Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.V., să se constate calitatea de lucrător al Securității a acestui pârât.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin Sentința nr. 3.820 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul G.V. și, în consecință, a fost constatată calitatea pârâtului de lucrător al securității.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul, având gradul de căpitan în cadrul Serviciului 1/A din Inspectoratul Județean de Securitate Timiș, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În cadrul acțiunii informative deschisă asupra unui avocat din Timișoara, Curtea reține că pârâtul a dirijat surse în anturajul personal al acestuia, în scopul de a stabili "... reacția obiectivului în legătură cu principalele evenimente politice interne și externe ...", dacă "face comentarii cu caracter politic și conținutul acestora" și pentru a urmări în mod special atitudinea sa politică raportat la principalele evenimente politice interne și externe.
Se reține, de asemenea, că în aceeași calitate, pârâtul a dirijat rețeaua informativă din legătura personală cu un fost magistrat, cu scopul de a stabili și în acest caz, "conduita moral-politică la locul de muncă, relațiile pe care le-a creat și natura lor"; "dacă are nemulțumiri personale și în ce mod încearcă să le rezolve"; "să stabilească poziția lui prezentă, cum comentează măsura administrativă luată asupra lui, preocupările prezente".
Având în vedere aspectele reținute, instanța de fond a constatat că activitatea pârâtului se circumscrie definiției prevăzute de art. 2 din lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevede că este lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Din întreg materialul probator, instanța a reținut că pârâtul a avut calitatea de ofițer al organelor de securitate și prin activitatea sa a îngrădit dreptul la viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și libertatea gândirii, a conștiinței și a religiei.
3. Recursul declarat de G.V.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală a formulat recurs pârâtul G.V. fără a invoca motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În esență, Înalta Curte reține că hotărârea fondului este criticată pentru interpretarea greșită a înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant. Arată că instanța nu a avut în vedere cererea formulată la data de 24 mai 2011, privind solicitarea informațiilor de la SRI referitoare la data când a fost încadrat în Securitate județului Timiș, deoarece în octombrie 1987 când a fost transferat acțiunea informativă și măsura administrativă asupra persoanei vizate în cauză era deja începută din anul 1985.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât reia apărările din cuprinsul întâmpinării și apreciază că activitatea sa profesională s-a desfășurat în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată istorică, nu a folosit nici un abuz de putere, implicarea lui asupra obiectului a fost minimă, și cu efect pozitiv, mai ales că îndată după revoluție (1989) acesta a devenit judecător și promovat la Tribunalul județului Timiș.
Prin concluziile scrise depuse la 22 februarie 2012 recurentul-pârât a cerut casarea în întregime a hotărârii recurate, apreciind că procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de probei noi, respectiv adresa SRI Timiș privind data transferului de la Securitatea județului Caraș Severin la Securitatea jud.Timiș, studierea D.U.I privind pe P.R. și chiar audierea acestei persoane.
Totodată invocă și excepția inadmisibilității acțiunii introdusă de către CNSAS care s-a subrogat Avocatului Poporului.
Procedura derulată în recurs.
În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul a depus adeverința eliberată de UM 0667 Timișoara la data de 22 septembrie 2011 din care rezultă că G.I.V. a fost cadru militar la Ministerul de Interne, Inspectoratul județului Timiș în perioada 01 octombrie 1987 - 31 martie 1990 și la SRI în perioada 01 aprilie 1990 - 30 iulie 1991.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința recurată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele administrate.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a recurentul-pârât G.V.
Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către P.R., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.
Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Răspunzând punctual motivelor de recurs prezentate la pct. I.2 din decizie, Înalta Curte reține următoarele:
1.1. Referitor la modul de administrare și interpretare a probelor, Înalta Curte constată că prima instanță a soluționat pricina pe baza înscrisurilor prezentate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, comunicate pârâtului conform Încheierii din 29 martie 2011, în condițiile în care acesta nu le-a contestat sub aspectul autenticității lor iar singura probă pe care a solicitat-o în apărare, este reprezentată de relațiile de la SRI Timiș privind perioada în care recurentul a fost cadru militar în cadrul acestei unități.
Această probă a fost administrată în recurs, astfel că recurentul-pârât nu poate invoca o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței recurate.
