Prin sentința civilă nr. 531 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de SC O.T. SRL în contradictoriu cu C.N.A., privind anularea deciziei emise de pârât la data de 9 septembrie 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia contestată de reclamantă, pârâtul C.N.A. a sancționat postul de televiziune al reclamantei cu obligația de a difuza, în ziua de 11 septembrie 2008, timp de 3 ore sonor și vizual, în intervalul orar 18,00 - 21,00, numai textul deciziei de sancționare emise de C.N.A. pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, precum și pe ale art. 36 alin. (1) și (2), art. 37 alin. (1) și art. 71 alin. (1) lit a), art. 78 lit. h) din Decizia nr. 187/2006 privind codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a reținut că faptele, în materialitatea lor, așa cum sunt prezentate în Decizia C.N.A. nr. 684 din 9 septembrie 2008 și cum rezultă din rapoartele de monitorizare a emisiunii D.D.D. din datele de 1, 4, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 19, 20, 25, 28 august 2008 și 3 septembrie 2008, nu au fost contestate de reclamantă ci, dimpotrivă, reclamanta a arătat că postul de televiziune O.T.V. afișează pe parcursul difuzării acestei emisiuni diferite semnale de avertizare, în vederea atenționării părinților cu privire la faptul că programul difuzat poate conține expresii licențioase, arătând că moderatorul nu poate anticipa întotdeauna reacțiile persoanelor cu care intră în direct.
Instanța de fond a reținut că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, însă exercițiul acestei libertăți comportă îndatoriri și responsabilități specifice în cazul jurnaliștilor și radiodifuzorilor, aceștia având obligația generală de a relata obiectiv și echilibrat faptele și activitățile de interes public, de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale omului, de a nu aduce atingere, prin programele audiovizuale, dezvoltării mentale și morale a copiilor.
Instanța a constatat că, în contradicție cu susținerile reclamantei, emisiunile, arătate în raportul de monitorizare, abundă în cuvinte vulgare, injurioase, obscene, fapt de natură să afecteze educația copiilor, precum și pregătirea acestora pentru o integrare armonioasă în viața socială, așa cum s-a reținut și în decizia atacată.
Instanța a constatat că moderatorul emisiunii nu numai că a încălcat obligația pe care o avea, de a nu permite folosirea unui limbaj injurios și de a reacționa prompt în astfel de situații, ci a fost cel care a provocat și susținut un astfel de limbaj, prin alegerea unor subiecte ale farselor cu conotații sexuale, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 42 alin. (4) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.
De asemenea, instanța a reținut că dialogul incriminat a fost difuzat în intervalul orar 19,29 - 19,41, în condițiile în care prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 dispun că divertismentul în care se abuzează de limbajul vulgar sau licențios poate fi difuzat numai în intervalul orar 23,00 - 6,00, motiv pentru care instanța a constatat că reclamanta nu se poate prevala de propria culpă în clasificarea producției realizate, fiind pe deplin dovedite faptele incriminate de C.N.A. prin decizia de sancționare, obiect al acțiunii de față.
Instanța a constatat că sancțiunea aplicată reclamantei a fost corect individualizată, având în vedere încălcarea gravă a normelor și principiilor care guvernează audiovizualul, precum și multitudinea sancțiunilor aplicate anterior reclamantei pentru fapte similare, astfel încât decizia atacată apare ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL criticând hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, că instanța de fond în mod neîntemeiat a reținut că reclamanta se face vinovată de difuzarea emisiunilor care pot afecta prin cuprinsul lor dezvoltarea mintală, fizică și morală a minorilor, întrucât pe parcursul difuzării acelor emisiuni au fost utilizate diferite semnale de avertizare, semnale folosite tocmai pentru atenționarea părinților cu privire la faptul că programul difuzat poate conține expresii licențioase.
De asemenea, s-a criticat faptul că instanța nu a ținut cont de apărarea reclamantei formulată, în sensul că moderatorul emisiunii nu poate anticipa reacțiile diverse ale persoanelor cu care intră în contact, întrucât a reținut lipsa de reacție a moderatorului în fața afirmațiilor licențioase.
Recurenta a criticat și reținerea, în considerentele deciziei atacate, a încălcării dispozițiilor art. 71 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului referitoare la asigurarea imparțialității, echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, ca urmare a difuzării unui caz din Județul Călărași, fără a se preciza data la care a fost difuzat acest caz sau emisiunea din care făcea parte.
Recurenta a apreciat că atitudinea intimatei de sancționare este exagerată și nu servește intereselor consumatorilor de media, care au posibilitatea de a alege atât pentru ei, cât și pentru copiii lor programele pe care le găsesc adecvate preocupărilor și intereselor lor.
Intimatul C.N.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns motivelor de recurs formulate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
A precizat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, pronunțându-se asupra cererii de chemare în judecată motivat și raportat la toate probele dosarului.
Totodată, C.N.A. a reținut în decizia ce face obiectul cauzei de față, faptul că radiodifuzorul a mai fost sancționat anterior pentru încălcarea prevederilor din actele normative arătate.
Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente cauzei va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia nr. 684 din 9 septembrie 2008 emisă de C.N.A., recurenta SC O.T. SRL a fost sancționată cu obligația de a difuza, în ziua de 11 septembrie 2008, timp de 3 ore sonor și vizual, în intervalul orar 18,00 - 21,00, numai textul deciziei de sancționare emise de C.N.A. pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, precum și pe ale art. 36 alin. (1) și (2), art. 37 alin. (1) și art. 71 alin. (1) lit a), art. 78 lit. h) din Decizia nr. 187/2006 privind codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
Sancțiunea a fost stabilită de autoritatea intimată, în ședința publică din data de 9 septembrie 2008, după analiza rapoartele de monitorizare întocmite, datorită numărului mare de sesizări primite de la telespectatori, sesizări referitoare la afirmațiile licențioase făcute în cadrul emisiunilor D.D.D. transmise în perioada 1 august - 3 septembrie 2008 pe postul O.T.V.
Analizând critica recurentei cu privire la faptul că emisiunile vizate nu au afectat dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, întrucât a avertizat că urmează posibile afirmații licențioase, Înalta Curte va respinge această critică, văzând rapoartele de monitorizare și constatând încălcarea legislației audiovizuale privitoare la calitatea limbajului folosit în programele difuzate de O.T.V.
Instanța de control judiciar are în vedere faptul că reclamațiile primite de intimat din partea telespectatorilor au avut în vedere, cu precădere, efectul unor astfel de emisiuni asupra copiilor, care au tendința de a imita astfel de comportamente, datorită nivelului redus al discernământului.
Înalta Curte a reținut că sentința instanței de fond este motivată pe acest aspect, întrucât s-au analizat actele și lucrările dosarului, instanța reținând, după consultarea raportului de monitorizare depus la dosar, afirmațiile făcute în cadrul emisiunii în discuție.
Înalta Curte a constatat că decizia atacată este legală și temeinică întrucât radiodifuzorul a încălcat grav și în mod repetat dispozițiile legale privind protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe, demnitatea umană și dreptul la propria imagine, asigurarea informării corecte și respectarea principiului imparțialității în cadrul serviciilor de programe.
Înalta Curte, analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei, filele 32 - 47 dosar fond, a constatat că în cadrul emisiunilor vizate s-au făcut afirmații care intră sub incidența dispozițiilor legale reținute de C.N.A.
Înalta Curte a constatat că instanța de fond nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, ci a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.
Este fără putință de tăgadă că dispozițiile art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, așa cum reține C.E.D.O. în cauza Van de Hurk împotriva Olandei.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, C.N.A. fiind garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.
Analizând cauza și sub incidența dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, astfel încât recursul formulat urmează, pe cale de consecință, să fie respins ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței nr. 531 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi15 ianuarie 2010.