Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra cererii de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 183 din 19 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial, în Dosarul nr. 323/2003, în baza art. 42 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C.D. în favoarea Tribunalului București, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială invocată de către reprezentantul parchetului în ședința publică din data de 19 decembrie 2003.

În urma declinării competenței, cauza privind pe inculpatul C.D. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 22 decembrie 2003, sub nr. 6386/2003.

Prin sentința penală nr. 277 din 27 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 6386/2003, în temeiul art. 323 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea refacerii actelor de urmărire penală efectuate în cauză anterior datei de 8 iulie 2003, când prin ordonanța nr. 7245/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

La pronunțarea acestei soluții s-a pornit de la interpretarea sistematică a dispozițiilor art. XI și art. IX pct. 1, 2, 3, 4 și 5 din Legea nr. 281/2003, ajungându-se la concluzia că data intrării în vigoare a acestei legi este cea a publicării sale în M. Of. și anume 1 iulie 2003.

În raport cu această interpretare a normelor tranzitorii ale Legii nr. 281/2003, luându-se act că la data intrării în vigoare a legii cauza se afla în curs de urmărire penală, activitatea continuând și după această dată, tribunalul a apreciat că toate actele efectuate în cauză după data de 8 iulie 2003 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial și de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția parchetelor militare, au fost făcute cu nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența materială, fiind astfel incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la nulitatea absolută.

Sentința prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către inculpatul C.D., recursurile fiind soluționate prin decizia penală nr. 550 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin decizia penală nr. 550 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cauza fiind trimisă spre continuarea judecății la instanța de fond.

În considerentele deciziei pronunțate, instanța de recurs a arătat că instanța fondului a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. XI și art. IX pct. 1, 2, 3, 4 și 5 din Legea nr. 281/2003, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹C. proc. pen.

Astfel, cauza privindu-l pe inculpatul C.D. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 11 mai 2004, sub nr. 2670/2004.

Prin sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005 Tribunalul București a dispus condamnarea inculpatului C.D. după cum urmează:

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 243 alin. (1) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 243 alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995;

- două pedepse de câte 10 ani închisoare fiecare, în baza art. 20, raportat la art. 174-175 lit. a), e), i)-176 lit. b) C. pen. (faptele din noiembrie 2002 de la Liceul J.M.);

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen.;

- două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. a), e), i)-176 lit. b) C. pen. (faptele din 15 martie 2003 din Parcul C.)

- 8 ani închisoare, în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. 141/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.D.

Prin decizia penală nr. 437 /A din 31 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1374/M/2005 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul C.D. A fost desființată în parte sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului București și,în rejudecare a dispus:

- repunerea pedepselor aplicate inculpatului în individualitatea lor;

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică pentru faptele din 6 noiembrie 2012 de la Liceul J.M. din două tentative la omor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la pedeapsa închisorii de 16 ani și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a modificat încadrarea juridică pentru faptele din 15 martie 2003 din Parcul C. din două infracțiuni de tentativă la omor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la pedeapsa închisorii de 14 ani și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 32 lit. d) din Legea nr. 535/2004, text în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani și pedeapsa degradării militare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen., text în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului mai sus arătate în pedeapsa cea mai gravă de 16 ani închisoare pe care a sporit-o cu trei ani, pedeapsa de executat fiind de 19 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. de 8 ani, precum și pedeapsa degradări militare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că incriminarea faptei de terorism săvârșită de inculpat prin formularea de amenințări cu bombe sau materiale explozive prin scrisori sau apeluri telefonice în scopul producerii unei stări de panică și prin teroare și intimidare a fost sancționată prin acte normative succesive, respectiv prin O.U.G. nr. 141/2001 (în vigoare la data trimiterii în judecată) și prin Legea nr. 535/2004 (în vigoare la data judecății).

În atare situație, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 13 C. pen., legea mai favorabilă fiind Legea nr. 535/2004. De asemenea, s-a considerat greșită și încadrarea juridică dată faptelor de tentativă la omor săvârșite de inculpatul C.D.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în mod greșit, s-a reținut concursul real de infracțiuni, inculpatul având în ambele împrejurări reprezentarea producerii rezultatului mai grav incriminat în art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., prin modalitatea amplasării și acționării petardelor în loc public, mijlocul folosit fiind apt să pună în primejdie viața mai multor persoane. În aceste împrejurări, s-a apreciat că inculpatul a vizat în ambele situații o pluralitate de victime, astfel încât s-a impus a se reține o unică tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În privința individualizării juridice a pedepselor s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse orientate spre maximul legal cu executarea în regim de detenție.

Prin decizia penală nr. 4896 din 5 septenbrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 4527/2007, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost casată decizia penală nr. 437/A din 31 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate a reținut că potrivit art. 334 C. proc. pen. dacă în cursul judecății și constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății pentru a-și putea pregăti apărarea.

În speță, nici apărătorul inculpatului, în concluziile sale și nici procurorul cu ocazia dezbaterilor nu au avut în vedere noua încadrare juridică, ceea ce impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 218 din 17 martie 2006 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului București și rejudecând în fond:

A înlăturat dispozițiile art. 33-34 C. pen. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din rechizitoriu astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) și (3) C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- din infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. (două fapte) într-o infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.);

- din infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. (două fapte) într-o infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.);

- din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. și art. 13 C. pen.;

În baza art. 37 alin. (2) și (3) C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la două pedepse de câte 15 ani închisoare fiecare (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. și fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.), cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pe cea mai grea de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complimentară a degradării militare.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că faptele au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, în condițiile în care hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut în vedere schimbarea încadrării juridice a unora din faptele reținute în sarcina inculpatului, aplicarea pedepselor complimentare și individualizarea pedepselor.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, cât și de distrugere s-a apreciat că acestea au avut drept urmare tulburarea gravă a ordinii publice prin crearea unei stări de panică și insecuritate în rândul elevilor, părinților și cadrelor didactice (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.) și a populației (fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.), astfel încât s-a apreciat corectă încadrarea juridică dată de prevederile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului C.D. de a formula amenințări cu bombe sau materii explozive prin scrisori sau apeluri telefonice în scopul tulburării ordinii publice prin intimidare, teroare, crearea unei stări de panică s-a reținut că aceasta constituie tot un act de terorism, astfel încât s-a apreciat corectă încadrarea juridică dată de prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. și art. 13 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.D.

Prin decizia penală nr. 4333 din 5 iulie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3378/2/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.D., a fost casată decizia penală nr. 218 din 17 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cauza fiind trimisă la Curtea de Apel București în vederea judecării apelului declarat de inculpat, precum și a rejudecării apelului declarat de parchet.

La pronunțarea soluției Înalta Curte a apreciat că, din oficiu, instanța de apel trebuia să rejudece și apelul inculpatului, în condițiile în care, prin hotărârea anterioară acestuia i s-a încălcat dreptul la apărare, la momentul la care s-a schimbat încadrarea juridică a unora din faptele reținute în sarcina sa.

Astfel, cauza a fost înregistrată la data de 15 august 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. 7994/2/2006, instanță investită prin decizia instanței supreme cu rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cât și a apelului declarat de inculpatul C.D.

Prin decizia penală nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost desființată, în parte, sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului București și rejudecând în fond:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 33-34 C. pen. și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din rechizitoriu astfel:

- din infracțiunile (două fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 174-176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. într-o infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.);

- din infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. (două fapte) într-o infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.);

- din infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în infracțiunea prevăzută de art. art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 37 alin. (2) și (3) C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la două pedepse de câte 18 ani închisoare fiecare (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. și fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.), cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

Au fost menținute pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., art. 243 alin. (1) C. pen., art. 280 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995.

În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri.

Analizând sentința penală, prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, respectiv al urmăririi penale și al cercetării judecătorești,curtea de apel a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt.

Astfel, din actele dosarului instanța de apel a reținut că, în noaptea de 10 din 11 august 2002 inculpatul C.D. a sustras prin efracție din depozitul de muniții aparținând UM X1 București 7 grenade de mână defensive de tip F1, 10 focoase destinate aceluiași tip de muniții și 6 cutii de câte 24 de bucăți cartușe calibru 7,65 mm, în aceleași împrejurări, distrugând sigiliile legal aplicate de la ușile magaziilor nr. A și nr. B aflate în incinta depozitului de muniții de la aceeași unitate militară. Muniția sustrasă a deținut-o fără drept și a transportat-o ulterior,folosind-o la datele de 6 noiembrie 2002 și 14 martie 2003.

Astfel, inculpatul C.D., în 6 noiembrie 2002 a detonat două din grenadele sustrase din depozitul de muniții pe trotuarul din fața Liceului J.M. din București într-o zonă în care se aflau mai mulți elevi, cu consecința vătămării corporale a cinci eleve minore, degradarea a patru autoturisme parcate în apropiere, a porții de acces pentru elevii liceului, precum și a geamurilor de la imobilul situat pe aceeași stradă la nr. Y.

Fapta a fost premeditată, inculpatul folosind mijloace apte să pună în pericol viața mai multor persoane.

Același inculpat în data de 14 martie 2003, după amorsarea unei grenade sustrase a amplasat-o într-un loc public, respectiv pe una din aleile intens circulate din Parcul C., realizând și urmărind uciderea și vătămarea corporală a mai multor persoane prin detonarea muniției.

Din probe a rezultat că inculpatul a acționat în mod deliberat, folosind mijloace apte de a pune în pericol viața mai multor persoane prin amplasarea grenadei într-o poziție de echilibru precar într-un loc intens circulat, urmărind ca acțiunea sa să se răsfrângă asupra mai multor persoane aflate în zonă.

