Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 10/J din 4 iulie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru Judecători împotriva pârâtului J.E., la acea dată judecător la Judecătoria Deva și, în baza art. 100 lit. e) [lit. d) în reglementarea anterioară] din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a aplicat magistratului menționat sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e), g), h) teza a II-a, i) și j) din legea menționată.
Recursul declarat de pârâtul J.E. împotriva hotărârii sus menționate a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 28 din 28 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5909/1/2012.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de control judiciar, la 9 aprilie 2013, a formulat cerere de revizuire recurentul J.E., invocând dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În fapt, în susținerea cererii, revizuentul a arătat că, la data de 28 ianuarie 2013 (data pronunțării deciziei) nu s-a putut înfățișa la judecată și că, deși a trimis prin fax, la data menționată, o cerere prin care învedera această imposibilitate de prezentare din considerente medicale (fără a putea face, la acel moment, o dovadă în acest sens), instanța a procedat la judecarea recursului în lipsa sa.
Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 342 din 17 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2342/1/2013, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, reținând, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) și ale art. 328 pct. 8 C. proc. civ. și cu împrejurarea că, neevocând fondul, decizia atacată nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, de retractare.
La data de 3 iulie 2013, contestatorul J.E. a formulat o cerere de completare a deciziei civile nr. 342/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, invocând dispozițiile art. 2812 C. proc. civ.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a învestit instanța cu o contestație în anulare și că, prin încălcarea flagrantă a principiului disponibilității și fără a putea face o recalificare, instanța i-a soluționat totuși cererea ca pe o cerere de revizuire, care a fost respinsă, ca inadmisibilă. De asemenea, a susținut că instanța nu i-a comunicat întâmpinarea, a cărei formulare era obligatorie pentru intimată.
La termenul de judecată din data de 30 septembrie 2013, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității cererii de completare a hotărârii deduse judecății în speță, întrucât: nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 2812 C. proc. civ.; nu se solicită completarea deciziei, ci pronunțarea unei alte hotărâri, în aceeași cauză, asupra unei cereri care nu a făcut obiectul învestirii instanței, susținerea petentului, în sensul că, printr-o cerere ulterioară, ar fi schimbat obiectul învestirii instanței, nu justifică punctul de vedere invocat de petent, întrucât în cauză nu a fost incidentă o modificare a cererii care a format obiectul învestirii instanței, în sensul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., partea neformulând o asemenea cerere și nici o solicitare de rectificare în temeiul art. 108 C. proc. civ., în cursul judecății.
De asemenea, s-a arătat că, în materia contestației în anulare și a revizuirii, sunt susceptibile de completare numai hotărârile prin care, după admiterea cererilor respective, s-a rejudecat fondul, în măsura în care acestea pot fi atacate cu apel sau cu recurs, ipoteză care nu subzistă în cauză
În cadrul dezbaterilor din aceeași ședință de judecată, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea respectivei excepții.
Având în vedere invocarea celor două excepții procedurale, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată (r2), coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că trebuie examinată mai întâi admisibilitatea cererii deduse judecății în speță.
Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de completare a hotărârii, formulată în cauză de petentul J.E., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2812 C. proc. civ.
Procedura de completare a dispozitivului hotărârii, reglementată de art. 2812 C. proc. civ. presupune ca instanța să fi omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, cu judecarea cărora să fi fost corect învestită, în condiții procedurale.
Această procedură nu poate fi folosită pentru o obține o recalificare a cererii soluționată de o instanță prin hotărârea a cărei completare se cere, sub motiv că instanța ar fi greșit calificarea cererii deduse judecății, deoarece aceasta ar echivala cu un control de legalitate și temeinicie a hotărâri respective, fapt ce nu este permis în cadrul reglementat de art. 2812 C. proc. civ.
În speța supusă analizei, se constată că, în Dosarul nr. 2342/1/2013, instanța a fost învestită, conform lucrărilor dosarului, cu judecarea unei cereri de revizuire, cale de atac numită astfel și fundamentată în drept în mod explicit de către petent în cuprinsul cererii deduse judecății, fără ca, până la închiderea dezbaterilor să fi fost depusă vreo cerere de modificare a cadrului procesual.
Ca atare, solicitarea petentului, de a se constata că instanța ar fi fost învestită cu o contestație în anulare, iar nu cu o cerere de revizuire, nu poate fi primită, întrucât pe de o parte nu își găsește suportul în actele și lucrările dosarului iar, pe de altă parte, excede prezentului cadru procesual.
Sub un alt aspect, inadmisibilitatea cererii de completare a deciziei civile nr. 341/2013, rezultă prin raportare la interpretarea gramaticală, logică și teleologică a dispozițiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., fiind supuse completării în materia cererii de revizuire numai hotărârile prin care, după admiterea cererii, s-a rejudecat fondul, în măsura în care acestea pot fi atacate cu apel sau cu recurs, ipoteză care nu subzistă în cauză.
Se constată, așadar, că cererea nu poate fi primită și ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de textul legal indicat, cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de completare pe această cale.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției invocate de intimat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de completare a hotărârii, dedusă judecății în cauză.
În raport cu această soluție, nu se mai impune examinarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de J.E. privind completarea deciziei nr. 342 din 17 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în dosarul nr. 2342/1/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013.