Mai mult, această solicitare a fost făcută în scris, după ce instanța a rămas în pronunțare așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul de fond.
1.2 Cealaltă susținere a recurentului-pârât, în sensul invocării excepției calității de reprezentant a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și implicit a lipsei calității procesuale active a acestuia în formularea acțiunii de față, este de asemenea neîntemeiată.
Art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede că "Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului".
Se observă așadar că însăși reglementarea din O.U.G. nr. 24/2008 dă posibilitatea intimatului-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității să formuleze astfel de acțiuni prin care se urmărește constatarea calității de lucrător al securității, nefiind astfel necesar un mandat special de reprezentare în instanță.
Conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, "Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrărilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".
Textul de lege enunțat vine să întărească și dreptul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității la formularea unor astfel de acțiuni, deci confirmă calitatea procesuală activă a acestuia pe care o contestă în mod eronat recurentul-pârât.
1.3 În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată, de asemenea, că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței pe acest aspect.
Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 explicitează semnificația termenului de "lucrător al Securității" și precizează că "lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".
Deci, textul de lege instituie două condiții ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să dobândească calitatea de lucrător al Securității:
1) - să fi fost încadrat ca ofițer sau subofițer al Securității sau al miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițeri sub acoperire;
2) - să fi desfășurat activități prin care au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.
Întrunirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de textul de lege a fost constatată în mod corect de către instanța de fond în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât.
Din înscrisurile depuse la dosar și reținute de prima instanță, rezultă că recurentul-pârât, având gradul de căpitan în cadrul serviciului 1/A din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Timiș în cadrul acțiunii informative deschisă asupra unui avocat din Timișoara a dirijat surse din legătură personală să stabilească și să urmărească conduita, comportamentul și relația acestuia în legătură cu principalele evenimente politice interne și externe, atitudinea sa politică față de aceste evenimente, conținutul discuțiilor pe care le poartă, persoanele față de care se exteriorizează.
Din conținutul dosarului depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă contribuția efectivă pe care recurentul-pârât și-a adus-o la efectuarea supravegherii informative, personal acesta semnând "Note" și "Rapoarte", documente care atestă fără dubii calitatea de lucrător al Securității.
Susținerile recurentului-pârât că prima instanță nu a avut în vedere relațiile privind perioada desfășurată ca ofițer al securității din Timișoara sau că nu a audiat persoana vizată care a și solicitat verificarea la CNSAS și în acest sens nu s-ar fi intrat în cercetarea fondului, nu pot fi reținute, în primul rând proba nu a fost solicitată în termen procesual și mai mult este lipsită de relevanță, în contextul materialului probator din care rezultă că acesta a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, la dosar fiind depuse înscrisuri pentru perioada 87 - 89 înscrisă în adeverința depusă în recurs.
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că prin acțiunile desfășurate în calitatea sa de căpitan în cadrul Serviciului 1/A din cadrul Inspectoratului județean de Securitate Timiș, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului și că față de persoana vizată deși urmărită de securitate, aflată în lucrare informativă, în final în privința acestuia s-a decis închiderea DUI prin neconfirmarea datelor și informațiilor din sesizarea inițială.
Susținerile sale sunt infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond, care demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei juridice citate, iar faptul că față de persoana cercetată s-a dispus închiderea DUI, demonstrează o dată în plus că și în contextul istoric vizat, supravegherea și verificarea acesteia a fost abuzivă.
1.4 Cât privește natura și importanța muncii desfășurate de recurent în contextul istoric al perioadei în discuție, precum și conținutul documentelor întocmite în cadrul atribuțiilor de serviciu conform ordinelor și regulamentelor în vigoare, Înalta Curte remarcă faptul că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale". Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor ... contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".
În realitate, recurentul-pârât, în calitate de ofițer al Securității, a desfășurat o serie de acțiuni informativ operative asupra unor persoane urmărite pentru a se stabili poziția politică prezentă, dacă își exprimă atitudini cu caracter politic, cercul de relații și natura acestora preocupări de a stabili legături cu cetățeni străini, fiind astfel îngrădit dreptul la viața privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și libertatea gândirii.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Toate considerentele expuse la pct. II.1 al deciziei converg către concluzia că sentința fondului este legală.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de G.V. împotriva Sentinței nr. 3.820 din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM