Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul contencios administrativ declarat de recurentul-reclamant N.G. împotriva sentinței civile nr. 530 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 870/36/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.N.R.P., intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, intimata-pârâtă V.A.M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de părțile chemate ca să răspundă pretențiilor reclamantului și de dispozițiile legale aplicabile, se constată că întemeiat prima instanță a admis excepțiile invocate de pârâți și a respins acțiunea reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a mai reținut că recurentul a solicitat obligarea A.N.R.P. a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul său situat în Medgidia, str. G. și care nu mai poate fi restituit în natură; că, pretențiilor reclamantului, astfel cum corect a reținut și prima instanță, în ce privește emiterea titlului de despăgubire, îi sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată, aceasta neavând obligația legală de a emite titlul de despăgubire pentru imobilul recurentului ce nu mai poate fi restituit în natură, obligația revenindu-i exclusiv Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
S-a apreciat că și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice a fost corect respinsă, prin raportare la dispozițiile legale speciale reglementate de art. 19 alin. (1) Titlul VII Capitolul 6 din Legea nr. 247/2005, conform cărora, Statul este reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu de Ministerul Finanțelor Publice, acțiunea îndreptată direct împotriva Statului Român, fără parcurgerea procedurii prevăzută de Legea nr. 247/2005 fiind inadmisibilă, cum s-a stabilit și prin decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
În ce privește restul pretențiilor exprimate de recurent în recursul său, s-a constatat că acestea nu pot fi admise, față de soluția de respingere a recursului ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond.
Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamantul N.G. nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.
Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum decizia civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.
În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul N.G. împotriva deciziei civile nr. 1336/CA din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2014.