Totodată, curtea de apel a mai reținut că nerespectarea regimului armelor și munițiilor s-a făcut în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, teroare și crearea unei stări de panică în același scop, inculpatul formulând amenințări cu bombe ori materii explozive prin scrisori și apeluri telefonice.

Cu privire la faptele reținute în sarcina sa inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea acestora, motivația comiterii acestora constând în sentimentul de răzbunare împotriva șefilor săi pentru modul în care inculpatul a fost tratat de aceștia, neurmărind nici un moment rănirea sau uciderea vreunei peroane.

În consecință, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia.

Din probele administrate în cauză instanța de apel a constatat că infracțiunile de tentativă la omor au avut drept urmare tulburarea gravă a ordinii publice prin crearea unei stări de panică și insecuritate în rândul elevilor, părinților, cadrelor didactice și a populației, astfel încât, în baza art. în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile (două fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 174-176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., într-o infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.); și din infracțiunile (două fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. într-o infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.(fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.).

În ceea ce privește infracțiunile de distrugere și nerespectarea regimului armelor și munițiilor situația a fost similară, cele două infracțiuni fiind comise în scopul arătat de art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, respectiv al tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică.

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă, natura relațiilor sociale ocrotite de legea penală și vătămate de inculpat, urmările produse și scopul urmărit în realizarea rezoluției infracționale, mijloacele folosite de inculpat, modalitatea în care au fost comise faptele, inculpatul acționând în mod premeditat, după un plan bine definit, în scopul creării unei stări de panică și de pericol pentru siguranța populației.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, instanța de prim control judiciar a apreciat că motivele invocate de acesta sunt neîntemeiate și nu justifică reducerea pedepselor sub limitele stabilite de instanța de fond, având în vedere considerentele expuse în cuprinsul deciziei.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul C.D., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 6 decembrie 2006, sub nr. 7994/2/2006.

Prin decizia penală nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 7994/2/2006 a fost admis recursul declarat de recurentul inculpat C.D. împotriva deciziei penale nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A fost casată decizia penală atacată și sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la omisiunea constatării grațierii pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 243 alin. (1) C. pen. (rupere de sigiliu) potrivit art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni cu modificările ulterioare.

Totodată, a fost descontopită pedeapsa rezultantă, principală de 18 ani închisoare, pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-e) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani închisoare cu începere după executarea pedepsei principale și pedeapsa complementară a degradării militare în condițiile art. 67 C. pen. și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului astfel:

- pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni închisoare, în baza art. 243 alin. (1) C. pen.;

- pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 280 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.;

- pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen., potrivit art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale;

- pedeapsa de 10 ani închisoare, în baza art. 37 alin. (2) și (3), raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a degradării militare;

- două pedepse de câte 18 ani fiecare (faptele din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. și respectiv, 14 martie 2003 din Parcul C.), în baza art. 20, raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 174-175 lit. a), e), i)-176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale aplicată pe lângă fiecare pedeapsă principală, precum și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.;

- pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. și art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 cu modificările ulterioare s-au constatat grațiate în întregime fiecare din cele două pedepse de câte 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul C.D. în baza art. 243 alin. (1) C. pen., rupere de sigilii.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu modificările ulterioare.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului mai sus arătate și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3), cu referire la art. 66 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor aplicate inculpatului și a dispus ca pedeapsa complementară cea mai grea prevăzută de art. 64 lit. a), b), c), d), e), cu referire la art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani să înceapă a fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a făcut aplicarea art. 67 C. pen. a pedepsei complementare a degradării militare a inculpatului C.D.

În temeiul art. 385¹⁶ alin. (2), cu referire la art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă din cuantumul pedepselor aplicate, durata arestării preventive a inculpatului începând de la 24 martie 2003 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri pronunțate în cauză.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză a rezultat că, în mod corect, instanța de apel, în rejudecarea apelului declarat de Parchet și de inculpat, și-a însușit argumentele primei instanțe referitoare la competența materială privind soluționarea infracțiunii de terorism, iar în baza propriului său examen efectuat distinct a stabilit că, în favoarea Tribunalului București a operat o prorogare de competență materială în soluționarea infracțiunilor privind actele de terorism în condițiile art. 40 din Legea nr. 535/2004,în temeiul art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, examinând cauza, instanța de ultim control judiciar, din oficiu, a constatat incidența cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., care a fost pus în discuția părților, referitor la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, cu referire la pedepsele de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 243 alin. (1) C. pen., motiv pentru care a admis recursul declarat de inculpat numai cu privire la acest aspect.

