absentat de la serviciu.
Instanța disciplinară a apreciat că procedând astfel, pârâtul judecător a încălcat prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) și d) din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, urmarea acestui comportament fiind perturbarea activității instanței, care a constat în faptul că ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei Deva au fost nevoiți să preia activitățile acestuia.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că vinovăția pârâtului judecător a îmbrăcat forma intenției directe, deoarece acesta cunoștea că are obligația de a se prezenta la instanță, nejustificând în mod credibil lipsa de la serviciu și, chiar dacă nu a urmărit să afecteze activitatea judecătoriei, a avut reprezentarea faptului că acest comportament este inadecvat și neconform regulilor de disciplină a muncii.
Raportat la prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a considerat că fapta astfel expusă întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. j).
2. Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de disciplină a reținut că, în perioada 1 august-4 septembrie 2011, magistratul pârât a fost desemnat ca judecător de serviciu, având și atribuția de dispunere a măsurilor necesare pentru pregătirea judecății, anterior primului termen de judecată.
Pârâtul, însă, nu și-a îndeplinit această obligație de serviciu, astfel încât un număr de aproximativ 300 de dosare nu au primit nicio rezoluție, ceea ce a determinat întârzieri majore în activitatea instanței, fiind necesar ca alți doi judecători să efectueze acele lucrări în dosarele respective, în condițiile în care aceștia erau, la rândul lor, programați și în ședințe de judecată sau redactau hotărârile pronunțate.
Secția a constatat că judecătorul în cauză a beneficiat de sprijinul colegilor pentru a-și însuși cunoștințele necesare îndeplinirii activității de judecător de serviciu, însă acesta nu a fost consecvent în pregătirea sa profesională și nici nu a adoptat o atitudine responsabilă, în condițiile în care a recunoscut că îi lipseau deprinderile pentru rezolvarea lucrărilor, ceea ce a condus și la o reducere a solicitudinii colectivului.
În consecință, s-a apreciat că, prin comportamentul pe care a înțeles să îl adopte, magistratul a încălcat prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ale art. 4 și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare și pe cele ale art. 12 teza a II-a din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.
Sub aspectul laturii subiective, s-a considerat că vinovăția judecătorului J.E. rezultă din faptul că, deși nu a refuzat explicit să-și îndeplinească atribuțiile de judecător de serviciu, totuși a absentat în mod repetat sau nu a completat rezoluțiile pentru dosarele nou înregistrate cu măsurile necesare desfășurării ședințelor de judecată, consecința fiind întârzierea comunicării citațiilor și afectarea activității instanței, precum și suplimentarea activității unor alți colegi.
În consecință, instanța disciplinară a apreciat că fapta pârâtului judecător astfel expusă întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
3. Cu privire la abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. h) din aceeași lege, instanța disciplinară a reținut următoarea situație de fapt:
În ședința de judecată din 5 septembrie 2011, a completului 5 civil, în care a fost desemnat în calitate de titular judecătorul pârât, s-au aflat spre soluționare 84 dosare, dintre care, 17 au fost reținute în pronunțare, într-o cauză s-a luat act de renunțarea la judecată, iar în două cauze s-a dispus suspendarea judecății.
În 3 dosare s-a dispus repunerea cauzei pe rol, cu stabilirea termenului de judecată pentru data de 24 octombrie 2011. În toate aceste trei cauze a fost necesar ca încheierile de repunere pe rol să fie semnate de președintele instanței, întrucât, după redactarea încheierilor, pârâtul judecător nu s-a mai prezentat la serviciu.
La data de 12 septembrie 2012, judecătorul J.E. a fost președintele completului 5 civil, căruia i-au fost repartizate în acea ședință 99 dosare. Dintre acestea, magistratul a declarat dezbaterile închise în 14 dosare, cauzele fiind reținute în pronunțare, în două dosare s-a luat act de renunțarea la judecată și în 11 a dispus amânarea pronunțării pentru data de 19 septembrie 2011.
