Asupra cererii de revizuire de față;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată în scris, revizuentul V.G. a arătat că a fost supus torturii, tratamentelor inumane și degradante în perioadele 1996-1999 și 1999-2000, în care a fost încarcerat în Penitenciarul Jilava și, respectiv în Penitenciarul Rahova București. Acesta precizat că pe perioada detenției preventive s-a aflat în Penitenciarul Jilava, unde a fost supus torturii atât înainte, cât și după condamnare. Apreciind că declarațiile sale, precum și condamnarea sa au avut loc sub imperiul torturii, menționând și faptul că poate alta ar fi fost soluția dacă nu ar fi fost torturat, a solicitat admiterea cererii de revizuire și înlăturarea consecințelor grave ale acestei condamnări.
Având în vedere hotărârea pronunțată de CEDO, în temeiul art. 4081 C. proc. pen. revizuentul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, solicitând reanalizarea situației sale și înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenției, la tratamente degradante.
Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor speciale prevăzute de art. 4081 C. proc. pen., se constată că această cerere este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 4081 alin. (1) C. proc. pen.: Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din economia textului de lege anterior menționat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiționată de existența unei hotărâri definitive a Curții Europene prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenția Europeană, într-un proces penal desfășurat în fața autorităților judiciare române, în care instanțele penale române s-au pronunțat prin hotărâre definitivă.
Admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute în art. 4081 alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar legea neprevăzând dreptul părții de a exercita această cale de atac, cererea fiind inadmisibilă.
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că revizuentul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 435 din 3 noiembrie 1998 a Tribunalului București, Secția Penală, la o pedeapsă privativă de libertate de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor omor deosebit de grav și tâlhărie, majorată prin decizia penală nr. 161 din 14 aprilie 1999 a Curții de Apel București, secția penală, la 25 ani închisoare și, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3798 din 28 octombrie 1999 a Curții Supreme de Justiție.
Prin hotărârea CEDO, Vartic împotriva României, Curtea a constatat că a fost încălcat art. 3 din Convenție, privind condițiile materiale de detenție din Penitenciarele Rahova și Jilava, obligând statul român să îi plătească reclamantului 12.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
Raportând dispozițiile art. 4081 C. proc. pen. la speța de față, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că revizuentul condamnat V.G. nu a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 3798 din 28 octombrie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2048/1999, ci înlăturarea consecințelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenției, la tratamente degradante, consecințe pe care le apreciază că se produc și în prezent.
Așa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 4081 C. proc. pen., respectiv încălcarea unui drept consfințit de Convenție sau document internațional, să se fi produs în cursul unei proceduri judiciare derulate în fața instanțelor naționale, în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate garanțiile procesuale, iar consecințele grave ale acestei încălcări să nu poată fi înlăturate decât prin revizuirea deciziei de condamnare, întrucât încălcările constatate de CEDO sunt ulterioare procedurilor judiciare desfășurate în fața instanțelor naționale, respectiv în faza executării pedepsei închisorii de 25 ani, iar eventualele consecințe grave nu pot fi remediate prin reformarea hotărârii de condamnare.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul dispozițiilor art. 4081 alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.G., ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 4081 C. proc. pen., de revizuentul V.G., împotriva deciziei penale nr. 3798 din 28 octombrie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2048/1999.
Obligă revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2013.