Asupra contestației de față,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 123 din 13 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte, completul de 5 judecători - penal 1, cu privire la latura penală, s-a dispus condamnarea inculpaților P.A., R.G.N., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V., A.O., pentru săvârșirea de infracțiuni în legătură cu atribuțiile de serviciu iar inculpatul R.G.N. și pentru infracțiunea de fals intelectual, iar cu privire la latura civilă, în temeiul art. 348 C. proc. pen. a dispus restabilirea situației anterioare, desființând cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 și Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 și Ordinul nr. II/4069.
Pentru a decide astfel, sub aspectul laturii civile Completul de 5 Judecători a reținut că, urmare a condamnării inculpaților, care în toamna anului 2010, au organizat concursuri în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.) și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), al căror singur scop a fost angajarea lui F.C. și a persoanelor apropiate acestuia, în funcții de autoritate publică din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu încălcarea dispozițiilor legale, prin derogarea în totalitate de la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, nr. 69/2009 și nr. 11/3184/25 iunie 2010, se impune restabilirea situației anterioare, conform dispozițiilor art. 14, 348 C. proc. pen. S-a reținut că au fost întocmite două note raport care nu conțineau date reale și, care au fost înregistrare sub același număr, iar după susținerea concursului și publicarea rezultatelor au fost emise Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 și Ordinul nr. II/4069, și care au fost la rândul lor anulate ca acte subsecvente.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare partea civilă M.A.I., întrucât hotărârea conține dispoziții care nu pot fi puse în executare, temeiul invocat fiind art. 461 lit. c) C. proc. pen.
În acest sens, contestatoarea a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013 pronunțată de Completul de 5 Judecători - Penal 1, prin precizarea limitelor în care această decizie va fi executată cu privire la situația juridică a persoanelor la care se referă ordinele M.A.I. desființate de către instanța penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători la data de primul termen de judecată, stabilit aleatoriu, fiind la data de 30 septembrie 2013.
Prin încheierea din data de 30 septembrie 2013 cauza a fost scoasă de pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2, și trimisă spre competentă soluționare Completului de 5 Judecători - Penal 1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând contestația formulată prin prisma dispozițiilor art. 461 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prin „nelămurire” se înțelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare.
În situația în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestații la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii.
În speță, prin decizia penală nr. 123 din 13 mai 2013, în baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea celor două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, precum și a Ordinelor nr. II/4033, II/4034, II/4035 și II/4069.
Din acest dispozitiv rezultă așadar că soluționarea laturii civile a cauzei s-a făcut prin raportare la dispozițiile art. 348 C. proc. pen. în sensul desființării a doua categorii de înscrisuri: pe de o parte rapoartele emise cu încălcarea dispozițiilor legale, iar pe de altă parte ordinele emise subsecvent și care au avut ca efect angajarea ilegală a unor persoane.
Identificarea actelor desființate s-a făcut prin indicarea titulaturii lor, a numărului și eventual a datei de emitere.
Din considerentele deciziei sus-menționate a rezultat astfel că partea civilă M.A.I a menționat că nu a suferit nicio pagubă materială ca rezultat al activității infracționale în urma căreia au fost angajate fraudulos patru persoane în structurile M.A.I.
S-a reținut însă că, chiar dacă partea civilă a renunțat implicit la acțiunea civilă, se impune potrivit art. 348 C. proc. pen. măsura desființării actelor falsificate.
În acest sens, s-a constatat că partea civilă a solicitat anularea ordinelor de numire pe calea unei acțiuni civile separate( aflată pe rolul Curții de Apel București), ceea ce echivalează cu faptul că în procesul penal nu există constituire de parte civilă cu privire la desființarea acestor ordine.
Or, potrivit art. 348 C. proc. pen. „Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă se pronunță asupra restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Așadar, urmare a condamnării inculpatului Baci pentru nelegala emitere a ordinelor de numire, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a dispus restabilirea situației anterioare emiterii acestor ordine, respectiv desființarea actelor care au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale (cele două rapoarte de la I.G.J.R., nota-raport de la I.G.S.U.) și a actelor subsecvente acestora care au produs consecința angajării ilegale și care au fost la rândul lor nelegale, respectiv ordinele de numire: Ordinele II/4033, II/4034, II/4035 (vol. 2, filele 2-4, d.u.p.) și Ordinul II/4069 (vol. 5, fila 45, d.u.p.).
Fiind învestită cu soluționarea prezentei contestații la executare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că dispozitivul deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013 se coroborează cu motivarea hotărârii, neexistând nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
În acest sens, actele care au fost desființate ca efect al restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor au fost expres și limitativ menționate atât în dispozitivul, cât și în considerentele deciziei menționate, fiind vorba atât despre actele inițiale emise cu încălcarea dispozițiilor legale, cât și a actelor subsecvente emise în urma concursului organizat cu fraudarea legii.
Împrejurarea că în afara actelor precizate, care au produs consecința unor angajări ilegale, mai există și altele, în legătură cu acestea sau decurgând din ele, nu poate conduce la concluzia că hotărârea definitivă a instanței penale este neclară, câtă vreme obiectul analizei instanței de control judiciar și limitele în care aceasta s-a pronunțat sunt precis determinate.
Prin urmare, nu se poate solicita ca pe calea contestației la executare să se dispună și cu privire la alte acte decât cele strict menționate în decizie, căci aceasta ar echivala cu o adăugare, iar nu cu o lămurire a hotărârii ce se execută.
De altfel, pentru actele administrative subsecvente celor 4 Ordine a căror desființare s-a dispus prin decizia amintită, partea civilă M.A.I. (Ministerul Afacerilor Interne) a promovat o acțiune separată adresată instanței de contencios administrativ, aflată în prezent pe rolul Tribunalului București, prin care s-a solicitat anularea acestora (a se vedea sentința civilă nr. 2588 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 1510/2/2011).
Așa fiind, în temeiul art. 461 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Generală Juridică împotriva deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 470/1/2013.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul M.A.I. prin Direcția Generală Juridică împotriva deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 470/1/2013.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 02 decembrie 2013.