Ulterior epuizării căilor de atac prevăzute de legea națională, prin cererea înregistrată la C.E.D.O. inculpatul C.D. a reclamat încălcarea art. 3, art. 6 parag. 1, art. 6 parag. 2, parag. 3 lit. c) și d) și art. 8 arătând că a fost plasat într-un regim de detenție pentru deținuți periculoși în condiții de supraaglomerare, că i-a fost încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție, în aceste condiții autoritățile hotărând și retragerea drepturilor părintești asupra copilului său minor, împrejurări care au făcut ca procedura penală declanșată împotriva sa să fie inechitabilă.

Prin hotărârea pronunțată la 15 iunie 2010, definitivă potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Convenție, C.E.D.O. a hotărât că a existat o încălcare a dispozițiilor art. 3 din Convenție, în ceea ce privește echitatea procedurii desfășurată față de inculpat, obligând statul român să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, suma de 14.000 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și suma de 4.420 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

C.E.D.O. a stabilit, în esență, următoarele:

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenție, Curtea a constatat că reclamantul s-a plâns de relele condiții pe care a trebuit sa le suporte în timpul detenției sale de 15 luni de zile, în arestul Penitenciarului București Jilava, cu încălcarea art. 3 din Convenție, acesta suferind efectele unei situații de suprapopulare, întrucât împărțea celula cu alți 19 deținuți, dispunând de un spațiu individual redus de 0,75 mp. sub norma recomandată pentru celulele colective.

Totodată, s-a constatat că insuficiența spațiului vital s-a agravat în din cauza posibilităților foarte limitate a inculpatului de a petrece timp în afara celulei, întrucât acesta era închis mare parte din zi, beneficiind de o plimbare zilnica de o oră.

Curtea a apreciat că, în cauză, condițiile de detenție pe care reclamantul a trebuit să le suporte l-au supus la o experiență de o intensitate care depășea nivelul suportabil de suferință inerent detenției.

Prin urmare, s-a constatat că a fost încălcat art. 3 din Convenție.

Totodată, Curtea a respins ca nefondate capetele de cerere întemeiate pe art. 6 parag. 1, 2 și 3 lit. c) și d) din Convenție, respingând ca inadmisibil capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 8 din Convenție pentru neepuizarea căilor de atac interne.

Ulterior datei la care hotărârea C.E.D.O. a rămas definitivă, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 11 martie 2013, revizuentul C.D. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 408¹ C. proc. pen., revizuirea deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 7994/2/2006, având în vedere că aceasta nu se poate concilia cu aspectele constatate prin hotărârea pronunțată de Curtea europeană în cauza Ciupercescu împotriva României. În drept au fost invocate dispozițiile art. 408¹ C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor învederate, se constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 408¹alin. (1) C. proc. pen.:

Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Din economia textului de lege anterior menționat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiționată de existența unei hotărâri definitive a C.E.D.O. prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția Europeană, într-un proces penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, în care instanțele penale române s-au pronunțat prin hotărâre definitivă.

Admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în art. 408¹ alin. (1) C. proc. pen., altfel cererea fiind inadmisibilă.

Raportând dispozițiile art. 408¹C. proc. pen. la speța de față, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că revizuentul condamnat C.D., prin revizuirea formulată, a solicitat înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenției, la tratamente degradante, consecințe care a apreciat că se produc și în prezent ca urmare a pronunțării deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 7994/2/2006.

Într-adevăr, Înalta Curte, completul de 5 judecători reține că, astfel cum rezultă din analiza hotărârii C.E.D.O. s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 3 din Convenție, reclamantul, pe perioada detenției în Penitenciarul Jilava, suferind efectele unei situații de suprapopulare în celule pe parcursul arestului preventiv.

Însă, raportând cererea de revizuire formulată în prezenta cauză la dispozițiile legale mai sus-menționate și la conținutul hotărârii C.E.D.O., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că, deși a existat un drept al cărui încălcare a fost constatată de C.E.D.O., acesta nu vizează echitatea procedurii desfășurate în fața instanței finalizate prin pronunțarea deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ci înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea inculpatului C.D., pe perioada detenției, în Penitenciarul Jilava București, la tratamente degradante.

Așa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 408¹C. proc. pen., respectiv încălcarea unui drept consfințit de Convenție sau document internațional, să se fi produs în cursul unei proceduri judiciare derulate în fața instanțelor naționale, în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate garanțiile procesuale, iar consecințele grave ale acestei încălcări să nu poată fi înlăturate decât prin revizuirea deciziei de condamnare, întrucât încălcările constatate de C.E.D.O. sunt ulterioare procedurilor judiciare desfășurate în fața instanțelor naționale, respectiv în faza executării pedepsei închisorii de 18 ani, iar eventualele consecințe grave nu pot fi remediate prin reformarea hotărârii de condamnare.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul dispozițiilor art. 408¹ alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D., ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 408¹ C. proc. pen., de revizuentul C.D. împotriva deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 7994/2/2006.

Obligă revizuentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2013.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj