Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 și art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011 invocată de recurenții contestatori Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, în reprezentarea contestatorilor P.Z., T.F., A.N., A.I.Ș., A.S., A.I., A.M., B.A., B.C., B.C.A., B.V., B.V.A., B.F., B.I., B.C., I.B., B.P., B.D., B.I.A., B.P., C.S., C.I., C.C., C.Ș., C.M., C.G., C.D., C.L.M., C.R.D., C.I., C.M.P., C.P., G.C., D.F., D.I.C., D.G., D.V., D.M.D., D.P., D.A., D.G.A., D.M., G.G., G.T., G.G.A., G.Ș., G.V., G. (G.) P.M., I.N., I.C., I.I., I.I.A., I.N., I.P., L.V., L.P., L.M., M.G.A., M.G.B., M.I., I.M., M.M., M.A., M.I.A., M.L.V., M.I.B., M.G., M.V., M.A.A., M.T.C., M.A.B., N.S.M., N.A., O.P., O.B.I., O.G., P.M., P.I., P.M.C., P.R., P.C., P.G.D., P.D., P.V., P.A., P.I.A., P.C.V. (V.), P. (I.) V., R.N., R.C., R.V., R.I., R.M., R.C.A., R.I.A., S.Ș., S.E.E., S.A., S.A.C., S.A.A., S. (C.) I., S.F., S.S., Ș.A., Ș.G., S.H., T.I., T.A., T.C., T.G., T.I.A., T.C.A., V.I., V.M., V.F., V.I.A., V.M.A., Z.M.A., C.N., D.M.A., G.A. și M.P., în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Apărării Naționale și Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 3810 din 8 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă acțiunea completată și precizată, formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, reținându-se că deciziile contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, în baza Legii nr. 119/2010, care se aplică numai pentru viitor, și că prin aceste decizii nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, fiind avută în vedere și practica CEDO în cauza Abăluță ș.a. contra României, și respectiv cauza Frimu ș.a. contra României.
împotriva sentinței instanței de fond,au declarat recurs contestatorii, invocând dispozițiile an.3041 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2013, recurenții-contestatori au formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 (aprobată prin Legea nr 165/2011)și art. 20 din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011 susținându-se că, aceste dispoziții deși reprezintă punerea în aplicare a Legilor nr. 119 și nr. 263/2010, contravin prevederilor art. 187 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 și art. 169 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, și că se încalcă dispozițiile art. 75 și 76 din Constituția României.
Față de cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale sus evocate, intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, au solicitat respingerea acesteia, precizându-se că în realitate se invocă neconstituționalitatea Legii nr. 119/2010 și că există multe decizii ale Curții Constituționale care au respins aceste excepții, iar cererile formulate de recurenții - reclamanți nu conțin elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale care, de altfel este confirmată și de CEDO care a statuat că reforma în sistemul public de pensii nu are caracter retroactiv și nu aduce atingere principiilor drepturilor câștigate sau al separației puterilor în stat.
Examinându-se condițiile privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, așa cum a fost modificată și republicată ulterior, precum și cele ale art. 146 lit. d) din Constituția României, s-a constatat că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional, pentru următoarele considerente:
Astfel instanța de control judiciar a reținut că prima condiție pentru a sesiza Curtea Constituțională este aceea a interesului procesual, în sensul că partea trebuie să justifice faptul că textele sau dispozițiile dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, declarându-se neconstituționalitatea acestora,trebuie să aibă o influentă hotărâtoare asupra judecării procesului de față.
În mod concret, se invocă de către recurenți faptul că cele două texte de lege, respectiv art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011 și art. 20 din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, încalcă principiul neretroactivității și al drepturilor câștigate, impunându-se astfel menținerea pensiilor speciale ale militarilor și, pe de altă parte, se mai invocă și faptul că organul administrativ nu are posibilitatea să modifice cuantumurile pensiilor stabilite prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată, încălcându-se flagrant prerogativele puterii judecătorești.
