Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Stabilirea cadrului procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 943/2/2009, astfel cum a fost completată la data de 4 mai 2009, reclamanții G.I. și G.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, D.A.I., următoarele:
1. Anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național;
2. Indicarea actelor normative incidente pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților;
3. Obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri morale, reprezentând totalul veniturilor nete salariale de care ar fi beneficiat pe perioada 17 martie 2008-31 decembrie 2008;
4. Obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând, pentru perioada 1 septembrie 2008-31 decembrie 2008, diferența dintre drepturile salariale plătite de Filarmonica G.E., București, calculate la un salariu tarifar de 3.104 RON pentru G.I. și 2.283 RON pentru G.A., și drepturile salariale cuvenite, conform anexei la art. 151 din O.G. nr. 21/2007 (salariu tarifar de 4.392 RON pentru G.I. și 2.929,5 RON pentru G.A.);
5. Obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând, pentru perioada 1 ianuarie 2009-31 mai 2009, diferența dintre drepturile salariale plătite de Filarmonica G.E., București, calculate la un salariu tarifar de 2.173 RON pentru G.I. și 1.598 RON pentru G.A. și drepturile salariale cuvenite, conform anexei la art. 151 din O.G. nr. 21/2007 (salariu tarifar de 4.392 RON pentru G.I. și 2.929,5 RON pentru G.A.);
6. Obligarea pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național să asigure reclamanților plata drepturilor salariale, conform anexei la art. 151 din O.G. nr. 21/2007, precum și bugetul aferent acestora pentru anul 2009.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul că pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, prin secretarul de stat D.A.I., a impus în mod abuziv ca, începând cu data de 1 septembrie 2008, salariile personalului artistic angajat al Filarmonicii G.E. din București să fie calculate conform grilei prevăzute de anexa nr. IV2b din O.G. nr. 10/2008. Până la data de 1 septembrie 2008, salariile personalului artistic au fost calculate potrivit anexei nr. IV2b din O.G. nr. 10/2008 și Legii nr. 102/2004.
Reclamanții au susținut că trebuiau aplicate prevederile anexei nr. IV2b la O.G. nr. 10/2008, Legii nr. 102/2004, deoarece nu existau norme de aplicare a Legii nr. 353/2007, respectiv a art. 151 din O.G. nr. 21/2007. Prin urmare, adresa din 9 octombrie 2008, pct. 4 al așa-numitelor „concluzii” ale Ministerului Culturii și Cultelor, elaborate și expediate Filarmonicii G.E. din București, „în atenția (...) Directorului General,” prin secretarul de stat D.A.I. se transformă într-un abuz discriminator, îndreptat și aplicat împotriva lor, precum și colectiv discriminator, îndreptat și aplicat împotriva întregului personal artistic al Filarmonicii G.E. din București.
La data de 9 iunie 2009, reclamanții au completat acțiunea, solicitând chemarea în judecată și a pârâtei Filarmonica G.E. din București, instituție la care aceștia sunt angajați cu contracte individuale de muncă.
Pârâții au formulat întâmpinări în cauză, după cum urmează:
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a invocat excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes în formularea capetelor 1-3 din acțiunea de față. În același timp, pârâtul a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că prin adresa a cărei anulare se solicită, ministerul, prin secretarul de stat, a comunicat conducerii Filarmonicii G.E. din București punctul de vedere asupra drepturilor salariale cuvenite personalului de specialitate artistică.
Prin sentința civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a a obligat pârâta Filarmonica G.E. din București să plătească reclamanților G.I. și G.A. diferența de drepturi bănești dintre drepturile salariale încasate în perioada 1 septembrie 2008-17 decembrie 2008 (prin aplicarea O.G. nr. 10/2008) și drepturile bănești cuvenite pentru același interval de timp (prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007).
Referitor la capătul de cerere privind acordarea de daune morale, pârâtul a arătat că în literatura de specialitate daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional. Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei în cererea de acordare a daunelor morale revine reclamantului. În speță, reclamanții, fără a motiva cererea, au solicitat o sumă de bani, reprezentând suma veniturilor nete salariale pe perioada 17 martie 2008-31 decembrie 2008, încasate ca drepturi salariale de către secretarul de stat D.A.I., ca angajat al Ministerului Culturii și Cultelor, aspect care nu reprezintă prejudiciu moral.