Din aceste din urmă 11 dosare, la data de 19 septembrie 2011 a soluționat două cauze, pentru celelalte amânând din nou pronunțarea pentru data de 26 septembrie 2011, apoi pentru data de 3 octombrie 2011, pentru data de 10 octombrie 2011 și, ulterior, pentru data de 17 octombrie 2011.
După terminarea ședinței de judecată din data de 12 septembrie 2011, pârâtul judecător nu a întocmit minutele în dosarele reținute în pronunțare și nici nu a completat condica de ședință, iar în data de 13 septembrie 2011 nu s-a prezentat la instanță.
În ședința de judecată din data de 19 septembrie 2011, completul C5 civil, condus de către același judecător a avut pe rol 95 de dosare.
Au fost pronunțate hotărâri în 7 cauze iar, în 6 dosare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 26 septembrie 2011.
În dosarele reținute în pronunțare, de asemenea, judecătorul J.E. nu a întocmit minutele, nu a completat condica de ședință și nici nu a predat dosarele soluționate grefierului de ședință, astfel încât nu s-a cunoscut modul de soluționare a cauzelor, cu atât mai mult cu cât, în zilele de 22 și 23 septembrie 2011, magistratul a lipsit de la serviciu.
La 26 septembrie 2011, completul C5 civil, al cărui titular era pârâtul judecător, avea spre soluționare 64 dosare, dintre care 11 au fost reținute în pronunțare, fără a se întocmi minuta, fără a se completa condica de ședință și fără a se preda dosarele respective grefierului de ședință, motiv pentru care s-a întocmit referat privitor la situația creată.
În data de 27 septembrie 2011, magistratul a prezidat, în calitate de judecător de permanență, ședința completului C12 civil stagiar, care a avut pe rol 64 dosare, din care a soluționat două dosare și a amânat pronunțarea într-un dosar, pentru data de 4 octombrie 2011.
Referitor la dosarele pentru care se amânase pronunțarea pentru data de 10 octombrie 2011, s-a constatat că magistratul nu a completat condica de ședință și nu a predat dosarele grefierului de ședință, nici până la data de 12 octombrie 2011, lipsind de la serviciu, astfel că nu s-au cunoscut soluțiile pronunțate.
În atare situație, președintele Judecătoriei Deva, prin ordinul de serviciu din 17 octombrie 2011, a dispus ca judecătorul de permanență pentru data de 10 octombrie 2011 să semneze încheierile de amânare a pronunțării pentru 11 dosare în locul judecătorului pârât J.E.
De asemenea, prin hotărârea colegiului de conducere din 3 octombrie 2011, s-a stabilit ca, începând cu data menționată, acesta să nu mai conducă niciun complet de judecată, ședințele completului C5 civil, urmând să fie conduse de judecătorii din planificarea de permanență.
Ulterior, prin hotărârea colegiului de conducere din 12 octombrie 2011,
s-a stabilit că, începând cu data de 17 octombrie 2011, completul C5 să fie condus de un alt judecător, care avea să-l înlocuiască pe pârât în planificarea de permanență în materie civilă și măsuri preventive, precum și la compartimentele la care acesta fusese repartizat.
Secția a reținut că, prin comportamentul său, judecătorul nu numai că a încălcat normele procedurale și regulamentare privind întocmirea dispozitivului hotărârii judecătorești și consemnarea acestuia în condica ședințelor de judecată, dar a afectat și drepturile procesuale ale părților din litigiile cu soluționarea cărora a fost învestit.
Din punctul de vedere al laturii subiective, secția pentru judecători a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se stabili grava neglijență în exercitarea funcției, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, deoarece pârâtul judecător a încălcat în mod flagrant dispoziții procedurale, fără nicio justificare rațională și rezonabilă, iar prin conduita sa culpabilă acesta a perturbat grav activitatea instanței și a afectat și drepturile procesuale ale părților.
Prin urmare, s-a concluzionat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
4. Instanța disciplinară a apreciat că judecătorul J.E. se face vinovat și de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) din aceeași lege.
În acest sens, secția a constatat că, prin amânarea pronunțării soluției, în mod repetat și fără nicio justificare, în mai multe dosare, care, ulterior, au fost repuse pe rol, ca și amânarea judecății, fără o motivare întemeiată pe norme procesuale, în dosarele cu complexitate mai mare, judecătorul a determinat temporizarea procedurii în soluționarea unor cauze civile cu soluționarea cărora a fost învestit.
Instanța de disciplină a stabilit că magistratul a încălcat, astfel, prevederile art. 260 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 10 din Legea nr. 304/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare și ale art. 5 alin. (2) lit. b) și g) din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Sub aspectul laturii subiective, secția pentru judecători a reținut că vinovăția acestuia în săvârșirea faptei rezultă din aceea că nu a aplicat corect aceste norme, neexistând nicio justificare pentru amânările repetate ale judecății sau ale pronunțării soluției, acestea fiind determinate de faptul că nu a studiat actele și lucrările dosarului și că a absentat de la serviciu.
5. În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța disciplinară a reținut că pârâtul judecător are întârzieri în redactarea aproximativ tuturor hotărârilor pronunțate în cele 5 ședințe de judecată pe care le-a prezidat până a se stabili să nu mai conducă nicio asemenea ședință.
Sub aspectul laturii subiective, secția a considerat că vinovăția judecătorului rezultă din modul în care a înțeles să-și îndeplinească obligațiile profesionale care îi revin, în condițiile în care nu a avut un număr de hotărâri pronunțate mai mare decât al celorlalți judecători ai instanței iar, în luna octombrie 2011, nici nu a mai participat la vreo ședință de judecată.
La individualizarea sancțiunii, instanța de disciplină a avut în vedere gravitatea concretă a faptelor, caracterul repetitiv al nerespectării unor norme legale și regulamentare, numărul mare de abateri săvârșite în intervalul redus de timp de la numirea în funcția de judecător.
Recursul declarat de către judecătorul J.E. împotriva hotărârii instanței de disciplină a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 28 din data de 28 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 5909/1/2012.
În cadrul controlului judiciar exercitat pe calea recursului, Înalta Curte a constatat, în esență, că instanța disciplinară a dat o apreciere completă și corectă elementelor probatorii rezultate din actele dosarului, stabilind corect situația de fapt, a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente, de drept procesual sau substanțial, stabilind o justă încadrare juridică a faptelor imputabile stabilite în sarcina recurentului judecător și a individualizat corespunzător sancțiunea disciplinară aplicată magistratului, în raport cu gravitatea faptelor și cu toate circumstanțele reale și personale evidențiate în cauză.
La data de 9 aprilie 2013, împotriva deciziei nr. 28 din data de 28 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a formulat cerere de revizuire recurentul J.E., invocând dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În fapt, în susținerea cererii, revizuentul a susținut că, la data de 28 ianuarie 2013 (data pronunțării deciziei) nu s-a putut înfățișa la judecată și, deși a trimis prin fax, la data menționată, o cerere prin care învedera această imposibilitate de prezentare din considerente medicale (fără a putea face, la acel moment, o dovadă în acest sens), instanța a procedat la judecarea recursului în lipsa sa.
Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, susținând că nu sunt întrunite, în principal, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și, în subsidiar, cele impuse de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., cu referire și la jurisprudența în materie.
Cererea de revizuire a deciziei civile nr. 28 din data de 28 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, va fi respinsă, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Rezultă, din conținutul textului legal mai sus citat, că, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Nu pot forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.
Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a căii de atac, prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului sau prin care se respinge recursul, ca nefondat sau tardiv; de asemenea, hotărârile de casare intermediare, prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere.
În raport cu cele arătate mai sus, precum și cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care întemeiază, se reține că, neevocând fondul, decizia atacată de către revizuent, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de către J.E. împotriva hotărârii nr. 10/J din 4 iulie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Pe cale logică de consecință, se va dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziei nr. 28 din data de 28 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, formulată de J.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de J.E., împotriva deciziei civile nr. 28 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 5909/1/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2013.