Instanța de control judiciar a mai reținut că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu privire la cele două texte din O.U.G. nr. 1/2011, atâta vreme cât rezultă în mod clar că tribunalul, atunci când a respins acțiunea formulată de către recurenți, nu a reținut aplicarea celor două dispoziții legale, hotărârea de fond fiind motivată pe dispozițiile Legii nr. 119/2010, și respectiv jurisprudența CEDO.
S-a mai reținut că, în realitate, autorii excepției de neconstituționalitate sunt nemulțumiți de dispozițiile Legii nr. 119/2010, care au eliminat pensiile speciale, și nu de dispozițiile O.U.G. nr. 1/2011, care, așa după cum recunosc de altfel și recurenții, reprezintă o etapă administrativă pentru punerea în aplicare a legii organice. Astfel, instanța a reținut în concluzie că practic nu există niciun interes pentru recurenții contestatori pentru a se declara neconstituționalitatea celor două articole din O.U.G. nr. 1/2011, raportat la obiectul cauzei și la interesul juridic născut și actual.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au formulat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.
Criticile aduse hotărârii recurate, vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub următoarele aspecte:
Astfel, se învederează că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1991,cu atât mai mult cu cât s-a reținut lipsa interesului lor în ce privește ridicarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, (fostă O.U.G. nr. 1/2011) și a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act normativ, în condițiile în care aceste dispoziții au legătură directă cu soluționarea cauzei, câtă vreme chiar și în fața primei instanțe au invocat faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 1/2011 dată în aplicarea Legilor nr. 119/2010 și nr. 260/2010 pentru stabilirea metodologiei de recalculare/revizuire a „pensiilor de serviciu" contravin prevederilor legii pentru aplicarea căreia a fost adoptată, situație inadmisibilă în condițiile în care o lege ordinară nu poate conține dispoziții contrare celor dintr-o lege organică, decât cu încălcarea dispozițiilor art. 75 și 76 din Constituție.
Recurenții mai arată că nelegalitatea încheierii recurate este determinată și de faptul că și în motivele de recurs au criticat hotărârea instanței de fond raportat la dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011, în condițiile în care acestea contravin prevederilor art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 la care a făcut trimitere Legea nr. 119/2010 și ale art. 169 alin. (5) din Legea nr. 160/2010, lege organică ce vizează în prezent sistemul public de pensii. Din această perspectivă se susține că instanța trebuia să cerceteze dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 47/1992 cu privire la lezarea intereselor recurenților prin dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatată și dacă este în vigoare legea prin care au fost reduse pensiile, în condițiile în care dispozițiile legale a căror neconstituționalitate au invocat-o, au legătură directă cu soluționarea cauzei dedusă judecății.
Intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, au solicitat respingerea recursului.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia”.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată, ori de arbitraj comercial.
Din interpretarea logico - juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuiesc îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:
- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu, aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, sau de arbitraj comercial;
- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
- norma vizată de excepție, să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Astfel, condiția ca normele atacate să aibă incidență în soluționarea cauzei nu trebuie analizată „in abstracto” ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție, cu litigiul aflat pe rolul instanței.
Din această perspectivă, se impune o analiză riguroasă în care să fie luat în calcul atât interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual, cât și stadiul concret în care se află litigiul.
Astfel, cu privire la condiția ca norma vizată de excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei și implicit cu privire la existența interesului direct și actual al contestatorilor în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză, sunt de reținut următoarele aspecte, ce rezultă fără posibilitate de echivoc atât din acțiunea introductivă, cât și din considerentele sentinței civile nr. 3810 din 8 martie 2010 a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și din cererea de recurs formulată de contestatori împotriva acestei din urmă hotărâri:
Astfel este de reținut că prin acțiunea introductivă, contestatorii au solicitat anularea deciziilor de revizuire emise acestora în temeiul Legii nr. 119/2010 și al O.U.G. nr. 1/2011 precum și a tuturor deciziilor subsecvente, menținerea în plată a pensiilor stabilite în baza Legii nr. 164/2001, cu modificările și completările ulterioare, în cuantumul existent în luna decembrie 2010, și suspendarea executării deciziilor de revizuire contestate până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
Motivând cererea, contestatorii au arătat că prin deciziile contestate s-a revizuit cuantumul pensiilor de serviciu, pensii acordate în baza Legii nr. 164/2001 „privind pensiile militare de stat”, act normativ în vigoare la data pensionării fiecăruia dintre contestatori, care a avut în vedere atât rigorile și restricțiile impuse de specificul activității militare și statutul cadrelor militare, în conformitate cu Legea nr. 80/1995, cât și baza de calcul reprezentată de solda brută avută în ultima lună de activitate (care includea și solda de grad la data trecerii în rezervă).
Aceste pensii militare, se arată, nu au constituit privilegii acordate de stat unei anumite categorii socio-profesionale ci au reprezentat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, un drept al titularului care nu se pierde decât în condițiile legii (art. 3 din același act normativ), drept dobândit în raport de gradul de ofițer, subofițer ori maistru militar și ca urmare a regimului de conduită sever, a restricțiilor și limitărilor sub imperiul cărora contestatorii și-au desfășurat activitatea, de o frustrare comparativă suferind și familiile acestora, private de un regim de viață normal.
În consecință, se arată de către contestatori, fiind stabilite în condițiile și limitele legii în vigoare la acel moment, pensiile acestora reprezintă „un bun” în sensul disp. art. 1 din Protocolul nr. l al Convenției Europene a Drepturilor Omului, bun protejat nu numai de norme convenționale ci și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă a cărui proprietate a fost nesocotită prin emiterea deciziilor contestate.
S-a mai susținut de către contestatori că, la emiterea deciziilor contestate au fost încălcate, pe lângă art. l din Primul Protocolul la CEDO, și disp. art. 14 din Convenție privitor la interzicerea oricăror discriminări, arătându-se că pensiile funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciarelor, ale magistraților și ale personalului Curții Constituționale au fost menținute fiind excluse de la aplicarea legislației privind sistemul public de pensii.
Prin precizarea și completarea pe care au formulat-o la data de 23 noiembrie 2012, contestatorii și-au revizuit poziția în ceea ce privește cadrul procesual pasiv, în sensul că au arătat că înțeleg să se judece numai cu Ministerul Apărării Naționale, arătând de asemenea că toți contestatorii au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, însă numai parte din aceștia, în speță M.G. și D.M.D. au primit hotărârile pronunțate în contestațiile respective, în speță Hotărârea nr. 15800 din 08 august 2012 și nr. 14639 din 23 februarie 2012, pe care le contestă prin prezenta, și că se adaugă la aceste capete de cerere și cel având ca obiect anularea tuturor deciziilor de revizuire emise după momentul introducerii prezentei acțiuni, conform principiului anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent.
Prin sentința civilă nr. 3810 din 8 martie 2010 a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, acțiunea contestatorilor a fost respinsă, iar din considerentele ei rezultă că instanța a analizat cauza și prin raportare la dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr 1/2011 (pagina nr. 5 a hotărârii sus evocate) reținându-se că în calitatea lor de cadre militare active, contestatorii au beneficiat de pensie de serviciu, acordată conform Legii nr. 164/2001, însă după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000 și că în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, Direcția Financiar - Contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naționale a procedat la recalcularea pensiilor contestatorilor, fiind emise în acest sens decizii de recalculare.
S-a mai reținut că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul căreia au fost emise deciziile de revizuire contestate în prezenta cauză.
Or, din această perspectivă, raportat atât la obiectul dedus judecății, cât și la analiza făcută de instanța de fond cu privire la dispozițiile O.U.G. nr 1/2011 respectiv art. 4 din acest act normativ este de reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, în ce privește legătura dintre excepția de neconstituționalitate ridicată (ce vizează chiar neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr 1/2011) și soluționarea cauzei, cât și existența interesului direct și actual al contestatorilor în soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată.
În ce privește cererea de recurs formulată de contestatori împotriva sentinței civile nr. 3180/2010 a Tribunalului Argeș,este de observat că sunt vizate chiar dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2011 (fostă O.U.G. nr. 1/2011) și respectiv dispozițiile art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act normativ.
De fapt, este de reținut că și din motivele de recurs formulate de contestatori (împotriva Sentinței civile nr. 3810 din 8 martie 2010 a Tribunalului Argeș secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale) rezultă fără posibilitate de echivoc, atât legătura dintre excepția de neconstituționalitate ridicată și soluționarea cauzei, cât și existența interesului procesual direct și actual al contestatorilor în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată (filele 22-37) în condițiile în care s-a invocat că revizuirea pensiilor de serviciu de care beneficiau contestatorii, pe baza metodologiei și condițiilor stabilite de O.U.G. nr. 1/2011 încalcă dreptul lor de proprietate, așa cum este consacrat și garantat de dispozițiile art. 44 din Constituție, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și respectiv art. 53 din Constituție.
Din aceleași motive de recurs (formulate împotriva sentinței sus evocate) mai rezultă că hotărârea de fond a fost criticată pentru nelegalitate și raportat la faptul că au fost apreciate ca temei de drept dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2011.
Or, din această perspectivă este de reținut că este prezent atât interesul direct, actual și implicit procesual al recurenților în rezolvarea excepției de neconstituționalitate ridicată, cât și legătura dintre soluționarea cauzei și excepția ridicată, ce vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, fostă O.U.G. nr. 1/2011, și a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act normativ, dispoziții ce fac chiar obiectul cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 3180/2010 a Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recursul contestatorilor urmează a fi admis și în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a se modifica încheierea atacată în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale și pe cale de consecință a sesizării instanței de contencios constituțional, în legătură cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, (fostă O.U.G. nr. 1/2011) și a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act normativ, excepție ridicată de recurenții contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în reprezentarea contestatorilor P.Z., T.F., A.N., A.I.Ș., A.S., A.I., A.M., B.A., B.C., B.C.A., B.V., B.V.A., B.F., B.I., B.C., I.B., B.P., B.D., B.I.A., B.P., C.S., C.I., C.C., C.Ș., C.M., C.G., C.D., C.L.M., C.R.D., C.I., C.M.P., C.P., G.C., D.F., D.I.C., D.G., D.V., D.M.D., D.P., D.A., D.G.A., D.M., G.G., G.T., G.G.A., G.Ș., G.V., G. (G.) P.M., I.N., I.C., I.I., I.I.A., I.N., I.P., L.V., L.P., L.M., M.G.A., M.G.B., M.I., I.M., M.M., M.A., M.I.A., M.L.V., M.I.B., M.G., M.V., M.A.A., M.T.C., M.A.B., N.S.M., N.A., O.P., O.B.I., O.G., P.M., P.I., P.M.C., P.R., P.C., P.G.D., P.D., P.V., P.A., P.I.A., P.C.V. (V.), P. (I.) V., R.N., R.C., R.V., R.I., R.M., R.C.A., R.I.A., S.Ș., S.E.E., S.A., S.A.C., S.A.A., S. (C.) I., S.F., S.S., Ș.A., Ș.G., S.H., T.I., T.A., T.C., T.G., T.I.A., T.C.A., V.I., V.M., V.F., V.I.A., V.M.A., Z.M.A., C.N., D.M.A., G.A. și M.P. împotriva încheierii de ședință din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 2627/109/2012.
Modifică încheierea atacată, în sensul că admite cererea formulată de recurenții contestatori.
Dispune sesizarea Curții Constituționale, în legătură cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2011, (fostă O.U.G. nr. 1/2011) și a dispozițiilor art. 20 din Anexa nr. 3 a aceluiași act normativ, excepție ridicată de recurenții contestatori.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.