Pârâtul D.A.I. a invocat excepțiile:
- inadmisibilității și lipsei de interes în formularea capetelor de cerere 1, 2 și 6;
- lipsei de interes în formularea capetelor 4 și 5 de cerere;
- inadmisibilității capătului 3 de cerere din acțiunea de față.
În motivare, pârâtul a arătat că evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate, în vederea stabilirii salariilor de bază, se face conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii și Cultelor, iar la data formulării adresei a cărei anulare face obiectul prezentei judecății, normele metodologice în referință erau elaborate de către pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor. Apreciind că se află în prezența unui vid legislativ, conducerea Filarmonicii G.E. din București s-a adresat forului tutelar, Ministerul Culturii și Cultelor, solicitând lămuriri cu privire la stabilirea dispozițiilor legale privind salarizarea personalului de specialitate.
Pârâtul a menționat că nulitatea acestei adrese a fost analizată în cadrul Dosarului nr. 43787/3/2008 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Această instanță, prin sentința civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008 (rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare), a admis în parte cererea formulată de reclamanții G.I. și G.A., a obligat pârâta Filarmonica G.E. din București la plata către reclamanți a diferenței de drepturi bănești, dintre drepturile salariale încasate în perioada 1 septembrie 2008-17 decembrie 2008, prin aplicarea O.G. nr. 10/2008, și drepturi bănești cuvenite pentru același interval de timp, prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007, a respins capetele nr. 1-7 ca inadmisibile și a respins capătul 8 din cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta Filarmonica G.E. din București a invocat excepțiile:
- tardivității cererii completatoare;
- lipsei calității procesuale pasive cu privire la capetele 1 și 3 de cerere;
- necompetenței materiale a instanței cu privire la soluționarea capetelor 1 și 2 din cererea completatoare;
- autorității de lucru judecat cu privire la capetele 1 și 2 din acțiunea introductivă, precum și cu privire la capătul 1 din cererea completatoare;
- inadmisibilității cu privire la capetele 1 și 2 din acțiunea introductivă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Succesiunea ciclurilor procesuale epuizate în cadrul acestui litigiu până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 3092/2009, Curtea de Apel București, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Tribunalul București, secția a VIII-a, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 46228/3/2009.
La termenul de judecata din data de 5 martie 2010, reclamanții au arătat că renunță la judecată în ceea ce privește:
- capetele 2, 4, 5 și 6 din acțiunea completată la data de 4 mai 2009;
- cererea completatoare prin care a chemat în judecată pârâta Filarmonica G.E. din București pentru toate capetele de cerere.
De asemenea, reclamanții au invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe pentru capătul de cerere privind anularea adresei emisă de Ministerul Culturii și Cultelor
Pârâtul D.A.I. a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru capătul 1 de cerere și excepția inadmisibilității pentru capătul 1 și capătul 3 de cerere. Totodată, pârâtul a precizat că nu mai susține excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes, invocate prin întâmpinare.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 5 martie 2010 ,Tribunalul a luat act de renunțarea reclamanților la capetele 2, 4, 5 și 6 din acțiunea dedusă judecății (astfel cum a fost completată la data de 4 mai 2009) și a reținut că a rămas fără obiect excepția tardivității formulării cererii completatoare.
Prin sentința civilă nr. 2176 din 12 martie 2010, Tribunalul a respins excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, invocată de pârâtul D.A.I., și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, invocată de acesta prin întâmpinare.
Tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor. În plus, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 3975 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința anterior arătată, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia nr. 2518 din 17 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București la data de 18 mai 2011, iar în ședința publică din data de 22 noiembrie 2011, instanța a luat act de renunțarea reclamanților la judecata capetelor 2, 4, 5 și 6 ale acțiunii precizate, în temeiul art. 246 C. proc. civ. Ca atare, instanța a constatat că a rămas învestită doar cu capătul 1 de cerere privind anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, precum și cu capătul 3 de cerere privind obligarea pârâților Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și D.A.I. la plata de despăgubiri morale.
Hotărârea Curții de Apel
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 7148 din 29 noiembrie 2011:
- a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, constatând existența autorității de lucru judecat;
- a respins capătul de cerere având ca obiect daunele morale ca nefondat;
- a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 RON în favoarea pârâtului D.A.I. și în sumă de 508,59 RON, în favoarea pârâtei Filarmonica G.E. din București.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În privința primului capăt de cerere este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ., în raport de sentința civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare).
Capătul 3 de cerere referitor la acordarea daunelor morale este nefondat, față de principiul de drept accesorium sequitur principale.
În raport de prevederile art. 274 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., reclamanții datorează pârâților cheltuieli de judecată, întrucât au căzut în pretenții.
4. Recursul declarat de reclamanții G.I. și G.A.
În recursul lor, reclamanții au solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii și, în consecință:
- admiterea acțiunii;
- anularea actului administrativ din 9 octombrie 2008, emis de Ministerul Culturii, Cultelor, actualul Minister al Culturii și Patrimoniului Național, și a efectelor juridice și financiare produse de aplicarea prevederilor acestui act administrativ;
- obligarea la plata către fiecare reclamant de despăgubiri morale a Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, fost Ministerul Culturii și Cultelor, în solidar cu fostul secretar de stat D.A.I., în cuantum de 43.360,27 RON, conform precizărilor depuse la dosar;
- obligarea la plata către fiecare reclamant de despăgubiri materiale a Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, fost Ministerul Culturii și Cultelor, în solidar cu fostul secretar de stat D.A.I., în cuantumul reprezentat de diferențele dintre salariile maxime tarifare, calculate în baza H.G. nr. 1672/2008, și salariile maxime cuvenite conform prevederilor Legii nr. 353/2007;
- obligarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și a Filarmonicii G.E. din București la refacerea tuturor actelor oficiale întocmite în baza actului administrativ din 9 octombrie 2008, emis de Ministerul Culturii și Cultelor, precum și la înlăturarea tuturor efectelor juridice și financiare produse de aplicarea acestui act.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 3041 C. proc. civ., recurenții au susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond s-a dat cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, este lipsită de temei legal și s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurenți următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Excepția autorității de lucru judecat a fost greșit soluționată, deoarece nu există identitate de obiect și cauză.
Tribunalul București a considerat adresa din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor o simplă corespondență, care nu a determinat modificarea contractelor individuale de muncă. Ca atare, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra „actului administrativ din 9 octombrie 2008”.
Instanța de contencios administrativ era competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ anterior indicat.
Excepția autorității de lucru judecat nu a fost invocată în Dosarul nr. 943/2/2009.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții au renunțat la judecarea capetelor 2, 4, 5 și 6 de cerere, precum și la soluționarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Filarmonica G.E. din București.
Actul administrativ din 9 octombrie 2008 a fost emis cu încălcarea normelor juridice aplicabile, motiv pentru care solicită anularea sa, precum și a „tuturor efectelor juridice și financiare produse de aplicarea acestui act administrativ”.
Daunele materiale și morale sunt datorate de intimați pentru argumentele prezentate detaliat la memoriul de recurs.
Apărările formulate de intimați
5.1. Intimatul D.A.I. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunzând punctual la motivele de recurs, intimatul a arătat, în esență, următoarele:
Motivele noi de recurs, prin care părțile invocă, în realitate, motive noi ale cererii de chemare în judecată nu pot fi primite, în raport de prevederile art. 292 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la art. 316 C. proc. civ.;
Prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., reținând existența autorității de lucru judecat în privința capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor;
Recurenții nu au probat existența prejudiciului moral și doar în cadrului prezentei căi extraordinare de atac au arătat motivele de fapt și de drept pentru care apreciază că sunt îndreptățiți la o asemenea despăgubire, ceea ce nu poate fi acceptat, pentru aceleași argumente cu cele anterior menționate la pct. 4.1.a.
La termenul de judecată din data de 3 mai 2010, recurenții au renunțat la judecarea capetelor 2, 4, 5 și 6 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.
5.2. Intimatul Ministerul Culturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a arătat că există autoritate de lucru judecat, având în vedere sentința civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, că recurenții nu au suferit un prejudiciu moral și că au renunțat la soluționarea capetelor 2, 4, 5 și 6 din acțiunea de față.
Probatoriile administrate în recurs
La termenul de judecată din data de 31 mai 2013, Înalta Curte a încuviințat recurenților administrarea probei cu înscrisuri, în temeiul art. 305 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în întâmpinări, dar și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Referitor la criticile și la cererile noi formulate în recurs
Conform art. 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.
Ca atare, și în recurs se aplică prevederile art. 294 C. proc. civ., care menționează că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Autorii memoriului de recurs au invocat în cadrul acestuia motive noi ale cererii de chemare în judecată, precum și temeiuri juridice noi, ce nu au fost supuse dezbaterii părților și analizei primei instanțe.
Cu alte cuvinte, motivele aflate în discuție implică, în realitate, o cercetare a acestora pentru prima dată în recurs, cu eludarea principiului dublului grad de jurisdicție.
Pe aspectul analizat, prezintă relevanță și prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în baza cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
De asemenea, se cuvine a menționa și principiul tantum devolutum quantum iudicatum, adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat, el fiind o cerință a principiului disponibilității părților, aplicabil și în cadrul litigiului de contencios administrativ.
În concret, în cauza de față, recurenții au solicitat, alături de „anularea actului administrativ din 9 octombrie 2008” emis de Ministerul Culturii și Cultelor și „anularea efectelor juridice și financiare produse de aplicarea prevederilor acestui act administrativ.”
În plus, tot pentru prima dată în recurs, titularii prezentei căi de atac au solicitat „obligarea la plata către fiecare reclamant de despăgubiri materiale (...) și obligarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și a Filarmonicii G.E. din București la refacerea tuturor actelor oficiale întocmite în baza actului administrativ (...)”.
În fine, se cuvine a arăta faptul că recursul este o cale de atac de reformare a hotărârii atacate care trebuie examinată din perspectiva legalității și temeiniciei raportate la motivele de fapt și de drept ale acțiunii invocate de reclamant.
Prin urmare, pentru argumentele anterior prezentate, aceste critici de nelegalitate noi și cereri noi nu vor fi analizate de către Înalta Curte în recurs.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat
Principiul autorității lucrului judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 C. civ., împiedică nu doar judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
În mod corect, prima instanță a reținut existența autorității lucrului judecat în privința capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.
Prin sentința civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 43787/3/3008, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanții G.I. și G.A. având ca obiect constatarea nulității adresei din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, cu motivarea că este vorba despre o corespondență și nu de un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, modificată. În cadrul acestei hotărâri judecătorești, instanța a analizat „refuzul Filarmonicii de acordare către reclamanți a drepturilor salariale superioare, prevăzute în grila de salarizare cuprinsă în anexa la O.G. nr. 21/2007, introdusă prin legea de aprobare a acestei ordonanțe.” (sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare).
Ca atare, Înalta Curte nu poate primi criticile recurenților în sensul că:
- nu au cerut anularea adresei din 9 octombrie 2008 în cadrul Dosarului nr. 43787/3/3008 al Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale;
- Tribunalul București nu s-a pronunțat, prin sentința civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008, asupra capătului 2 de cerere, respectiv asupra constatării nulității actului administrativ din 9 octombrie 2008 emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național;
O altă critică formulată de recurenți se referă la faptul că instanța de contencios administrativ era competentă să se pronunțe asupra legalității adresei din 9 octombrie 2008 și nu instanța investită cu soluționarea litigiului de muncă.
Nici această critică nu poate fi primită: dacă nu erau de acord cu soluția pronunțată de prima instanță în Dosarul nr. 43787/3/3008, reclamanții putea promova recurs împotriva sentinței civile nr. 7900 din 17 decembrie 2008.
Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în cauza de față și a fost corect soluționată de către prima instanță.
Referitor la renunțarea recurenților la judecarea capetelor 2, 4, 5 și 6 din acțiunea completată, precum și la soluționarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Filarmonica G.E. din București.
Într-adevăr, după cum a reținut și judecătorul fondului, recurenții au formulat cerere de renunțare la judecarea acestor capete de cerere la data de 5 martie 2010 (Dosarul nr. 46228/3/2009), în temeiul art. 246 C. proc. civ. Renunțarea este un act juridic unilateral, irevocabil: odată exprimată această poziție procesuală, partea nu mai poate reveni asupra ei.
Referitor la acordarea daunelor morale
Capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale este nefondat, față de principiul de drept accesorium sequitur principale, precum și de soluția pronunțată cu privire la capătul principal de cerere, respectiv anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de intimatul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.
În raport de cele anterior reținute, instanța de control judiciar nu va mai analiza pct. 3 și 4 din memoriul de recurs.
În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții G.I. și G.A. împotriva sentinței civile nr. 7148 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2014.